LIPIDELE

Rol structural

Rol functional
 triacilglicerolii  stocarea energiei metabolice la animale
 colesterolul  membrane celulare
 precursorul hormonilor steroizi si al
acizilor biliari
 acidul arahidonic  precursorul leucotrienelor,
prostaglandinelor, prostaciclinelor,
tromboxanilor
 complexele glicolipidice si fosfolipidice  membrane
 rol în procesele de comunicare si recunoastere
 vitaminele liposolubile
 hormonii
Digestia lipidelor
Acizii graşi saturati
Acizii graşi
nesaturati
Triacilgliceroli - Fosfolipide

Colesterolul
liber si esterificat
 Fosfolipide

Structura generală a
fosfogliceridelor
Degradare enzimatica
Degradare enzimatica

Fosfolipaza A2 din
sucul pancreatic, după
activarea în prezenţa
tripsinei, acţionează
asupra fosfolipidelor
eliminând restul de acid
gras din poziţia 2 cu
formarea
lizofosfolipidelor
 Fosfolipaza A1 prezentă de asemenea în sucul
pancreatic are capacitatea de a cataliza hidroliza
fosfogliceridelor, eliminând restul de acid gras din
poziţia 1

 Fosfolipaza C din ficat şi fosfolipaza D din plante

au capacitatea de a hidroliza legăturile esterice ale
acidului fosforic cu glicerina şi respectiv alcoolii
(X) din fosfogliceride.
 Acizii fosfatidici se găsesc
în cantităţi mici în ţesuturi,
în stare liberă, ei sunt
intermediari în
metabolismul fosfatidelor.

 -în cantităţi foarte mici în

organism, fiind fie
intermediari în biosinteza
celorlalte fosfogliceride, fie
intermediari în biosinteza
triacilglicerolilor
 Fosfatidil etanolaminele şi fosfatidil serinele sunt
fosfogliceride prezente în majoritatea ţesuturilor. Cefalinele
(fosfatidiletanolaminele) - in lipidele ţesutului nervos, ele
sunt sensibile la peroxidare şi lizocefalinele au acţiune
hemolizantă.

 Fosfatidil colinele (lecitinele) sunt fosfogliceridele cele

mai abundente din membranele celulare şi reprezintă pentru
organism, în acelaşi timp, cea mai importantă modalitate de
stocare a colinei, utilizată în transmiterea influxului nervos.
 Lecitinele au în compoziţia lor în poziţiile 1 şi respectiv 2

resturi ale acizilor linoleic şi arahidonic, fiind deosebit de

sensibile la peroxidare.
 răspandite în majoritatea membranelor celulare, in creier,

ficat, corticosuprarenale, eritrocite, gălbenuş de ou

 Dipalmitoillecitina este fosfolipidul majoritar care
acţionează la nivelul plămânului ca agent activ de
suprafaţă. Acesta are rolul de a scădea tensiunea
superficială a stratului de fluid care căptuşeşte alveolele
pulmonare pentru prevenirea colapsului alveolar.

 În prezenţa fosfolipazei A2 (prezentă în cantităţi mari

în veninul de şarpe) restul de acid gras din poziţia doi
este eliminat şi se formează lizolecitina care are efect
puternic hemolizant.
 Fosfatidil inozitolii se găsesc în majoritatea lor în
ţesutul nervos şi mai puţin în miocard şi muşchii
scheletici. Sub acţiunea fosfolipazei C se eliberează
diacilglicerina corespunzătoare şi inozitolfosfaţii
care sunt implicaţi în transmiterea semnalelor
extracelulare în toate ţesuturile.

 Fosfatidil inozitolul conţine stereoizomerul

mioinozitol şi este un important constituent al
membranelor celulare. În poziţiile 1 şi 2 se găsesc
resturi ale acidului stearic şi arahidonic, respectiv şi
de aceea fosfatidil iniozitolul acţionează ca rezervă
de acid arahidonic.
 Fosfatidil inozitol 4,5-bisfosfatul este un constituent
de bază al membranelor celulare
 1,2-Diacilglicerina este capabilă să activeze
proteinkinaza C, activitate responsabilă de nivelul
calciului ionic liber.

