1Metode bazate pe comunicarea orală :expunerea

(povestirea, explicația, prelegerea școlară),

conversaţia didactică (euristică și examinatoare)

Metode bazate pe comunicarea scrisă lectura,

compunerile şcolare, lucrul cu manualul

Metode bazate pe acţiunea practică

individuală sau în grup
exerciţiul, observarea, demonstrația
problematizarea, studiul de caz, proiectul, jocurile
didactice
Metode bazate pe comunicarea orală

Expunerea (povestirea, explicația,

prelegerea școlară)

Conversaţia didactică (euristică și

examinatoare)
Povestirea
Povestirea se utilizează în deosebi la orele de literatură
română la clasele mici: a V-a, a VI-a. Conţinutul narativ
poate fi asociat cu material demonstrativ, cu descrieri şi
explicaţii, exemple din viaţa înconjurătoare, din experienţa
familială a elevilor. Un rol deosebit de important îi revine
profesorului, a cărui intonaţie poate spori expresivitatea
povestirii şi caracterul ei emoţional.
Explicaţia presupune argumentarea raţională şi riguroasă a
cunoştinţelor (noţiuni, concepte, fenomene etc.). Rolul ei
este de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă mai bine informaţiile,
regulile, să-i ajute să le poată explica, la rândul lor, sub altă
formă. De obicei, explicaţia este însoţită de exerciţiu şi de
mijloacele de învăţământ corespunzătoare (de la tabele,
grafice, scheme, până la proiectarea pe calculator).
Prelegerea este o formă superioară de expunere. Ea se
foloseşte la lecţiile de literatură română la clasele mari de
liceu, în cazul când profesorul trebuie să definească şi să
prezinte cadrul social, istoric şi cultural al unei etape din
istoria literaturii, când se fixează direcţiile noi în
dezvoltarea literaturii dintr-o anumită perioadă etc
Conversaţia este o metodă interogativă (bazată pe
succesiunea întrebare răspuns,) considerată una dintre
cele mai eficiente şi practice modalităţi dei nstruire şi de
educare.
 conversaţia introductivă (folosită la începutul oricărei lecţii);
conversaţia euristică;
conversaţia folosită pentru aprofundarea cunoştinţelor;
conversaţia folosită pentru fixarea şi sistematizarea
cunoştinţelor;
conversaţia de verificare a cunoştinţelor (catihetică)
Metode bazate pe comunicarea scrisă
lectura,
compunerile şcolare,
lucrul cu manualul
Metode bazate pe comunicarea scrisă
lectura la prima vedere
lectura model,
lectura cu voce tare,
lectura în gând,
lectura in interpretarea autorului
Metode bazate pe comunicarea scrisă
Compunerile şcolare reprezintă un aspect al muncii
independente a elevilor şi totodată o formă a
exerciţiului literar, un procedeu de formare a
deprinderilor de exprimare corectă şi frumoasă a
elevilor. Prin ele se dezvoltă spiritul de observaţie,
gândire, sensibilitatea şi imaginaţia creatoare a
elevilor, precum şi capacitatea de exprimare
orală şi scrisă a acestora.
Compunerile după texte literare
 reproducerea orală sau scrisă a textului (de obicei narativ
sau descriptiv),
rezumatul,
transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă
Eseul (eseul structurat, eseul de 5 minute)
recenzia,
referatul,
 paralela,
sinteza
Compunerile pe temă liberă:
compunerile după ilustraţii
cu destinaţie specială (tip cererea, scrisoarea,
articolul etc.)
compuneri libere, subiective, în care se lasă libere
imaginaţia şi talentul literar al elevilor.
Compunerile cu temă impusă (literară sau
gramaticală)
Lucrul cu manualul
Manualul este principala sursă de informare a elevilor

Pe baza lucrului cu manualul, elevii îşi formează

deprinderea muncii intelectuale de a folosi şi alte cărţi
necesare în instruirea şi formarea lor.
Manualul școlar
Manualul univeristar
Materialele auxiliare (culegeri, caiete de exerciții,
sinteze)
Metode bazate pe acţiunea practică
individuală sau în grup
exerciţiul,
observarea,
demonstrația
problematizarea,
învățarea prin descoperire
jocurile didactice
Exerciţiul este o metodă de acţiune practică (operaţională),
care constă în „repetarea conştientă a unei activităţi,
urmărind formarea deprinderilor, consolidarea
cunoştinţelor şi dezvoltarea capacităţilor
intelectuale”
Exercițiile pot fi:
De analiză
De completare
De modificare
De înlocuire
De transcriere
Observarea
Este metoda prin care elevul este pus în situația de
a-și folosi atenția, spiritul de observare , intuiția
pentru a sesiza anumite aspecte dintr-un proces
sau fenomen
Demonstraţia este o metodă de explorare a realităţii care
constă în folosirea unui şir de raţionamente logice pe
lângă mijloacele intuitive.
Problematizarea
Problematizarea, ca metodă de predare-învăţare, este
centrată pe investigaţia personală a elevului, pe creare de probleme,
soluţionarea unor ipoteze şi presupune un ansamblu de procedee de
lansare a situaţiilor-problemă care vor fi rezolvate de elevi. Concret,
problematizarea constă în:
rezolvarea de sarcini ce decurg dintr-un sistem de cunoştinţe
dobândite;
rezolvarea de sarcini de cunoaştere rezultate dintr-un dezacord
sau conflict explicit sau implicit – între informaţia şi sistemul de
referinţe dobândite de elevi până în momentul când este solicitat
de nouă sarcină.
Învățarea prin descoperire
Descoperirea se consideră o metodă de explorare a realităţii
sau „metodă a experienţei de încercare” – angajează elevul
în selectarea informaţiei, în ordonarea argumentelor pentru
susţinerea unei idei, a uneiteze etc.
Prin ea se reface drumul cunoaşterii ştiinţifice, pe baza
raţionamentului inductiv, deductiv sau analogic
Jocul didactic este metoda care constă în a plasa elevii
„într-o situaţie ludică cu caracter de instruire”
a) după conţinutul şi obiectivele urmărite –
jocuri de dezvoltare a vorbirii; de creaţie; de fantezie; de
memorie;
b) după materialul folosit: jocuri cu material; jocuri fără
materiale; jocuri orale; jocuri de cuvinte încrucişate etc.;
c) după procesele psihologice implicate:
jocuri de memorie; jocuri de atenţie; jocuri de inteligenţă etc.