Sunteți pe pagina 1din 18

Feminismul

Coordonator:
Lect. Univ. Dr. Andreea – Ioana COZIANU
Student:
Dana – Iuliana CARPIUC

Suceava

2018
1. INTRODUCERE
2. DE CE CONTEAZĂ GENUL
3. MASCULINITATEA REALISMULUI
4. FEMEILE ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE
5.TEORIILE FEMINISTE IN RELAȚIILE
INTERNAȚIONALE
5.1. FEMINISMUL LIBERAL
5.2. FEMINISMUL MARXIST
5.3. FEMINISMUL TEORIEI CRITICE
5.4. FEMINISMUL PERSPECTIVAL

5.5. FEMINISMUL POSTMODERN

6. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE:
1. Introducere
Literatura feministă a deschis un drum larg peste disciplinele academice, de
la literatură la psihologie și la istorie. Recent, a pătruns în relațiile internaționale,
considerate altădată a fi unul din domeniile cele mai rezistente la argumentele
feministe.
Feminismul aduce în Relațiile Internațioanale atât o agendă teoretică nouă,
cât și o agendă de cercertare nouă, regândind fenomene internațioanale mai vechi și
comunicându-le într-un limbaj sau punând în centrul atenției realități internaționale
ignorate până acum în cercetările tradiționale.
Referitor la ceea ce urmează, vom vorbi despre caracterizarea fiecărui curent
teoretic feminist al Relațiilor Internaționale care aduc mai mult conținut și claritate
acestor considerații introductive. Consider că, reducerea lor la un singur curent este
imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe
semnificative.
În continuare, am pus accentul pe faptul că în ultimele decenii, majoritatea
teoriilor politice feministe au dobândit proiecții în domeniul Relațiilor Internaționale,
ca disciplină, deși au apărut mult mai târziu decât “echivalentul” lor în teoria politică
pură. Literatura de specialitate este foarte recentă (anii '70), iar dezvoltarea sa
impresionantă din ultimii ani a consfințit progresiv tratarea ei distinctă, prin includerea,
spre exemplu, a unui capitol referitor la “gen în relațiile internaționale”.
2. De ce conteazĂ genul
 Contribuțiile feministe cuprind o varietate de direcții de abordare,
dar toate au în comun instituția că genul contează în înțelegerea
modului de funcționare a RI – în special în probleme privind
războiul sau securitatea internațională. Ceea ce specialiștii au
susținut de-a lungul timpului ca fiind universal, deseori s-a dovedit a
fi adevărat doar pentru bărbați.
 Concepția realistă presupune pur și simplu că sunt doar participanți
masculini atunci când se discută luarea deciziilor în politica externă,
suveranitatea statului sau folosirea forței militare. De aceea,
majoritatea șefilor de stat, a diplomaților și a soldaților sunt bărbați.
 Feminiștii provoacă totodată și concepte tradiționale despre gen.
Astfel, se învârt în jurul presupunerilor că bărbații luptă în războaie
și conduc statele, pe când femeile sunt practice irelevante pentru RI.
Acest fel de roluri de gen își au baza în construcția mai generală a
masculinității ca fiind potrivită pentru spațiile publice și politice, în
timp ce feminitatea este asociată cu sfera privatului și casnicului.
3. Masculinitatea realismului
• Pentru realiști, sistemul internațional constă din actori autonomi
(state) care își controlează propriul teritoriu și nu au nici un drept să
încalce teritoriul altui stat. Unii feminiști ai diferenței au argumentat
că realismul accentuează autonomia și separarea, deoarece bărbaților
le e mai ușor să abordeze separarea decât interconexiunea.

• Această viziune se bazează pe o teorie psihologică care spune că


băieții și fetele cresc de la o vârstă fragedă cu păreri diferite despre
separare și legătură. În această teorie, din cauză că principala
persoană care are grijă de un copil este aproape întotdeauna o femeie
în primii ani, fetele își formează identitatea de gen în jurul percepției
de asemănare cu persoana care le îngrijește, dar băieții percep că
sunt diferiți de persoana care îi îngrijește. Ca rezultat, se crede că
femeile se vor teme probabil mai mult decât bărbații de abandon, în
timp ce bărbații se vor teme mai probabil de intimitate.
• Un exemplu concret este cazul Kuweitului, în care primul președinte
Bush fusese criticat mult timp pentru că era “fricos” (o insultă pentru
masculinitatea sa), iar hotărârea sa pentru a răspunde la agresiunea
Irakului a devenit o luptă personală cu Saddam Hussein. Un moment
– cheie în procesul decizional al lui Bush se spune că a avut loc atunci
când prim-ministrul al Marii Britanii, Margaret Thatcher – o femeie –
l-a somat să acționeze ferm, spunând, “Nu ne mai purta cu vorba,
George”.
3. Femeile în relaȚiile InternaȚionale
• Feminiștii liberali sunt sceptici față de criticile feminiștilor diferenței
asupra realismului. Ei cred că atunci când femeilor li se permite să
participe în RI, acestea se comportă la fel ca bărbații, având rezultate
asemănătoare. Ei cred că femeile pot practica realismul la fel de bine.

