Sunteți pe pagina 1din 31

Patologia aparatului genital

masculin
Adenomul de prostată
Definiţie
• Reprezintă o leziune benignă ce constă în hiperplazia acinilor
prostatici şi a stromei, sub influenta hormonilor androgeni, la
aproape toţi bărbaţii ce au trecut de vârsta de 50 de ani. Sunt
implicate structurile prostatice dispuse periuretral, partea
periferică fiind comprimată (spre deosebire de
adenocarcinomul prostatic, al cărui punct de plecare este
reprezentat de partea periferică).
• Afectarea predilectă a segmentului periuretral duce la apariţia
precoce a manifestărilor clinice caracteristice (dificultate la
micţiune, întreruperea jetului, nicturie până la retenţie
cronică de urină).
• În patogenia afecţiunii este implicat dezechilibrul hormonal
între testosteron şi estrogeni (estrogenii stimulează
hiperplazia benignă a elementelor prostatice - cu vârsta
raportul androgeni/estrogeni se modifică în favoarea acestora
din urmă).
Adenomul de prostată
Macroscopie:
• prostata este mărită de volum şi greutate (peste
30 de grame dar poate atinge chiar 120-150 de
grame), lobii sunt inegali măriţi, contururul este
policiclic, consistenţa fermă; pe secţiune se
remarcă prezenţa de noduli cu diametre de la
câţiva mm la câţiva cm, albicioşi-gălbui, unii cu
mici dilataţii chistice cu conţinut lactescent. Între
noduli se remarcă travee albicioase care îi separă.
Adenomul de prostată

Hiperplazie de prostată
Adenomul de prostată
Adenomul de prostată

TURP
Adenomul de prostată
Microscopic
• proliferare glandulară adenomatoasă, cu glande
hiperplazice, uneori cu proliferări papilifere în
lumen
• fiecare glandă este acoperită de un epiteliu
cilindric, sub care există un strat de celule cubice;
• proliferează stroma şi fibrele musculare netede, şi
poate fi prezent un discret infiltrat inflamator
cronic limfo-plasmocitar
Adenomul de prostată
Adenomul de prostată

Prostatită cronică
Adenomul de prostată
Adenomul de prostată

HE, 4x
Seminomul testicular
Definitie
• Este o tumoră tumora malignă cea mai frecventă a
testiculului, cu punct de plecare în celulele germinative
multipotente.
• Reprezintă peste 50% din tumorile de acest tip
• Afectează în general pacienţii de vârstă mijlocie sau mai
tineri dar aproape niciodată copii.
• În apariţia acestei afecţiuni sunt incriminate criptorhidia,
unele anomalii endocrine, anomalii genetice.

Macroscopic
• Seminomul are un aspect lobular, cu o culoare alb-
cenuşie sau gălbui roşietică şi se prezintă sub forma unui
nodul bine delimitat
Seminomul testicular

Seminom
Seminomul testicular
Seminomul testicular
• Microscopic, tumora este compusa din celule
poligonale, cu citoplasmă clară şi nuclei
rotunzi, mari, poziţionaţi central, înconjurate
de septe conjunctive pline cu limfocite. Aceste
celule sunt aşezate în cuiburi separate de o
stromă fibrovasculară ce conţine numeroase
limfocite (de tip T – UCHL1+)
• IHC este pozitiv la PLAP
• Este chimio- si radiosensibil
Seminomul testicular
Seminomul testicular
Seminomul testicular

