SISTEMUL DE SANATATE DIN ROMANIA

REGLEMENTARI CADRU ŞI SPECIFICE

1
1
 Dreptul la sănătate
Declaraţia universală a drepturilor Omului - 1948 statuează:
“Orice om are dreptul la sănătate”

Constituţia Romaniei- ARTICOLUL 34

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat “
 (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice.
 (3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări
sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare,
controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor
paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii
fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii

2
 Sisteme de sănătate - Definitii
Functiile sistemului
sistemul de sănătate ”ansamblu de elemente care interacţionează între ele
pentru a contribui la asigurarea sănătăţii indivizilor unei comunităţi”.
Functiile esentiale:
G
S Finantare E
Colectarea N
T
E
E Distribuţia fondurilor R
W A
A Plata serviciilor R
R E
D R
S Furnizare E
S
H Servicii individuale
U
I R
Servicii populaţionale
P S
E
3
 Sisteme de sănătate
Scopuri, obiective, mijloace

Dupa: M Murgea, 2004

4
 Sisteme de sănătate – Clasificare
Clasificarea sistemelor de sănătate –în funcţie de modalitate predominanta de finanţare

1. Finantarea de la bugetul de stat

2. Finantarea prin asigurari sociale de sanatate
3. Finantarea prin asigurari private de sanatate

Acestora li se adauga finantarea prin plati directe (in totalitate, co-plata)

Modalitatile de finantare depind de:

 Venitul pe cap de locuitor

 Marimea fondurilor alocate sanatatii
 Baza de impozitare
 Nr. de salariati

Determina: In functie se finantare si tipul de organizare se asigura:

 accesul,
 calitatea,
5  acoperirea SANATATEA POPULATIEI
 Finanţarea sistemelor de sănătate

Plata directă
PACIENT FURNIZOR
Servicii

TERŢUL PLĂTITOR
Guvern
Fond de asigurări de sănătate
6
 Tipuri de sisteme de sănătate
Sistemul naţional de sănătate (modelul Beveridge)

 Finanţare: taxe şi impozite;

 Terţ plătitor: Ministerul Sănătăţii;
 Principalele caracteristici:
 Universalitate ,
 control guvernamental al cheltuielilor,
 resursele se alocă la nivel central,
 proprietate naţională asupra mijloacelor de producţie,
 statul este şi finanţator şi furnizor de servicii.
 Principalele avantaje:
 costuri reduse de administrare;
 existenţa mecanismelor de menţinere a costurilor;
 acoperire generală a populaţiei.
 Principalele dezavataje:
 intră în competiţie cu alte sectoare bugetare la alocarea fondurilor;
 acolo unde statul este şi finanţator şi furnizor calitatea serviciilor poate avea de suferit.
 liste de asteptare, calitate mai slaba -satisfactie redusa

 Exemple: Marea Britanie, Irlanda, Tarile Scandinave, Spania, Portugalia, Italia, Polonia, Letonia, Albania, Canada,
Australia

7
 Tipuri de sisteme de sănătate
Sistemul de asigurări private de sănătate
 Finanţare: contribuţii/prime de asigurare;
 Terţ plătitor: fondul asigurărilor private de sănătate;
 Principala caracteristică:
 primele de asigurare sunt corelate cu riscurile asiguraţilor.
 Principalele avantaje:
 stimulează eficienţa utilizării fondurilor;
 stimulează furnizarea de servicii de calitate.

 Principalele dezavantaje:
 costuri de administrare ridicate;
 expansiune necontrolată a costurilor;
 selecţia adversă - ce rezultă în acoperirea incompletă a populaţiei;
 determină inechităţi în accesul la servicii.