 Inozitoltrifosfatul, la rândul său este implicat în

mobilizarea calciului din stocurile intracelulare (reticulul
sarcoplasmic, mitocondrie) mărind concentraţia
citoplasmatică a acestuia.

 Difosfatidilglicerina (cardiolipina) se întâlneşte

preponderent pe membrana interioară mitocondrială.
Aceasta este implicată în transferul electronilor de la
NADH la citocrom C şi în activarea enzimelor implicate
în fosforilarea oxidativă.
 Cardiolipina (difosfatidilglicerina) este principala
componentă fosfolipidică a membranei interne
mitocondriale.
Plasmalogenii
 sunt fosfogliceride în care hidroxilul din poziţia a
doua din glicerină este esterificat cu un acid gras
iar cel din poziţia 1 este eterificat cu un alcool α-
β-nesaturat, lung, în configuraţie cis
 constituie peste 10% din fosfolipidele sistemului
nervos şi muscular.
 sunt implicaţi în reducerea presiunii sângelui şi
activarea plachetelor sanguine, determinându-le
agregarea.
 Structura de bază a
plasmalogenilor

Componente de
bază ale sfingolipidelor
sfingozina (a);
dihidrosfingozina (b);
ceramida (c)
 Plasmalogeni
Sfingolipidele sunt componenţi majori ai
membranelor celulare

Sfingomielinele sunt sfingolipidele cu prezenţă

majoritară în ţesuturile animalelor
•se întâlnesc preponderent în creier şi alte ţesuturi nervoase, dar şi în
membrane şi alte ţesuturi datorită structurii şi sarcinii nule la pH-ul
fiziologic. Prin hidroliza sfingomielinelor se obţin, alături de
sfingozină, acidul gras şi acidul fosforic şi colina, implicată în
transmiterea influxului nervos.

Cerebrozidele
Gangliozidele - componenţi minori ai membranelor, ele
au rol fundamental în funcţiile specializate ale celulei,
acţionând ca receptori specifici pentru unii hormoni, unele
toxine proteice bacteriene
Sfingolipide
sfingomieline (a);

glicosfingolipide
(cerebrozide) (b);

sulfatide (c)
Gangliozide
 Steroizii

sunt lipide derivate de la ciclopentanoperhidrofenantren

 Colesterolul
 este cel mai important reprezentant al steroizilor
găsindu-se atât sub formă liberă cât şi sub formă
esterificată cu acizii graşi.

 component major al membranelor celulelor animalelor,

al membranelor organitelor şi al plasmei sanguine.
 În membrane, gruparea hidrocarbonată (hidrofobă)

este direcţionată înspre interiorul acestora, iar

gruparea hidroxil (hidrofilă) din poziţia 3 este
direcţionată la suprafaţă.
 În plasmă, colesterolul se întâlneşte preponderent sub

formă esterificată (70%) şi mai puţin în stare liberă.

Colesterolul
 colesterolul esterificat nu intră în constituirea
membranelor şi nu poate fi transportat ca
atare prin lichidele biologice, ci numai sub
forma unor particule lipoproteice rezultate
prin asocierea cu unele proteine.

 Colesterolul acţionează asupra permeabilităţii

membranei eritrocitare, influenţând procesele
difuzive

 Colesterolul fixează lizolecitinele şi

saponinele cu acţiune hemolizantă, având rol
antihemolitic.
Colesterolul

 este precursorul metabolic al hormonilor

steroizi  dezvoltarea sexuală, metabolismul
zaharidelor.

 este precursorul acizilor biliari

 emulsionarea, degradarea enzimatică şi
absorbţia lipidelor.
 Structura colesterolului liber (a);
si esterificat (b)

Plantele conţin cantităţi foarte mici de colesterol,

membranele celulelor vegetale conţin fitosteroli
Fungii şi drojdiile au în membranele celulare steroli şi
în special ergosterol  în prezenţa radiaţiilor
ultraviolete se transformă în vitamina D
 Eliminarea colesterolului
Cea mai mare parte a colesterolului  conversia în
acizi biliari  se pot excreta prin fecale.

Colesterolul se mai poate elimina din organism şi după

solubilizarea sa în bilă şi migrarea în intestinul
subţire, de unde se excretă tot prin fecale.