autonomie

forță
suveranitate
militară
BAZAT
PE

teritoriu anarhie
 În sprijinul afirmației că, în medie, femeile exercită puterea la fel de bine ca
bărbații, feminiștii liberali oferă multe exemple de femei care au ocupat astfel de
funcții. De exemplu, o singură femeie a condus o mare putere în secolul trecut –
Margaret Thatcher în Marea Britanie, în anii '80. Ea a recurs la război în 1982
pentru a recupera Insulele Falkland de la Argentina. Dintre puterile mijlocii, Indira
Gandhi a condus India în războiul contra Pakistanului în 1971, tot așa cum a făcut
și Golda Meir din Israel împotriva Egiptului și a Siriei în 1973.

1982 1971 1973


• De precizat este faptul că în armata americană sunt în armata sunt în jur de
200.000 de femei soldați și peste un million de femei sunt veterani. Deși
femeile au servit cu succes în forțele militare, ele au fost excluse din roluri
de luptă. În unele țări, femeile din armată sunt limitate la roluri traditional
feminine, precum cele de asistente medicale.
5.Teoriile feministe în relaȚiile
InternaȚionale
5.1. Feminismul liberal

• Feminismul liberal este primul curent feminist în Relațiile


Internaționale. Feminiștii liberali privesc diferențele “esențiale” în
capacitățile sau perspectivele femeilor sau bărbaților ca fiind triviale
sau inexistente – bărbații și femeile sunt egali. Aceștia deplâng
excluderea femeilor din pozițiile de putere în RI, dar nu cred că
includerea femeilor ar schimba natura sistemului internațional.
• Feminiștii liberali caută să includă femeile mai des ca subiect de
studiu – precum lideri de stat femei, soldați femei care operează în
afara rolurilor tradiționale ale genurilor în RI.
• Pe agenda de cercetare a acestei abordări a politicii internațioanale
se regăsesc subiecte precum: evaluarea gradului în care drepturile
omului, așa cum sunt ele consacrate pe plan internațional, sunt
echitabile față de femei; promovarea femeilor în lumea relațiilor
internațioanale ș.a.
5.2. Feminismul marxist
• Feminismul marxist propune analiza relațiilor de gen însușindu-și
fundamentele lecțiilor inegalității de clasă expuse de teoreticienii marxiști,
pentru a înțelege inegalitățile dintre statutul, resursele și puterea de care
dispun bărbații, respectiv femeile la scară globală. Agenda de cercetare a
feminismului marxist este predominant economică, inegalitățile de gen
fiind teoretizate ca un alt tip de inegalitate față de cea de clasă, dar
reductibile, la rândul lor, la cauze materiale precum: distribuția resurselor,
structura proprietății, regimul drepturilor de proprietate (de exemplu in
Afganistan, Pakistan, Somalia femeile nu au dreptul de a deține teren
agricol).
• Distinct la acest curent este faptul că autoarele realizează cel mai adesea o
abordare combinată a relațiilor de putere la scară globală.
centru - periferie

