Cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin

Brâncuşi, figură centrală în mişcarea artistică

modernă şi un pionier al abstractizării este
considerat părintele sculpturii moderne.
 CONSTANTIN BRÂNCUŞI
19 feb. 1876 – 16 martie 1957

“Brâncuşi s-a născut la Hobiţa şi nu va

muri niciodată”.

Geo Bogza
"Ceea ce fac eu
astãzi, mi-a fost dat
sã fac. Cãci am venit
pe lume cu o
misiune".

În memoriile sale
artistul spunea ca ţinuta
şi modul său de viaţă au
fost influenţate de ţara
sa de origine, respectiv
de: simplitatea, bunul
simţ, dragostea de
natură.
 Hobiţa este locul de naştere al celebrului artist
care a ştiut sa modeleze piatra si metalul ca pe o
bucata de plastilina moale.

In copilărie a învăţat sa
sculpteze lemnul pentru a
confecţiona diferite unelte si
obiecte casnice. Stilul acestor
ornamente va influenta
opera lui Brâncuşi.
Urmează Şcoala de arte şi
meserii la Craiova
(1884-1887) şi este
diplomat al Şcolii de
Belle-Arte din Bucureşti
(1898-1902). Pleacă în
1904 la studii la Miinchen,
dar după şase luni o
porneşte pe jos prin
Bavaria, Elveţia şi Alsacia
până la Langres (Franţa),
de unde ia trenul până la
Paris. In 1905 reuşeşte la
concursul de admitere la
Ecole Nationale
Superieure des Beaux-
Arts, unde lucrează în
atelierul lui Antonin
Mercie până în 1906 când,
atingând limita de vârstă,
părăseşte şcoala.
 Refuză să lucreze ca
practician în atelierul lui
Rodin, spunând: „La umbra
marilor copaci nu cresc
vlăstare tinere"
 - ATELIERUL LUI BRANCUSI -
CENTRE NATIONAL D`ART ET DE
CULTURE GEORGES POMPIDOU,
PARIS.
...
Atunci cand ti-e greu sa-ti
alegi cuvintele pentru a
spune ceea ce simti si vezi,
inseamna ca senzatia a
atins sublimul. Trairea e
completa, rotunda. Atelierul
Brancusi - Georges
Pompidou, e locul în care
artistul şi-a implinit
menirea. E spiritul care
palpita, forma care respira.
Inauntru, dezordinea naste
firescul, fiecare piesa isi are
parca un loc provizoriu;
pana cand artistul se va
intoarce in atelier, va apuca
dalta lepadata de cateva ore
si va trai dincolo de
omenesc. Detaliile spun
totul.
Acesta e atelierul Brancusi.
...cum ai putea sa treci
nepasator?
COLOANA INFINITULUI...
Indiferent câte întrebări s-ar
putea formula, un lucru este
sigur: COLOANA
INFINITULUI poate fi
asemuită cu o scară la ceruri,
o prefigurare a zborului
interplanetar, un simbol al
infinitului ...

La Târgu Jiu le-a cioplit.

Acolo a închis lacrimile sale

in pietre.

Acolo a zburat mai sus

decât înaltul, ridicând
Coloana fără de Sfârşit.
 COLOANA
Coloana Infinitului are o
INFINITULUI înălţime de aproximativ 30
de metri si este constituita
din 17 module. Acestea sunt
si ele formate din trunchiuri
de piramidă puse cap la cap.
Profesorul universitar dr.
ing. A. Măruţă a constatat că
această Coloană emite
radiaţii de energie pe patru
direcţii deoarece există locuri
pe Terra unde intensitatea
câmpului magnetic este de
peste 10.000 de ori mai
puternică, formând anumite
anomalii magnetice. Este
foarte probabil că sub
Coloana Infinitului există o
astfel de anomalie
magnetică, care se poate
măsura.
Masa Tăcerii...
Poarta Sărutului...
“Miss Pogany"

Este socotită
de critici drept
unul dintre cele
mai celebre şi
cutezătoare
portrete ale
celui de-al XX-
lea veac.
Reprezintă o
noua concepţie
a portretului.
 Cuminţenia Pământului

Sculptura reprezintă o
femeie foarte concentrată
asupra ei însăşi, figura ei
degajând un mister care o
transformă într-un portret
universal, criticii nepunându-
se încă de acord asupra
sursei de inspiraţie a acestei
lucrări.
 Pasărea Măiastră

Sculptată în 1910 Măiastra

relevă aspiraţia lui Brâncuşi către
perfecţiune.
Măiastra, nu este o pasare
obişnuita ci una specială, înzestrată
în legendele populare româneşti cu
puteri magice, fiind aceea care îl
ajută pe Făt Frumos să îşi
întâlnească marea dragoste.
Muza
 Arta, operele de
artã, prin frumosul,
prin armonia pe
care o exprimã,
sunt izvorâte, sunt
coborâte, prin
creatorii lor, din
Eternul cãruia îi
sunt ca nişte
imnuri.
Geniile noastre,
spirite superioare,
care au ajuns cu
Pasăre în spaţiu privirea dincolo de
materia de la
picioarele lor, ne
vorbesc...