Sunteți pe pagina 1din 40

Fractura pelvină

• Fractura pelvină este o leziune a structurilor


osoase pelviene, care, de regulă, pentru a se
produce, necesită o forţă subustanţială aşa ca cea a
autovehicolului în accidental rutier sau căderea de
la înălţime mare în catatraumatisme.
• Din cauza forţelor implicate fracturile pelvine des
implică leziunea organelor pelvine
Frecvenţa:
• fracturile pelvine reprezintă 3 - 5% din toate
fracturile scheletale
• fracturile de bazin reprezintă 20% în cadrul
politraumatismelor, cu predominenţă la
sexul masculin.
Leziuni asociate

• leziuni abdominale 25-30% (rupturi de ficat,


rinichi, diafragm, dezinserţia de mezenter, ruptură
de intestin);
• leziuni craniene 40-50%
• leziuni toracice 60%
• leziuni osoase ale membrelor 80-85%
• leziuni urinare 12-15%
• leziuni cardio-vasculare 6-10%
Mortalitate - Morbiditate

• Rata totală de mortalitate este de 10% la adulţi şi 5% la


copii
• Hemoragia retroperitoneală şi infecţia secundară sunt
cauza principală de deces a pacienţilor cu fracturi pelvine.
• Hemoragiile pelvine sunt cauza directă a decesului la mai
mult de ½ pacienţi cu fracturi pelvine.
• Dacă la internare este prezentă hipotensiunea rata
mortalităţii ajunge la 50%. Dacă fractura este deschisă rata
mortalităţii atinge 30%.
Anatomia
• Bazinul osos este compus din două oase
iliace unite înainte prin simfiza pubiană, iar
înapoi prin sacrum, realizând o ogivă pe
care se sprijină trunchiul prin intermediul
articulaţiei lombo-sacrate.
• Datorita articulaţiilor sale, care absorb
forţele contrare, inelul pelvin este parţial
deformabil.
Anatomia simfizei pubiene
• Simfiza pubiană este o amfiartroză, cu mobilitate
mică, cu ligamente foarte puternice, ea are rol
important în neutralizarea forţelor de compresiune.
• Spaţiul simfizei pubiene < 5 mm
• Mobilitatea ei este crescută la sfîrşitul gravidităţii
datorită imbibiţiei esterogenice permiţând mărirea
diametrului bazinului în timpul naşterii.
Anatomia articulaţiilor S.I.
• Cele două articulaţii sacroiliace au o
morfologie şi mijloace de unire (ligamente)
adaptate la neutralizarea forţelor verticale
de forfecare. În aceste articulaţii au loc
mişcări de nutaţie şi contranutaţie, a căror
amplitudine este mică dar variabilă pentru
fiecare individ.
• Spaţiul în articulaţia SI 2-4 mm
Rezistenţă neuniformă a inelului
pelvin
• Zonele de rezistenţă crescută sunt cele în care
traveele osoase sunt orientate pe direcţia liniilor de
forţă: sacro-cotiloidiene şi sacro-ischiatice.
• Zonele de rezistenţă scăzută sunt:
• înainte: simfiza pubiană şi ramurile iliopubiană şi
pubioschiatică;
• lateral: cavitatea cotiloidă;
• posterior: liniile găurilor sacrate, articulaţiile
sacro-iliace şi partea posterioară a aripilor iliace.
Mecanismul de producere a
fracturilor pelvine
• 1.Direct (smulgere)
• 2.Indirect
Compresie A-P
Compresie laterală
Forfecare
Mixt
Examinarea fizică
• aripa iliacă şi simfiza simetric palpabile
• Testul de compresie a aripelor iliace
• Testul de indepartare a aripelor iliace
• Testul stabilităţii verticale
Evaluarea radiologică
• Incidenţa anteroposterioară (AP)
• Incidenţa descendentă (40° caudal)
• Incidenţa ascendentă (40 ° cefalică)
• TC
Radiografiile de
calitate bună
sunt esenţiale
Incidenţa descendentă (caudală)

• Rotaţie în plan
orizontal
• Deplasare posterioară
• Integritatea aripilor
iliace
Incidenţa ascendentă (cefalică)

• Sacrul
• Deplasare cefalică
• Foramenele sacrate
TC
• Mai bine defineşte leziunea posterioară
• Gradul deplasării în comparaţie cu impactul
• Rotirea fragmentelor
• Gradul cominuţiei
• Evaluarea foramenelor neurale
Semnele radiologice ale instabilităţii

• Deplasare sacroiliacă de 5mm în orice plan


• Spaţiul posterior al fracturii (mai frecvent
decît impactarea)
• Avulsia al 5-lea proces lombar transvers,
marginii laterale a sacrului (ligamentul
sacrotuberos), sau a spinei ischiadice
(ligamentul sacrospinos)
Stabilitatea – proprietatea inelului
pelvin de a rezista la forţele
fiziologice fără a se deplasa sau
deformare patologică
Sisteme de clasificare
• Anatomic (Letournel)
• Stabilitate şi Deformitate ( Tile, AO)
Clasificarea anatomică(Letournel)
Dupa localizarea fracturii
Clasificarea M. Tile, AO
Fracturile pelvine
• Tratament
– Stabilizarea urgentă a bazinului
 Sala de primire
– Sheet(cearsaf) , Binder (centura pelvină) se aplică pină la poziţionarea pe
masa ortopedică (poziţia de litotomie)
Circumferential Sheeting
• Supine 2
1
• 2 “Wrappers”

• Placement

• Apply

• “Clamper” 4 3
• 30 Seconds

Routt et al, JOT, 2002


Sheet Application
Pelvic Binders
TRATAMENT
• Metode terapeutice
• Repausul la pat, pentru 3-4 săptămîni, cu reluarea progresivă, se
foloseşte în fracturile stabile.
• Reducerea prin manevre externe, se efectuează în primele 48 ore, pe
masa ortopedică, sub anestezie generală, prin manevra Mannole pe
crestele iliace şi membrele inferioare.
• Tracţiunea continuă prin broşe transfemurală, cu greutate mare 12-15
kg, aplicată cît mai precoce, pe atelă Braun sau pe cadru de tracţiune –
suspensie, păstrată 45-60 zile. Necesită supraveghere şi îngrijiri atente.
• Suspensie în hamac permite reducerea progresivă a deplasărilor
transversale, se menţine 45-60 zile, nu totdeauna este eficace.
• Hamac şi tracţiune suspensie permit o reducere progresivă la
deplasările verticale şi transversale.
• Fixatorul extern prin aplicarea percutanată a trei fişe în fiecare creastă
iliacă, solidarizate prin bare transversale, permite o reducere progresivă
şi asigură un montaj solid pentru fracturile tip B.
• Tratamentul chirurgical are ca scop reducerea şi fixarea prin
osteosinteză a fragmentelor deplasate si capata o raspindire tot mai
mare.
Poziţia Volkovici
Tehnica fixării externe
Clema pelvină posterioară

From Grotz et al, Injury