Antibioticele beta-

lactamice

Penicilinele biosintetice:

-Benzilpenicilină
-Benzatinbenzilpenicilină (extencilină,
retarpen)
-Procainpenicilină G (bicilină)
-Fenoximetilpenicilină (ospen)
Penicilinele semisintetice

 Izoxazolilpeniciline (antistafilococice):
- Meticilină
- Cloxacilină
- Flucloxacilină
- Oxacilină
- Dicloxacilină
- Nafcilină
Penicilinele semisintetice

Aminopeniciline:
 Ampicilină
 Amoxicilină (ospamox, flemoxin
solutab)
 Epicilină
 Bacampicilină
 Talampicilină
 Pivampicilină
 Hetacilină
Penicilinele semisintetice

Carboxipenicicline:
 Carbenicilină Carfecilină
 Carindacilină Ticarcilină
Ureidopeniciline:
 Mezlocilină
 Azlocilină
 Piperacilină
Cefalosporinele I
generaţie
 Cefadroxil
 Cefapirină
 Cefazolină (kefzol, cefamezin etc.)
 Cefalexină
 Cefatrizină
 Cefradină
 Cefalotină
 Cefazedonă
Cefalosporinele II
generaţie
 Cefaclor (celor)
 Cefotetan
 Cefuroxim (zinacef, zinat, kefstar etc.)
 Cefamandol (mandol)
 Cefotiam
 Cefonicid
 Cefoxitin
 Loracarbef
Cefalosporinele III generaţie

 Cefixim (suprax)
 Ceftibuten (cefex)
 Cefodizimă
 Cefpodoximă
 Ceftizoximă
 Cefoperazonă (cefobid, medocef )

 Cefsulodină
 Ceftriaxon (azaran, lendacin, loraxon,
medaxon)
 Cefotaxim (claforan, tancef, oritaxim
etc.)
 Ceftazidimă (fortum, lorazidim, bestum)
 Latamoxef
Cefalosporinele IV generaţie
 Cefepim (maxipin)
 Cefpirom
 Carbapenemi
 Imipenem (tienam)
 Meropenem (meronem)
 Biapenem
 Ertapenem
 Monobactami
 Aztreonam
 carumonam
 Asocierile de beta-lactamice

 Amoxicilină+acid clavulanic
- amoxiclav, augmentin, flemoclav

 Ampicilină + sulbactam
- sultamicilină

 Ticarcilină + acid clavulanic

- timentin
 Cefoperazonă + sulbactam (sulperazon)
 Piperacilină + tazobactam
 Aminoglicozidele

 generaţia I:
Streptomicină Neomicină
Spectinomicină
Kanamicină Paromomicină
 generaţia II:
Gentamicină Tobramicină Sisomicină
 generaţia III:
Amikacină Netilmicină
Isepamicină
Macrolidele

 Eritromicină Oleandomicină
 Roxitromicină (rulid, roxid,
roxolit,erlox)
 Azitromicină (sumamed, hemomicin)
 Diritromicină ()
 Fluritromicină
 Spiramicină (rovamicin)
 Claritromicină (clacid, fromilid etc.)
 Midecamicină
 Josamicină (vulprafen)
 Clasificarea macrolidelor

Cu 14 inele Cu 15 inele Cu 16 inele

azalide

Eritromicina, azitromicina Spiramicina

claritromicina
Midecamicina
roxitromicina
djozamicina

ketolide
telitromicina
Lincosamidele

 Clindamicină (dalacin)
 Lincomicină
 Cloramfenicolului
 Cloramfenicol (levomicetina)
 Cloramfenicol hemisuccinat
 Tiamfenicol
Tetraciclinele

 generaţia I:
- Tetraciclină
Rolitetraciclină Oxitetraciclină

 generaţia II:
- Doxiciclină Metaciclină
- Minociclină
Ansamicinele (rifampicinele)

 Rifampicină Rifaximină
 Rifamicină Rifabutină.
Glicopeptidele
- Vancomicină
Ristomicină
- Teicoplanină
Polimixinele
- Polimixină M Colistină
Poliene (antimicotice)

 Nistatină Amfotericină B
 Levorină Grizeofulvină.
 Natamicina
Diverse antibiotice
 Cicloserină Capreomicină
 Fosfomicină Fuzafungină
 Bacitracina Mupirocina
 Gramicidina Acid fuzidic
Fluorchinolonele –prep. cu
structură chimică diversă
 Monofluorchinolonele
Ciprofluoxocina, ofloxacina, norfloxacina,
pefloxacina, enoxacina, levofloxacina
 Difluorchinolonele

Lomefloxacina, difloxacina,
sparfloxacina, amfloxacina,
moxifloxacina
 Trifluorchinolonele