8
 Tipuri de sisteme de sănătate
Sistemul de asigurări sociale de sănătate- Bismark
 Finanţare: contribuţii/prime de asigurare;
 Terţ plătitor: fondul asigurărilor sociale de sănătate;
 Colectare fonduri - de catre agentii independente:
 fonduri unice de ASS → Croatia, Estonia, Ungaria, Slovacia
 fonduri (case) locale, filiale ale Casei Nationale → Romania
 mai multe fonduri independente → Franta
 Principiile de bază:
 obligativitate,
 solidaritate,
 autonomie.
 Principalele avantaje:
 nu există competiţie în finanţare;
 transparenţă a fluxurilor financiare;
 creşterea calităţii asistenţei medicale;
 creşterea eficienţei utilizării fondurilor.
 asiguratii sunt constienti de costul sanatatii
 se definesc pachete de servicii si standarde de calitate;
 fondurile destinate sanatatii sunt separate, fiind astfel protejate de amestecul intereselor politice- imposibilitatea
deturnarii
 Principalele dezavantaje:
9  costuri de administrare ridicate;dificultăţi în controlul costurilor;
 probleme în a asigura acoperirea anumitor grupuri populaţionalecolectarea şi distribuirea fondurilor
 Tipuri de sisteme de sănătate
Sistemul centralizat de stat (Semasko)

 Finanţare: bugetul de stat din taxe şi impozite;

 Terţ plătitor: Ministerul Sănătăţii;
 Principalele caracteristici:
 Universalitate ,
 control guvernamental al cheltuielilor,
 resursele se alocă la nivel central,
 proprietate naţională asupra mijloacelor de producţie,
 statul este şi finanţator şi furnizor de servicii
 controlat de stat care detine monopulul serviciilor
 personal salariat
 nu exista sector privat

 Principalele avantaje:
 acoperire generală a populaţiei.
 costuri reduse de administrare;
 existenţa mecanismelor de menţinere a costurilor;
 Principalele dezavataje:
 intră în competiţie cu alte sectoare bugetare la alocarea fondurilor;
 acolo unde statul este şi finanţator şi furnizor calitatea serviciilor poate avea de suferit.
 calitate slaba -satisfactie redusa

 Exemple: a prevalat în fostele ţări comuniste şi ale CEE prezente în Albania, Letonia, Polonia, Federatia Rusă
10
 Prezentul sistemelor de sanatate-
Resurse alocate
cheltuieli totale pentru sănătate / venit pe locuitor

11
Sisteme de
Sănătate EU

Sursa: WHO
Health Report, 2007

12
Prezentul sistemelor de sanatate- Resurse
alocate- USD

13
13
Sursa: WHO, World health statistics, World Health Organization; 2007 (în USD)
 SISTEMUL DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA

 În România, până în 1997 a funcţionat un sistem naţional de sănătate,

bazat deci pe colectarea fondurilor prin impozite.

 În 1997 a fost adoptată Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate (L.A.S.S.),

moment care a marcat trecerea la un nou sistem, sistemul asigurărilor
sociale de sănătate. Acesta a început efectiv să funcţioneze abia din
1999.

 În România există două surse principale de venituri pentru sănătate şi

anume fondurile asigurărilor sociale de sănătate, completate cu bani de
la bugetul de stat .

14
Sistemul ingrijirilor de sanatate in Romania

Plati directe/coplata FURNIZOR

CONSUMATOR (asistenta primara,
(pacientul) ambulatorie de
specialitate, spitaliceasca)
Servicii de sanatate

Sistem de
Acoperire cu plata reglementare
Contributie servicii responsabilitate
obligatorie din
venitul brut
(6,5%)/fondul de
salarii (7%)
TERTUL PLATITOR
(casa de asigurari de GUVERN
Ministerul
sanatate)
Sanatatii
reglementare

Catedra de Sanatate Publica si Management,

15 UMF "Carol Davila" Bucureşti
 Organizarea sistemului de sănătate din România

Ministerul Sanatatii
Publice
Casa Nationala Prefect
Colegiile de Asigurari de
Profesionale Consiliul Executiv
Sanatate
Nationale Judetean

Institute / centre
excelenta

Colegiile Casa Judeteana Consiliul Judetean

Profesionale de Asigurari de Directii Judetene de
Consiliul Local
Judetene Sanatate Sanatate Publica

Comisia Paritara

Medici de familie Spitale control contracte

Unitati
ambulatorii
subord. colab.

