Gheorghe s-a născut iubească pe Dumnezeu, în Capadocia, din Gheorghe a rămas părinţi creştini, în orfan din copilărie. timpul împăratului Mama lui rămânând păgân Diocleţian. singură s-a mutat cu fiul ei în Palestina, unde aveau multe averi şi moşteniri. VIAŢA SFÂNTULUI
Gheorghe a fost vegheat îndeaproape de
mamă şi astfel a ajuns un tânăr credincios. Tânărul Gheorghe ajunge la vârsta de 20 de ani comandantul armatei lui Diocleţian datorită curajului şi vitejiei sale. În acestă funcţie, s-a remarcat în numeroase campanii militare. VIAŢA SFÂNTULUI Într-o zi, Diocleţian a hotărât să-i prigonească pe creştini. Aflând, Sfântul Gheorghe a împărţit săracilor toată averea sa: aur, argint, haine, iar pe robii săi i-a eliberat. Chemat de împărat la sfat pentru prigonirea creştinilor, Sfântul Gheorghe a spus că nu este de acord cu aceasta şi că idolii romanilor nu sunt dumnezei, deoarece “Hristos este Unul Dumnezeu întru slava lui Dumnezeu Tatăl”, mărturisind că el însuşi este creştin. VIAŢA SFÂNTULUI Diocleţian i-a cerut să se lepede de Hristos, în shimb primind mai multă cinstire decât înainte. Sfântul nu a fost de acord şi a fost torturat. El a răbdat toate chinurile şi a mulţumit neîncetat lui Dumnezeu. Soldaţii l-au lovit cu suliţa, i-au turtit pieptul cu pietre, l-au tras pe roată, l-au băgat într-o groapă cu var nestins, i-au pus încălţări de fier înroşite în foc.Lângă mucenic a apărut un înger care i-a tămăduit pe loc toate rănile. Toţi s-au speriat, iar împăratul a dat ordin să fie otrăvit . El însă a rămas viu şi nevătămat după ce a băut otrava VIAŢA SFÂNTULUI Împăratul i-a cerut să spună ce vrăjitorii face, iar Sfântul Gheorghe i-a răspuns că numai rugăciunea la Hristos l-a salvat. Atunci Diocleţian i-a cerut ca dovadă să învie un mort prin rugăciune, iar sfântul l-a înviat. Pentru că împăratul tot nu-l credea a cerut să fie dus la templul zeilor şi acolo i-a scos pe demoni din idoli, iar statuile s-au sfărâmat. Împăratul s-a mâniat foarte tare şi pe 23 aprilie / 6 mai i-a tăiat capul. Sfântul Gheorghe continuă să săvârşească minuni pentru toţi cei care i se roagă. VIAŢA SFÂNTULUI
Una dintre cele mai cunoscute minuni a avut
loc într-o cetate de lângă muntele Libanului. Acolo se afla un lac mare, în care trăia un balaur înfricoşător. Acesta ieşea din când în când din lac şi prindea mulţi oameni, pe care îi mânca. Uneori, apropiindu-se de cetate, umplea văzduhul de venin cu suflarea lui vătămătoare, încât oamenii se îmbolnăveau şi mureau. VIAŢA SFÂNTULUI Conducătorul cetăţii, care era închinător la idoli, le- a cerut zeilor să-i descopere ce să facă ca să scape de balaur. Diavolii, ascunşi în idoli, l-au sfătuit ca în fiecare zi, fiecare locuitor, prin tragere la sorţi, să dea câte unul dintre copiii lui, băiat sau fată, să fie mâncare pentru balaur. Şi aşa s-a făcut. Zilnic, din fiecare casă era scos un copil şi era dat de mâncare balaurului. Veni şi rândul conducătorului cetăţii să-şi dea copilul, singura lui fiică. Plângând, cu multă jale, o pregăti şi o duse pe malul lacului. VIAŢA SFÂNTULUI Însă Dumnezeu, Care vroia să sfârşească odată pieirea copiilor din acea cetate, l-a trimis acolo pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Sfântul a îndemnat-o pe fata care aştepta să fie mâncată de balaur, să nu-i fie frică. Fata disperată însă, îl sfătuia să fugă şi să-şi salveze viaţa. În momentul acela, a ieşit din lac balaurul şi s-a apropiat de mâncarea lui obişnuită. Atunci, Sfântul Gheorghe s-a însemnat cu Semnul Sfintei Cruci şi l-a chemat pe Dumnezeu, zicând:“-În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.” VIAŢA SFÂNTULUI
Şi, repezindu-se cu suliţa asupra balaurului,