dezvoltat - subdezvoltat

metropolă – colonie

rasă albă – alte rase

bărbați – femei
5.3. Feminismul teoriei critice

• Feminismul teoriei critice este o altă teorie importantă în studiile feministe


contemporane ale Relațiilor Internațioanale care poate fi încadrată etapei
genului ca element constitutiv. Fiind un curent, este mai recent (anii '90) și
se resimt asupra lui anumite influiențe marxiste, îndeosebi importanța
cauzelor materiale în evoluția societăților.
• Acesta nu își propune cercetarea obiectivă a unor aspecte din Relațiile
Internaționale, ci teoretizarea contestatară a structurilor hegemonice de
cunoaștere și de putere existente, completată prin refleția asupra surselor
de transformare a sistemului prin identificarea și cultivarea forțelor sociale
cu interese contrahegemonice.
• Problemele de pe agenda de teoretizare și cercetare a teoriei critice se
referă la dinamica pieței la nivel global, la dinamica și structura
capitalurilor, la termenii comerțului global, la doctrinele și programele
organizațiilor internaționale (Organizația Internațională pentru Migrație,
Organizația Inernațională a Muncii, Banca Mondială, organizații
nonguvernamentale), toate privite din perspectiva politicilor pe care le
promovează - “oarbe” la diferența de gen și, uneori, prin această orbire,
dăunătoare femeilor.
5.4. Feminismul constructivist

• Feminismul constructivist este caracterizat în principal prin abordarea problemelor


identității în politica internațională, a mecanismelor de producere a identităților
colective și instituționale și a implicațiilor interacțiunii internaționale pentru
construirea, recunoașterea sau infirmarea identităților asumate pe plan extern. În
literatura constructivistă a Relațiilor Internaționale găsim “cercetarea unor
probleme precum identitatea statelor ca mari puteri, neutralitatea istorică a unor
state, statele <<buni cetățeni internaționali>> (de exemplu, statele scandinave –
Suedia, Norvegia, Danemarca) – în general, discursul despre stat ca prezență pe
scena internațională”.
• Feminismul constructivist este preocupat de construcția normelor, instituțiilor,
identităților pe plan global și de valorizarea lor genizată. Statul, așa cum este el
prezentat este un construct puternic genizat, o prezență abstractă cu atribute
masculine, similar cetățeanului rațional al teoriei politice liberale. Este rațional,
suveran (autonom), interest de atingerea obiectivelor sale prin maximizarea
câștigurilor sau diminuarea pierderilor.
5.5. Feminismul perspectival

• Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine
reprezentate linii de cercetare feministă în Relațiile Internaționale, axată prin
evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a
fost el definit și teoretizat până în acest moment. Acesta consideră că identitatea
istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului, influiențează modul de
teoretizare.
• Feminismul perspectival nu afirmă că realitatea internațioanală este proiectată
conform viziunii bărbaților luați ca indivizi. În plus, consideră că femeile în relațiile
internațioanale, nu există. Totodată, ele se definesc în funcție de rolul lor raportat la
o lume de sine stătătoare, cu care nu au aproape nici o legătură.
• Femeile ca existențe concrete pot fi, eventual, mamele soldaților sau potențiale
mama ale soldaților, simbolul căminului, al păcii și al tradițiilor, eroine caritabile,
soțiilor diplomaților sau “oameni de stat” (de exemplu, Margaret Thatcher –
“doamna de fier”).
• Feminismului perspectival i se datorează una dintre cele mai serioase construcții
teoretice pentru regândirea conceptului de securitate și a securității naționale ca
obiectiv fundamental al statelor. Astfel, securitatea unui stat este exact sursa
insecurității celorlalte state.
5.6. Feminismul postmodern

• Feminismul postmodern este un curent de teoretizare a relațiilor


internaționale care a câștigat teren mai ales în a doua parte a anilor '90 și în
anii 2000. Acesta tinde să respingă presupunerile despre gen făcute atât de
feminiștii diferenței, cât și de cei liberali. Acolo unde feminiștii diferenței
consideră diferențele de gen ca fiind importante și fixe, iar feminiștii
liberali le consideră ca fiind triviale, feminiștii postmoderniști le găsesc
importante, dar arbitrare și flexibile.
• “Feminismul postmodern chestionează ideea emancipării femeilor la scară
globală”. În plus, el aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea
identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate
și a celei de stat. De asemenea, aduce valorizarea pozitivă a punctelor de
vedere ale celor mai excluși, ale celor invizibili, ale celor care tac.
6. concluzii
În concluzie, am încercat să sintetizez cele mai importante
curente teoretice feministe în Relațiile Internaționale, arătând,
modalitatea în care definirea domeniului a dus la excluderea altor
valori, concepte, conduite din sfera internațională. Mai mult decât
atât, am evidențiat faptul că femeile au existat în relațiile
internaționale și până acum, dar rolul lor a fost ignorat.
Bibliografie
1) Goldstein, Joshua S., Relații Internaționale, Editura Polirom, Iași, 2008.
2) Miroiu, Andrei, Manual de relații internaționale, Editura Polirom, Iași,
2006.