16
 FINANŢAREA SĂNĂTĂŢII ÎN ROMÂNIA
 situarea constantă sub nivelul finanţării ţărilor Europei
 cel mai scăzut nivel al cheltuielilor totale pentru sănătate
 o tendinţă în scădere a puterii de cumpărare pentru resursele
investite
 cel mai redus nivel al cheltuielilor pe cap de locuitor
 o pondere a cheltuielilor publice mică
 o structură a cheltuielilor private dominată de plăţi directe,
semn al unei accesibilităţi reduse

17
 Cheltuielile totale pentru sănătate % PIB

18
 Cheltuielile totale pentru sănătate
pe cap de locuitor

19
 Cheltuielile totale pentru sănătate % PIB

20
 Cheltuieli pacienti

21
 Structura procentuala a cheltuielilor pe categorii de
servicii medicale

0,7
1,10,03
0,5
2,7 2,4 Asistenta medicala spitaliceasca
3
Cheltuieli pentru medicamente
5
Medicamente si materiale specifice utilizate in spital si am
pentru boli cronice si specialitati clinice, pe baza de prog
Cheltuieli medicamente utizate in tratamentul in spital

7 Asistenta primara

Asitenta medicala de urgenta

44,07
Asistenta medicala ambulatorie de specialitate, specialita

Asistenta medicala ambulatorie de specialitate, investiga

,1 paraclinice
Asistenta medicala de recuperare

Asistenta medicala ambulatorie stomatologica

Cheltuieli pentru dispozitive medicale

Cheltuieli pentru ingrijiri la domiciliu

22 23,5
22
 Functionarea sistemului de sanatate
Cadrul legislativ
Legislatie primara:
 L 95/2006,
 Titlul VIII, Asigurările Sociale de Sănătate
 Titlul I, Sănătatea publică

 Titlul II - Programele naţionale de sănătate

 Titlul III - Asistenţa medicală primară
 Titlul IV- Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat
 Titlul V - Asistenţa medicală comunitară
 Titlul VII - Spitalele
 Titlul IX- Cardul european şi cardul naţional de asigurări sociale de sănătate
 Titlul X - Asigurările voluntare de sănătate
 Titlul XI- Finanţarea unor cheltuieli de sănătate
 Titlul XII - Exercitarea profesiei de medic. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România
 Titlul XIII- Exercitarea profesiei de medic dentist, Organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor
Dentişti din România
 Titlul XIV- Exercitarea profesiei de farmacist. Organizarea şi funcţionarea Colegiului Farmaciştilor din
România


23 HG nr. 562/2009 pentru aprobarea Strategiei de descentralizare în sistemul de sănătate
 Functionarea sistemului de sanatate
Cadrul legislativ
Legislatie secundara:

 HG nr 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu

modificările si completările ulterioare

 HG nr.972 din 26 iulie 2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări
de Sănătate, cu modificările si completările ulterioare

 OUG nr 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe

exercitate de Ministerul Sănătăţii Publice către autorităţile administraţiei publice
locale

 OUG nr 48/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din

domeniul sănătăţii în vederea descentralizării

 HG nr. 303/2011 pentru aprobarea Strategiei naţionale de raţionalizare a spitalelor

24
 Functionarea sistemului de sanatate
Cadrul legislativ
 Legislatie tertiara :
 Ordinul ministrului sănătăţii nr.1078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi
funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a
municipiului Bucureşti

 Ordin nr 310/2010 al ministrului sănătăţii pentru aprobarea modelului Protocolului de

predare-preluare între direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi
autorităţile administraţiei publice locale şi Primăria Municipiului Bucureşti în vederea
transferului managementului asistenţei medicale al unităţilor sanitare publice

