Sunteți pe pagina 1din 18

Profesor coord. Asoc.

Dr: Ilie Liliana


Studentă: Chițimuș Alexandra
(Resurse Umane, an III, gr.2)
Capitalul uman

• Este stocul de cunoştinţe şi de calificare, utile şi


valoroase regăsite în forţa de muncă
• Procesul de socializare presupune:
• 1. Învăţarea limbii
• 2. Însușirea normelor și valorilor
• 3. Preluarea tradițiilor și credințelor
• Educaţia şi pregătirea profesională sunt cele mai importante
investiţii în capitalul uman. Companiile nu sunt interesate doar de
diplome, ci capacităţile formate și de competențele care cresc
performanţele.
• Succesele excepţionale ale Japoniei şi a altor ţări asiatice arată
importanţa capitalului uman pentru creşterea economică și
dezvoltarea durabilă. Sunt ţări care nu au resurse naturale, importă
resurse energetice, dar ,,s-au sprijinit pe o forţă de muncă bine
şcolarizată, educată, conştiincioasă şi care munceşte din greu.
Educaţia şi şcolarizarea ţin pasul cu schimbările tehnologice şi
productivitatea avansată. În plus, rata şomajului tinde să fie invers
corelată cu nivelul de calificare. Persoanele mai tinere schimbă mai
des locul de muncă şi beneficiază de mai multă pregătire şcolară şi
pregătire la locul de muncă decât persoanele vârstnice.
Resursele umane:

• Resursele umane reprezintă ansamblul persoanelor


dintr-un anumit spaţiu, privite simultan sub aspect
cantitativ - ca număr, şi calitativ - nivel de competenţă,
de educaţie, nivel de formare profesională, stare de
sănătate.
• Resursele de muncă sunt partea populaţiei ce posedă
ansamblul însuşirilor biologice, fizice şi intelectuale care
fac posibilă participarea directă şi permanentă la o
activitate social-economică utilă. Principalele
componente sunt:
• Populaţia activă care cuprinde persoanele apte de
muncă şi de a produce bunuri şi servicii, în care se
includ:
Populația:
• Populaţia ocupată, alcătuită din ,,persoanele în vârstă de
muncă, apte de a lucra, ce desfăşoară o activitate
economică sau socială producătoare de bunuri sau servicii
de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în scopul
obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură
sau alte beneficii (salariaţii civili, patronii, lucrătorii pe
cont propriu, lucrătorii familiali neremuneraţi, ucenicii şi
stagiarii remuneraţi, personalul militar”);
• • Populaţia neocupată (şomerii) alcătuită din persoane de
peste 15 ani care are loc de muncă şi nu desfăşoară o
activitate în scopul obţinerii unor venituri.
Diviziunea muncii:
• Rezervele de muncă sunt alcătuite din persoane în
vârstă de muncă şi care temporar nu participă la
activitatea economică şi socială (elevii şi studenţii,
casnicele, militarii în termen, şomerii)
• Diviziunea naturală a muncii se produce pe seama
capacităţilor oamenilor diferenţiaţi în raport cu sexul şi
vârsta.
• Diviziunea socială a muncii se realizează pe
ocupaţii, pe specializările individuale legate la început de
practici de cult, activităţi de conducere ect.
• Diviziunea muncii specializate pe meserii implică
gruparea oamenilor, alte tipuri de relaţii umane, alte
moduri de satisfacere a necesităţilor omului
Meseriile au avut o evoluţie în raport cu sistemul castelor, sistemul
breslelor feudale, al cooperaţiei simple şi manufacturii capitaliste.

Manufactura
capitalistă

S. Cooperației simple
s. Breslelor feudale

Sistemul castelor
Ocupația Meseria Profesia
Ocupația

• Este tipul de activitate socială desfăşurată într-o


unitate economică sau socială şi care aduce un venit
- în bani sau în natură - unei persoane. Cu toţii
depindem unii de alţii pentru a ne câştiga existenţa,
ceea ce înseamnă că orice ocupaţie răspunde unor
necesităţi sociale. Activităţile parazitare – furt, cerşit,
speculă, ghicit etc. deşi aducătoare de venit, nu sunt
ocupaţii, pentru că aduc prejudicii societăţii
Meseria

• Este un complex de cunoştinţe obţinute prin


şcolarizare şi prin practică, în virtutea cărora o
persoană poate executa operaţii de
transformare a obiectelor muncii, sau presta
servicii.
Profesia
• Este ansamblul de cunoştinţe teoretice şi
deprinderi practice dobândite de o persoană
prin pregătire şi se exercită prin meserie sau/şi
specialitatea însuşite. Este o activitate socială
practicată în temeiul unei pregătiri şi calificări
profesionale, concretizată într-un document
(diplomă sau certificat). Constituirea profesiei a
avut loc în cadrul procesului de profesionalizare
a muncii
• Recensământul populaţiei înregistrează datele
privind profesia pe patru nivele de pregătire:
• muncitori – calificaţi în licee de specialitate,
şcoli profesionale, ucenicie, cursuri de calificare
la locul de muncă, practică;
• maiştri;
• absolvenţi de şcoli postliceale;
• absolvenţi de învăţământ superior.
Clasificarea profesiilor se referă la
grupele mari de ocupaţii dintr-o
societate:

• Afaceri şi studii administrative
• Inginerie şi construcţii
• Ştiinţe matematice şi tehnologia informaţiei
• Biologie, chimie, fizică
• Ştiinţe sociale
După principalul obiect de activitate sunt:

• Profesii în care se lucrează cu oamenii

• Profesii în care se lucrează cu informaţii

• Profesii în care se lucrează cu lucruri


Clasificarea ocupaţiilor din România
(COR)
Sunt patru nivele de clasificare:
• nivelul I – grupe majore
• nivelul II – subgrupe majore
• nivelul III – grupe minore
• nivelul IV – grupe de bază

• În România sunt: 10 grupe majore, fiecare grupă împărţită în 9 subgrupe;


fiecare subgrupă majoră se împarte în 9 grupe minore; fiecare grupă minoră
se împarte în 9 grupe de bază.

• Codul unei profesii, ocupaţii este reprezentat de 6 cifre: prima cifră


reprezintă grupa majoră; a doua cifră reprezintă subgrupa majoră; a treia
cifră reprezintă grupa minoră; a patra cifră reprezintă grupa de bază;
ultimele două cifre identifică ocupaţia în cadrul grupei de bază.

Vă mulțumesc frumos pentru atenție și
răbdare!

Week-end plăcut!

S-ar putea să vă placă și