O cale de eliminare mai redusă a colesterolului, este sub

formă de hormoni steroizi, după transformarea
acestuia, metaboliţii hormonali steroizi putându-se
elimina şi prin urină.
 Colesterolul este precursorul tuturor
compuşilor steroidici, iar prin faptul că este
unul din constituentul lipidic al
membranelor este implicat în
permeabilitatea membranară, are acţiune
antitoxică şi antihemolitică.

 Colesterolul este constituentul calculilor

biliari şi are efect aterogen şi cancerigen în
concentraţii mari.
 Acizii biliari
 sunt componenţii de bază ai bilei alături de
lecitine şi sărurile biliare.

 Bila este sintetizată de ficat şi poate fi pasată

direct în duoden sau poate fi stocată atunci când
nu este utilizată în digestie.

 Acizii biliari se deosebesc de colesterol

(precursor) prin catena laterală, care se termină
cu o grupare carboxil şi diferă între ei prin
numărul şi poziţia grupărilor hidroxil grefate pe
nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic
Acizii biliari

 Datorită prezenţei simultane în moleculele

acizilor biliari a unei zone hidrofile alături
de alta hidrofobă, aceştia acţionează ca
agenţi emulsionanţi la nivelul intestinului
ajutând la degradarea în prezenţa enzimelor
pancreatice a triacilglicerolilor şi a altor
lipide.
Sărurile biliare
 sunt substanţe tensioactive cu efect
emulsionant mai puternic decât al acizilor
biliari corespunzători datorită prezenţei
unor grupări functionale ionizate la valori
ale pH-ului fiziologic
Constituirea micelelor mixte
 Eicosanoide
 Toate celulele mamiferelor, cu excepţia eritrocitelor, au
capacitatea de a sintetiza
 leucotriene (LT),
 prostaglandine (PG) şi
 derivaţi ai acestora: prostacicline (PGI), tromboxani
(TX).

 Aceste substanţe sunt fiziologic şi farmacologic

active  au funcţia de hormoni la nivel local
Prostaglandinele
 Acestea diferă între ele şi prin activitatea
biologică, influenţând activitatea organelor
genitale, sistemului cardiovascular şi
metabolismul.

 Toate au însă proprietatea de a diminua

tensiunea sanguină şi de a induce contracţia
muşchilor netezi
Transformarea acidului arahidonic din
fosfolipidele membranare în eicosanoide
 Tromboxanul A2 este implicat în agregarea
plachetară, vasoconstricţie şi reproducere

 Leucotrienele constituie o familie de triene

conjugate, biosintetizate preponderent în
leucocite, mastocite, plachete şi macrofage, în
prezenţa lipooxigenazei, ca răspuns la stimulii
de natură imunologică şi neimunologică
 Spre deosebire de ciclooxigenază,

activitatea enzimatică a lipooxigenazei nu

este afectată de prezenţa unor medicamente
din clasa antiinflamatoarelor nesteroidice în
organism.
 Ateroscleroza
 Nivelul colesterolului în anumite situaţii
patologice este mărit şi de aceea se intensifică
excreţia şi depunerea lui în diverse ţesuturi. Aşa
se poate explica apariţia aterosclerozelor
(depunerea colesterolului în artere).

 Ateroscleroza este un proces enzimopatologic,

caracterizat printr-un deficit în enzimele specifice
metabolismului lipidic şi protidic cu participarea
şi a altor factori favorizanţi (genetici, biochimici,
vasculari).
Particule lipoproteice

•Chilomicronii
•HDL
•VLDL
•LDL
 Dependent de încărcarea
electrică a particulelor
lipoproteice acestea
migrează diferit
electroforetic
 HDL în zona α;

 VLDL în zona pre β;

 LDL în zona β;