 HG nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la

autorităţile administraţiei publice locale care au desfăşurat faze-pilot, precum şi a Listei
unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se menţine managementul asistenţei medicale
la autorităţile administraţiei publice locale şi la Primăria Municipiului Bucureşti şi a Listei
unităţilor sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenţei medicale
către autorităţile administraţiei publice locale şi către Primăria Municipiului Bucureşti

 HG nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de

urgenţă a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe
25 exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale;
 Cadrul normativ al deontologiei
profesionale

26
 Sumar
 Istoric coduri etice
 Coduri etice internationale
 Coduri etice nationale
 Legea drepturilor pacientilor si aspectele etice

27
Cadrul normativ al deontologiei profesionale:
Istoric coduri etice:
 Juramantul lui Hipocrate-400iHr;
-primul act din istorie care face referire la respectarea drepturilor
pacientului privind corectitudinea actului medical eutanasie, avort si
confidentialitate;
 Codul de la Nurnberg-1947:
-reglementeaza experimentele pe subiecti umani si drepturile
pacientului privind consimtamantul pentru investigatii si tratament;
-"acceptul voluntar al subiectului uman este esential"
-pacientul "va trebui sa aiba suficiente cunostinte si o buna
capacitate de intelegere a secventelor activitatii in care este
antrenat astfel incat el sa poata fi capabil de a lua o decizie in
deplina cunostinta de cauza si lipsita de prejudecati".
28
 Coduri de etica internationale

29
 Coduri de etica
internationale

30
Cadrul normativ al deontologiei profesionale
la nivel national:
Reglementari
 Legea 46/2003-drepturile pacientului;
 Codul de deontologie medicala al CM din 2012;
 Codul de etica si deontologie profesionala al asistentului si
moasei 2009
 Legea95/2006-existenta comisiilor de etica;

 Auto Reglementari
 Coduri de practica: producatori, comercianti

31
32
 Codului de etică şi deontologie al asistentului
medical generalist, al moaşei şi al asistentului
medical din România

33
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA
 HOTĂRÂRE Nr. 2 din 9 iulie 2009
privind adoptarea Codului de etică şi deontologie
al asistentului medical generalist, al moaşei şi al
asistentului medical din România

 EMITENT: ORDINUL ASISTENŢILOR MEDICALI GENERALIŞTI,

MOAŞELOR ŞI ASISTENŢILOR MEDICALI DIN ROMÂNIA-
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 560 din 12 august 2009
 .

34
ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA

 OBLIGATII ETICE SI DEONTOLOGICE

 Sectiunea I-a - Obligativitatea acordarii îngrijirilor medicale
 Sectiunea a II-a Respectarea drepturilor pacientului
 Sectiunea a III-a Consimtamântul
 Sectiunea a IV-a Secretul profesional

35
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA

JURAMANTUL
La primirea în OAMGMAMR, asistentul medical generalist, moaşa şi
asistentul medical vor depune următorul jurământ:

"În numele Vieţii şi al Onoarei,

jur să îmi exercit profesia cu demnitate, să respect fiinţa umană şi drepturile
sale şi să păstrez secretul profesional.
Jur că nu voi îngădui să se interpună între datoria mea şi pacient consideraţii
de naţionalitate, rasă, religie, apartenenţă politică sau stare socială.
Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană chiar sub ameninţare şi nu voi
utiliza cunoştinţele mele medicale contrar legilor umanităţii.
Fac acest jurământ în mod solemn şi liber!"