l-a lovit în gâtlej şi l-a culcat la pământ; iar calul său a început a-l călca cu picioarele. Apoi, sfântul a poruncit fecioarei să-l lege pe balaur ca pe un câine şi să-l ducă în cetate. Văzând această minune, toţi locuitorii cetăţii, în frunte cu conducătorul acesteia, au crezut în Hristos şi au primit Sfântul Botez. ŞTIAŢI CĂ... În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numeroase biserici purtând hramul său. Există localităţi în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă şi pe steagul Moldovei medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zograful de la Muntele Athos. În majoritatea luptelor, oastea Moldovei a ieşit biruitoare, avându-l ocrotitor pe Sfântul Gheorghe. ŞTIAŢI CĂ... Este patronul Angliei, al Georgiei şi al Moscovei. În Lituania, Sfântul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar în unele regiuni ale Spaniei ziua sfântului se serbează cu mese bogate si cu daruri. Numele Gheorghe (în limba greacă) înseamnă agricultor, lucrător al pământului. Acest nume ne arată că omul trebuie să fie, înainte de toate, harnic şi gospodar. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost un vrednic ostaş al lui Hristos, pentru care şi-a dat viaţa. BISERICA DIN LIDA BISERICA DIN LIDA
BISERICA DIN LIDA
FRONTISPICIUL SFÂNTULUI CAPELA SUBTERANĂ . GHEORGHE BISERICA SF. GHEORGHE
BISERICA DIN LIDA
BISERICA SF. GHEORGHE DIN LIDA
BISERICA SF. GHEORGHE
DIN LIDA
BISERICA DIN LIDA
ICOANA SF. GHEORGHE MORMÂNTUL SF. GHEORGHE
BISERICA DIN LIDA
MORMÂNTUL SF. GHEORGHE MORMÂNTUL SF. GHEORGHE
BISERICA DIN LIDA
O PARTE DIN MOASTELE SFANTULUI "LANTURILE" CU CARE A FOST LEGAT SFANTUL GHEORGHE, INAINTE DE A FI MARE MUCENIC GHEORGHE OMORAT.
BISERICA DIN LIDA
STATUIA SF. GHEORGHE DIN CLUJ STATUIA SF. GHEORGHE DIN PRAGA
MONUMENTE ISTORICE ÎNCHINATE
SFÂNTULUI SATUIA SF. GHEORGHE STATUIA SF. GHEORGHE
MONUMENTE ISTORICE ÎNCHINATE
SFÂNTULUI CAPADOCIA CAPADOCIA
BISERICILE RUPESTRE DIN CAPADOCIA
BISERICI RUPESTRE CAPADOCIA
BISERICILE RUPESTRE DIN CAPADOCIA
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SF. GHEORGHE
Noaptea dintre 22 şi 23 aprilie / 5 şi 6 mai este
numită noaptea Mânicătoarei, despre care se spune că este sora Sfântului Gheorghe, şi este considerată ca o noapte de temut. - Se spune că este bine să stai în casă în această noapte deoarece acum ies sufletele strigoilor vii, cei cărora le ies noaptea sufletele şi bântuie prin sate, călăresc pe cozi de mătură şi pricinuiesc necazuri. - Superstiţia spune că este bine să se pună ghimpe, mărăcine sau crengi de măceş la uşa grajdului pentru ca să se înţepe strigoii cînd vin să ia mana vitelor. TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SF. GHEORGHE
Există superstiţia că, dacă ziua de Sfântul Gheorghe
cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab. - In această zi se serbeaza Moşii de Sfântul Gheorghe şi este bine ca la ferestre şi uşi să se pună ramuri de salcie. - La biserici în această zi se împarte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru a păstra sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi pentru a-i feri de rele. - În unele regiuni fetele sunt stropite cu apă proaspătă de fântână. Stropitul având semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundării. TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SF. GHEORGHE În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apă. - În dimineaţa zilei de 23 aprilie / 6 mai tot ele, fetele, puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa, pe furiş, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli . GHICITOARE, GHICITOARE, DESPRE CINE-I VORBA, OARE? Soldat era, de frunte, Scrâşneşte împăratul, între soldaţii Romei, dacă el îşi declară Dar nu-şi pleca Credinţa neclintită; şi genunchiul spre irealii toţi se întrebară zei; De ce-şi lasă averea, şi Creştin era, de frunte, gloria, şi totul, întărit în credinţă, De ce toate le pierde, De-aceea purtător e, care-i a jertfei rostul? în veci, de biruinţă! GHICITOARE, GHICITOARE, DESPRE CINE-I VORBA, OARE? În faţa aparenţei, Cu har îl întăreşte dârzenia învinge, Hristos Mântuitorul, În faţa-nfricoşării, Şi spre el ia aminte, curajul se răsfrânge; nedumerit, Torturi urmară-n poporul... pripă, să-nduplece Mulţi, inspiraţi de soldatul dânsul, nădejdea- Zeilor să jertfească, naripează statuilor din templu. Şi-adânc, în rugăciune, cu dragoste cutează. GHICITOARE, GHICITOARE, DESPRE CINE-I VORBA, OARE? Deci fu ucis, pe dată, Răsar tăcute-n veacuri, primind mucenicia, credinţa să-i arate! Minciunii urâcioase nevrând a-i fi-n robie. Ştii cine-i voievodul ce- În urma sa, biserici, a-nvins idoli de piatră, minuni nenumărate, Făcând ca necredinţa să tremure, surpată?