 chilomicronii, neîncărcaţi
electric, nu migrează
(rămân pe linia de start)
 Apolipoproteinele prezente în particulele
lipoproteice din plasma umană
Apoproteina Masa Funcţia Particula lipoproteică
moleculară
(kDa)
A-I 28 Activator LCAT; ligand pentru HDL; CM
receptorul HDL
A-II 17 Inhibitor LCAT HDL; CM
A-IV 46 Asociată pentru formarea CM; CM; VLDL; HDL
VLDL
B-100 550 Ligand pentru receptorul LDL LDL; VLDL
B-48 260 CM
C-I 7,6 Activator LCAT VLDL; HDL
C-II 8,11 Activator al lipoproteinlipazei VLDL; HDL; CM
extrahepatice
C-III 8,75 VLDL; HDL; CM
D 20 Proteină de transfer a esterilor HDL
colesterolului
E 34 Ligand al CM remanenţi şi al LDL VLDL; HDL; CM
 Caracteristica Chilomi VLDL LDL HDL
croni
Sursa Intestin Ficat Sânge şi Ficat
ficat
Diametru (Å) 800-5000 300-800 180-280 50-120
Densitatea g/mL < 0,95 0,95- 1,019- 1,063-
1,006 1,063 1,21
Proteine (%) 1-2 7-10 21 33-57
Fosfolipide (%) 5-8 18-20 20 25-30
Colesterol liber 1 6 8-10 5
(%)
Colesterol 3 15-18 40-45 15
esterificat (%)
Triacilgliceroli 85-90 47-50 5-10 5-6
Circuitul şi
metabolismul
chilomicronilor :
colesterol liber (C);
triacilgliceroli (TG);
colesterol esterificat (CE);
fosfolipid (PL);
lipoproteinlipază (LPL)
Constituirea şi
metabolismul
particulelor VLDL
Mecanismul de
degradare a
particulelor LDL
după receptarea şi
endocitoza lor
Transferul esterilor
colesterolului de pe HDL pe
VLDL în schimbul TG
Metabolismul lipoproteinelor
Lipide. Membrane
Rolul funcţional al lipidelor
 Triacilglicerolii - sunt forme majore de stocare a
energiei metabolice la animale

 Colesterolul - este componentul de bază al

membranelor celulare şi precursorul hormonilor
steroizi şi al acizilor biliari

 Acidul arahidonic - este precursorul

leucotrienelor, prostaglandinelor, prostaciclinelor,
tromboxanilor
Rolul funcţional al lipidelor

 Complexele glicolipidice şi fosfolipidice - sunt

componente majore ale membranelor biologice, cu
rol în procesele de comunicare şi recunoaştere

 Vitaminele liposolubile

 Unii hormoni
Lipidele
 formă de înmagazinare a energiei în volume
mici,
 prin ardere degajă cantităţi mari de energie.

 Lipidele de rezervă (triacilglicerolii)

 sunt de provenienţă exogenă sau

endogenă,
 în care majoritatea atomilor de carbon

sunt în stare de oxidare mai mică decât în

glucoză (glicogen).
Lipidele

 Astfel, în metabolismul oxidativ al

acestora se eliberează de două ori mai
multă energie decât în metabolismul
carbohidraţilor sau al proteinelor.

 Datorită caracterului nepolar al lipidelor 

sunt stocate în stare anhidră,
 Sub formă de lipoproteine, lipidele contribuie
la vehicularea unor substanţe biologic active
(hormoni, vitamine liposolubile).

 Substanţele de rezervă - au rol de susţinere,

 Lipidele subcutanate sunt folosite în izolarea
termică şi electrică.
 Digestia lipidelor
 presupune interacţia acestora cu enzimele solubile în
apă, de aceea în prealabil necesită o emulsionare.

 Digestia începe în stomac, în prezenţa lipazelor, dar

aceasta avansează foarte puţin deoarece enzimele sunt
dezactivate parţial de valorile scăzute ale pH-ului, iar
lipidele nu sunt emulsionate.
 La acest nivel sunt digerate doar grăsimile ingerate sub formă
emulsionată (grăsimile din lapte),
 Lipazele gastrice au un rol deosebit de important în
alimentaţia sugarilor.
Digestia lipidelor
 Sediul central al digestiei lipidelor este
intestinul subţire în prezenţa
 sucului intestinal,
 sucului pancreatic şi
 bilei.
 Digestia lipidelor
Triacilglicerol
din dietă Celule enterale
Lipaza din peretele
pancreatică intestinal

Monoacilglicerol + Acizi graşi Acizi graşi

CoA

Acil CoA
Monoacil-
glicerol

Triacilglicerol
Chilo-
Proteine Chilomicroni
microni

LUMEN LIMFĂ
INTESTINAL
 CATABOLISMUL LIPIDELOR
Catabolizare oxidativã

Lipide alimentare
Glucide Acizi grasi din ficat
Protide Acizi grasi din lipide de rezervã

În metabolismul lipidelor - ficatul joacă un rol esenţial

Catabolismul acizilor graşi
 Catabolizarea acizilor graşi are loc în mitocondrii
şi decurge pe calea b-oxidării.