36
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA
 Codul de etică şi deontologie al asistentului medical generalist, al moaşei şi al
asistentului medical din România are drept principal scop:

a) ocrotirea drepturilor pacienţilor;

b) respectarea obligaţiilor profesionale de către asistenţii medicali generalişti,
moaşe şi asistenţii medicali;

c) apărarea demnităţii şi a prestigiului profesiunii de asistent medical
generalist, de moaşă şi de asistent medical;

37
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA:
principii
 Principiile fundamentale

 a) exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţă de viaţa şi de

persoana umană;

 b) în orice situaţie primează interesul pacientului şi sănătatea publică;

 c) respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;

 d) colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în

asigurarea stării de sănătate a pacientului;

38
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA: principii II
 e) acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate
posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe, aptitudini practice şi performanţe
profesionale fără niciun fel de discriminare;

f) în exercitarea profesiei asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali
trebuie să dovedească loialitate şi solidaritate unii faţă de alţii în orice împrejurare,
să îşi acorde colegial ajutor şi asistenţă pentru realizarea îndatoririlor profesionale;

g) asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali trebuie să se
comporte cu cinste şi demnitate profesională şi să nu prejudicieze în niciun fel
profesia sau să submineze încrederea pacientului.

39
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA
 AM trebuie :
 să evite atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot
ceea ce este incompatibil cu demnitatea şi moralitatea individuală şi
profesională.

 să manifeste o conduită ireproşabilă faţă de bolnav, respectând

întotdeauna demnitatea acestuia.

 să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată, folosind un

limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe
înţelesul acestora.

 să evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât formele

40
legale de plată.
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA

1. Obligaţia acordării îngrijirilor medicale

 FARA discriminări (rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale,
religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale,
 au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor
 au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor
profesionale.
 sa respecte voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist, a moaşei şi a
asistentului medical
 daca nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă se vor consulta cu alţi colegi sau vor
îndruma bolnavul către alţi specialişti.
 vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale,
materiale etc.) ale pacientului,
 pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul
sănătăţii pacientului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
 În caz de calamităţi naturale sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie
serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.

41
 Codul de etica national: Responsabilitatea
personală, integritatea şi independenţa
profesională
 AM trebuie :
 Sa încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea
profesională.

 În caz de pericol public, asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical

nu au dreptul să îşi abandoneze bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei
autorităţi competente, conform legii.

 Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţă constituie

greşeală deontologică.

 aduc la cunoştinţa persoanelor competente şi autorităţilor competente orice

circumstanţă care poate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special
în ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau care limitează

42
 Codul de etica national: Raporturi profesionale cu alţi
profesionişti din domeniul medico-sanitar şi instituţii
 În baza spiritului de echipă, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi
asistenţii medicali îşi datorează sprijin reciproc.

 În cazul colaborării mai multor asistenţi medicali generalişti, moaşe şi

asistenţi medicali pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea
aceluiaşi pacient, fiecare practician îşi asumă responsabilitatea
individual prin aplicarea parafei profesionale în dreptul
fiecărei manevre sau tehnici executate personal.

 În interesul pacienţilor, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi

asistenţii medicali vor avea relaţii de colaborare cu celelalte
profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnităţii şi onoarei
profesionale.
43
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice

1. Obligaţia acordării îngrijirilor medicale

2. Respectarea drepturilor pacientului
3. Consimţământul
4. Secretul profesional

44
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice

1. Obligaţia acordării îngrijirilor medicale

 FARA discriminări (rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale,
religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale,
 au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor
 au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor
profesionale.
 sa respecte voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist, a moaşei şi a
asistentului medical
 daca nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă se vor consulta cu alţi colegi sau vor
îndruma bolnavul către alţi specialişti.
 vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale,
materiale etc.) ale pacientului,
 pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul
sănătăţii pacientului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
 În caz de calamităţi naturale sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie
serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.

45
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice

 Respectarea drepturilor pacientului

 dreptul la informaţia medicală,

 dreptul la consimţământ,

 dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată,

 drepturi în domeniul reproducerii,

 drepturi la tratament şi îngrijiri medicale.

 vezi legea drepturilor pacientului

46
 ASISTENTI MEDICALI: CODUL DE ETICA

Constituie încălcări ale regulilor etice:

a) jignirea şi calomnierea profesională;

b) blamarea şi defăimarea profesională;

c) orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnităţii
profesionale a asistentului medical generalist, a moaşei şi a
asistentului medical.