HE, 10x
Patologia sistemului limfatic
Limfomul MALT
• Limfoamele de zonă B marginală (tip MALT) reprezintă
echivalentul neoplazic al celulelor din zona marginală a
splinei şi ganglionilor limfatici, deşi originea lor este dificil
de demonstrat.
• Singurul neoplasm de zonă marginală recunoscut de
clasificarea REAL este un limfom cu celule mici, ce apare în
tractul gastrointestinal şi în alte ţesuturi epiteliale
glandulare extraganglionare, cunoscut sub denumirea
comună de limfom MALT.
• Limfoamele MALT (mucose associated lymphoid tissue)
derivă din limfocitele B asociate mucoaselor, ce invadează şi
distrug structurile glandulare (leziune limfoepitelială), pe
un fond reprezentat de un ţesut limfoid reactiv, în care sunt
proeminenţi centri germinativi non-neoplastici.
• Limfoamele MALT tind să rămână localizate, ceea ce le
conferă un prognostic favorabil, dar se pot transforma într-
un limfom non-Hodgkin cu celule mari B, cu împrăştiere în
ganglionii limfatici mezenterici şi la distanţă.
Limfomul Hodgkin
• Celulele implicate în limfomul Hodgkin pot fi :
– Celule comune în toate tipurile histologice :
• celula Reed-Sternberg clasică
• eozinofile
– Celule particulare în diferite subtipuri histologice (sunt
variante de celule Reed-Sternberg) :
• celula Hodgkin - în forma cu celularitate mixtă
• celula lacunară - în forma cu scleroză nodulară
• celula pleomorfă - în forma cu depleţie limfocitară
• celula “pop-corn” - în forma cu predominanţă
limfocitară, forma nodulară
• Celula Reed-Sternberg clasică are talie medie (15 – 20 m)
este rotund - ovalară, cu citoplasma eozinofilă, nucleu bilobat
înmugurit (aspect de “imagine în oglindă”), cu nucleol
eozinofil, proeminent.
• Imunohistochimic este pozitivă la CD15 şi CD30.
Limfom Hodgkin, celula R-S, HE, 20x
Limfomul Hodgkin
Clasificarea Rye, 1965 Clasificarea REAL / WHO, 2000
Forma cu predominanţă Predominanţă limfocitară, forma
limfocitară nodulară
Forma cu celularitate Forma cu bogăţie limfocitară (difuză
mixtă sau nodulară)
Forma cu scleroză Forma cu celularitate mixtă
nodulară
Forma cu depleţie Forma cu scleroză nodulară
limfocitară
Forma cu depleţie limfocitară
Limfomul Hodgkin
• Clinic, limfomul Hodgkin se stadializează după
clasificarea Ann Arbor, 1975 (actualizată) :
• Stadiul I - Localizare într-un singur grup ganglionar sau
un singur organ extralimfatic
• Stadiul II - Localizare în 2 sau mai multe grupe
ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului
• Stadiul III - Localizare în grupe ganglionare de o parte şi
de alta a diafragmului, +/- localizare splenică
• Stadiul IV - Localizare difuză sau diseminată în organe
extralimfatice (ficat, măduva osoasă)
• Fiecare stadiu este subîmpărţit în :
• - tipul A - absenţa simptomelor
• - tipul B - prezenţa simptomelor : febra ondulantă > 380
C (Pel - Epstein), scădere în greutate > 10% G corp în 6
luni, transpiraţii nocturne.
• Alte simptome clinice pot fi : limfadenopatie cervicală
bilaterală (“gât proconsular”) şi dureri ganglionare la
ingestia de alcool.
Limfomul Hodgkin
Celula Hodgkin, HE, 40x Celula lacunara, HE, 20x
Limfom Hodgkin, IHC, 10x
CD15 CD30
Limfomul cu celule B mari, difuz
• Cuprinde limfomul centroblastic şi imunoblastic din
clasificarea Kiel şi are următoarele caractere :
– Morfologic : celule mari monomorfe, cu nucleoli
proeminenţi şi citoplasma bazofilă
– Imunologic : Igs +/-, CD19, CD20, CD22, CD79a
– Genetic : t(14;18) ~ 30%, rearanjamente ale genei bcl-6 ~
40% şi / sau mutaţii ~ 75%
– Clinic : copii şi adulţi, evoluţie agresivă, dar cu potenţial
curabil
• Centroblastul este o celula de talie mare (2-3x >
hematia), cu nucleu veziculos, cu 3-4 nucleoli
adiacenţi membranei nucleare
• Imunoblastul este o celulă de talie mare (2-3x >
hematia), cu nucleu bazofil şi un nucleol unic central
LMNH difuz cu celule mari, HE, 40x
LMNH difuz cu celule mari, HE, 100x

Centroblaste Imunoblaste
Leucemia granulocitara cronica
• Etape : faza cronică (3 ani) → faza accelerată
(2 ani) → faza acută (6 luni) = puseu blastic
• Diagnostic: splenomegalie + leucocitoză
(>100.000/mm3) + bazofilie + formula
leucocitară deviată până la mieloblast + FAL
zero + Cz Ph1 [t(9;22)] + gena hibrida BCR/ABL
şi proteina P210 hibridă.
• Complicaţii: hiperuricemia, hiperleucocitoza,
infarcte splenice
Leucemia granulocitara cronica

Infiltrat leucemic intr-un


ganglion, HE, 10x