 Alături de acest proces se cunosc şi căi secundare

de oxidare ale acizilor graşi denumite a-oxidare şi
w-oxidare.

 Produşii intermediari ai acestor oxidări sunt

a, b sau w- hidroxiacizi, dependent de poziţia
ocupată de atomul de carbon din molecula acidului
gras la care s-a produs oxidarea.
 CETOGENEZA ŞI CETOLIZA

H3C C CH2 COOH H3C C CH3 H3C CH CH2 COOH

O O OH
acidul acetoacetic acetonã acid b-hidroxibutiric
 Substanţe cu rol cetogenic sunt: acizii graşi,
leucina, fenilalanina, tirosina, valina.
 Substanţe cu rol anticetogenic sunt: glucidele,
glicerina, glicocolul, serina, alanina, cisteina,
acidul aspartic şi acidul glutamic.

 Cetonemia constă în creşterea concentraţiei

corpilor cetonici în sânge, care determină
cetonuria, care constă în creşterea concentraţiei
corpilor cetonici în urină.
Eliminarea din organism a corpilor cetonici
 se face sub formă de săruri alcaline şi în
special Na+ şi K+
 scăderea rezervei alcaline a sângelui în timp şi
apariţia acidozei.
antrenează odată cu excreţia lor, cantităţi
apreciabile de apă (poliurie) care determină
deshidratarea organismului.

 Acetona se elimină ca atare prin urină sau

plămâni, de aceea bolnavii cu aceste
afecţiuni au miros specific acetonei.
 Cetoliza
 reprezintă catabolizarea acidului
acetilacetic, la nivelul ţesutului muscular
până la acetil-CoA, care apoi este degradat
oxidativ în ciclul TCA.

CoASH CoASH
H3C C CH2 COOH H3C C CH2 COSCoA 2 H3C C~SCoA
ATP O O
O
BIOSINTEZA ACIZILOR GRAŞI
 Biosinteza constă în principal în condensarea
unităţilor C2 într-un proces invers b-oxidării.

 Localizarea intracelulară a biosintezei este

citoplasma sau mitocondria.

 Biosinteza acizilor graşi se poate realiza pe două căi:

calea citoplasmatică şi respectiv calea
mitocondrială
METABOLISMUL GLICERIDELOR
SI AL ALTOR LIPIDE
Membrane biologice
Orientarea lipidelor în dublul
strat pentru constituirea
membranelor biologice

Coeficienţii de permeabilitate
ai unor ioni şi molecule prin
dublul strat lipidic
Modele de membrane
 modelul sandwich

 modelul mixt

 modelul mozaic fluid

Factori care influenţează
fluiditatea membranară
Factorii Parametrii
Fizici Temperatura
Presiunea
Potenţialul membranar
Chimici Nesaturarea acizilor graşi
Conţinutul în colesterol
Conţinutul de lipide peroxidate
Conţinutul de vitamine liposolubile
Conţinutul de proteine integrate
Conţinutul de proteine periferice
Valoarea pH-ului şi forţa ionică
Conţinutul de detergenţi
Existenţa polimerilor solubili
Capacitatea de legare a anticorpilor
Transportul prin membrane
 Transportul activ
 Transportul pasiv
 Transportul facilitat
 Moleculele nepolare şi neîncărcate electric
pot traversa pasiv membranele prin difuzie
translaţională, cu viteze determinate de
viscozitatea lipidelor.

 Transportul activ presupune deplasarea

ionilor anorganici sau a substanţelor
puternic polare împotriva gradientului de
concentraţie.
 Procesul endergonic este cuplat cu hidroliza
exergonică a ATP.
 Dacă substanţa transportată este
neionică dar polară, aceasta necesită
pentru transport o substanţă
transportoare (carrier) şi astfel se
realizează transportul mediat
(facilitat).
 Pentru substanţele încărcate electric
intervin în procesul de transport două
gradiente: un gradient de potenţial
(de sarcină electrică) şi un gradient
de masă.