47
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice

 Consimţământul
 Consimţământul este obligatoriu pentru;
 ) pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul
său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;
b) în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicală;
c) în cazul participării sale la învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică;
d) în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală;
e) în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de lege.

 Furnizat
 de pacientul sau reprezentantul legal al acestuia
 furnizat în cunoştinţă de cauză,
 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală,
asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele
refuzului său, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
48
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice

 Consimţământul
 Consimţământul NU este obligatoriu ;

 )a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenţă;

b) în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că
intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal
refuză să îşi dea consimţământul, asistentul medical generalist,
moaşa şi asistentul medical sunt obligaţi să anunţe medicul curant/de
gardă (decizia fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).

49
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice
 Secretul profesional
(1) Secretul profesional este obligatoriu.

(2) Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist,
moaşa şi asistentul medical, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau
indirect în legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor,
precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în
legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

(3) Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte persoane din
sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi
decesul pacientului.

(4) Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical răspund disciplinar pentru
destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat
consimţământul expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.

50
 Codul de etica national: Obligaţii etice şi deontologice
 Secretul profesional

Exceptii secret profesional

 Interesul general al societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice,
a bolilor cu extindere în masă şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de
interesul personal al pacientului.

 În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului

să nu poată fi recunoscută.

 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de către asistentul medical

generalist, moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dă
consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

51
 Codul de etica national: Situatia bolnavului psihic
 asistenţă medicală şi de îngrijiri de sănătate de aceeaşi calitate si adaptate cerinţelor
lor de sănătate.
 Respectul demnitatii
 trebuie apărată de daunele pe care ar putea să i le producă administrarea nejustificată
a unui medicament, tehnică
 trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de
înţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu îşi poate exprima liber
voinţa, consimţământul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia cu
exceptia situatiilor de urgenta
 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, după caz,
asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale
opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, dacă
întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor are drept consecinţă punerea în pericol a
vieţii pacientului.

52
 Drepturile pacientilor

53
Legea nr. 46 din 2003
(Legea drepturilor pacientului)

54
 Drepturile sociale
 Derivate din obligaţiile asumate de societate sau de
autorităţile statale
 Furnizarea de servicii medicale la care să aibă acces echitabil
întreaga populaţie
 Ceea ce se poate oferi depinde de factori economici, politici,
sociali, culturali
 Nu se admit nici un fel de discriminări, indiferent de natura
lor

55
 Drepturile individuale
 Exprimate în termeni concreţi
 Se aplică în nume individual
 Se au în vedere şi responsabilităţile pacienţilor
 Este de dorit conştientizarea pacienţilor cu privire la aportul
lor la buna funcţionare a sistemului

56
 Legea nr. 46 din 2003
Legea drepturilor pacientului

REGLEMENTARI CADRU SI SPECIFICE

57
 Definiţii:
 Pacient: persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile
de sănătate;
 Discriminare: distincţia care se face între persoane aflate în
situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei
etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice
sau antipatiei personale;
 Îngrijiri de sănătate: serviciile medicale, serviciile comunitare şi
serviciile conexe actului medical;

58
Definiţii:

 Intervenţie medicală: orice examinare, tratament sau alt act

medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de
reabilitare;
 Îngrijiri terminale: îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele
de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă
îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi
îngrijirile acordate în apropierea decesului;

59
Drepturi generale medicale

 dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care

societatea dispune, în conformitate cu resursele umane,
financiare şi materiale.
 dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o
discriminare.

60
 Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 Să fie informat cu privire la serviciile medicale disponibile,

precum şi la modul de a le utiliza.
 Să fie informat asupra identităţii şi statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate.
 Să fie informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să
le respecte pe durata spitalizării.

61
Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 Să fie informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor

medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei
proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse,
inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării
recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date
despre diagnostic şi prognostic.
 Să decidă dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care
informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
 Să ceară în mod expres să nu fie informat şi de a alege o
altă persoană care să fie informată în locul său.

62
Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia

investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.
 Să ceară şi să obţină o altă opinie medicală.
 Să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor
acordate pe perioada spitalizării.

63
Dreptul pacientului la informaţia medicală
 Informaţiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-un limbaj
respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate;
în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română,
informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba
pe care o cunoaşte sau, după caz, se va căuta o altă formă de
comunicare.

64
 Consimţământul pacientului
 Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie
medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa;
consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie
explicate pacientului.
 Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o
intervenţie medicală de urgenţă, personalul medical are dreptul
să deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a
voinţei acestuia.

65
 Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 În cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de

urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este
necesar.
 În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal,
pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei
atât cât permite capacitatea lui de înţelegere.

66
 Dreptul pacientului la informaţia medicală

 În cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că

intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal
refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei
comisii de arbitraj de specialitate; comisia de arbitraj este
constituită din 3 medici pentru pacienţii internaţi în spitale şi
din 2 medici pentru pacienţii din ambulator.

67
Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea,

păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din
corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului
cu care acesta este de acord.
 Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării
sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică.
Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu
sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii
consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea
este făcută şi în interesul pacientului.

68
 Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate

medicală fără consimţământul său, cu excepţia cazurilor în care
imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi
evitării suspectării unei culpe medicale.

69
 Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor
şi viaţa privată a pacientului

 Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele

investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele
personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.
 Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în
cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă
legea o cere în mod expres.

70
 Dreptul pacientului la informaţia
medicală

 În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori

de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul
pacientului, acordarea consimţământului nu mai este
obligatorie.
 Pacientul are acces la datele medicale personale.
 Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este
interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune
influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori
îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul
pacientului; Sunt considerate excepţii cazurile în care
pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru
sănătatea publică.
71
 Drepturile pacientului în domeniul
reproducerii

 Dreptul femeii la viaţă prevalează în cazul în care sarcina

reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa
mamei.
 Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii
necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii
reproducerii, fără nici o discriminare.
 Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este
garantat, cu excepţia cazului în care sarcina reprezintă un
factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.

72
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

 Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele

mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
 Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială
eficiente şi lipsite de riscuri.

73
Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri
medicale

 În cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă la selectarea

pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt
disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza
criteriilor medicale.
 Criteriile medicale privind selectarea pacienţilor pentru anumite
tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi
se aduc la cunoştinţa publicului.

74
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

 Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai

dacă există condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat
(excepţie: cazurile de urgenţă apărute în situaţii extreme)
 Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în
demnitate.

75
Drepturile pacientului în domeniul reproducerii

 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de

suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor
medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor,
mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cât mai aproape de cel
familial.
 Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de
către un medic acreditat din afara spitalului.

76
 Drepturile pacientului

 Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are

dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru
a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd
reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
 Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit
plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.

77
Drepturile pacientului

 Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la

ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.
 Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şi
parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi
nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de
medicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt
personal calificat.
 După externare pacienţii au dreptul la serviciile comunitare
disponibile.

78
Drepturile pacientului

 Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţă medicală de

urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi de servicii
farmaceutice, în program continuu.

79
Sancţiuni

 Nerespectarea de către personalul medico-sanitar a

confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii
actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului
prevăzute în lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.

80
Reglementări finale
 Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte asupra
respectării drepturilor pacientului, în care se compară situaţiile
din diferite regiuni ale ţării, precum şi situaţia existentă cu una
optimă.
 Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi să afişeze la loc
vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare
a legii.

81