Fleroxacina, tosufloxacina,
Linesolidele

 Linesolid (zivox) eperesolid

Der. nitroimidazolului
- Metronidazol (trihool, clion, flagil etc.)
- Tinidazol (fasigin, tiniba etc.)
- Nimorazol (naxodjin)
- Aminitrozol
- Tenonitrazol (atrican 250)
- Secnidazol
 Cu influenţă preponderentă asupra florei
gram-pozitive

- Penicilinele biosintetice; - izoxazolilpenicilinele;

- macrolidele; - azalidele; - lincosamidele;
- glicopeptidele; - fuzidina; - cefalosporinele I gen.;
Cocii gram+: stafilococi; streptococi; enterococi;
peptostreptococi; peptococi.
Cocii gram-: neiseria (gonococi; meningococi)
Bacilii gram+: bac.antracis; Clostridium perfrigens,
Clostridum tetani; Clostridum dificile; Corinebacterium
diphtheriae; Listeria monocytogenes; Erysipelotrix;
Spirochete : treponema palidum; leptospira
Actinomicete : actinomyces israeli
Atipici (Micoplasma, legionele, chlamidia)- macrolide, azalide
 Cu influenţă preponderentă asupra florei
gram-negative

- polimixinele; -
aminoglicozidele;
- amino-şi carboxipenicilinele; - cefalosporinele
II gen.
Bacilii gram-; cocii gram-; cocii
gram+;
Aminoglicozidele:
- Brucella; - Yersinia pestis;
-Francisella tularensis; - micobacterium
tuberculosis
- Micobacterium avum
Cu spectru larg de acţiune

- tetraciclinele; - cloramfenicolul;
- ansamicinele.

- Cocii gram+; cocii gram-;

- Bacilii gram+; bacilii gram-;
- rlketsiile; chlamidiile; ureaplasma;
- vibrionii; micoplasma; protozoare;
 Cu spectrul “ultralarg”

-ureidopenicilinele; - monobactamii;
- cefalosporinele gen. III şi IV;

- carbapenemii; - asocieri beta-

lactamine+inhibitori beta-lactamaze
- agenţi cu polirezistenţă;
- agenţi intraspitaliceşti (nozocomiali)
Antibioticele şi BHE

 În condiţii fiziologice la pH normal majoritatea AB se

află în stare ionizată şi practic nu penetrează BHE;
 În infecţiile bacteriene permeabilitatea BHE creşte,
chiar pentru compuşi polari;
 La scăderea inflamaţiei permeabilitatea revine la
normal, iar m/o pot rămâne viabile în LCR din care
cauză doza AB nu se micşorează până LCR nu devine
steril;
 Unele AB (benzilpenicilina) se pot elimina rapid prin
sisteme de transport activ pentru anioni din
ventriculele creierului.
Cerinţele pentru AM în infecţiile
SNC
 Activitate înaltă faţă de agenţii infecţiilor;
 Masă moleculară mică, lipofilitate mare;
 Cuplare redusă cu proteinele;
 Penetrare bună prin BHE;
 Efect bactericid în focarul infecţiei;
 Acţiune prolongată;
 Eliminare lentă din SNC (decât din sîânge);
 Toxicitate mică, inofensivitate (RA minore);
 Diapazon terapeutic mare;
 Căi de administrare acceptabile (i/v, i/m, p/o, S/a i/t);
Factorii ce influenţează
permeabilitatea BHE
cresc permeabilitatea BHE
 Inflamaţia (vasodilataţia cu creşterea
permeabilităţii);
 Consecinţele traumelor craniocerebrale;
 Hipertermia;
 Utilizarea preparatelor osmotice;
 Acidoza;
 Uremia
Reduc permeabilitatea BHE
 Terapia cu corticosteroizi
Penetrarea AB prin BHE

 Bine (chiar în condiţii normale):

- rifampicina, cloramfenicolul, izoniazida,
- Co-trimoxazolul, der.nitroimidazolului
 Bine în condiţii de inflamaţie:
- Benzilpenicilina, ampicilina, amoxicilina,
azlocilina, aztreonam, meropenem,
CF III şi IV gen. fluorchinolonele
 Slab chiar şi în condiţii de inflamaţie:
- Aminoglicozidele, macrolidele, tetraciclinele,
lincosamidele
Agenţii bacterieni

 Bacteriile aerobe
- N.meningitdis - H.influenzae
- Str.pneumoniae
- Str. gr.B şi Str. viridans - Staph. Aureus
- Enterococcus
- E.coli - Salmonella - K.pneumoniae
- Serratia marcensens - Proteus
- Ps.aeruginosa - Citrobacter
- Listeria monocytogenes
Agenţii bacterieni

 Bacteriile anaerobe
- Bac. fragilis - Bacteroides spp-
- Peptostreptococcus - Fusobacterium etc.
Alţi agenţi patogeni
- M.tuberculosis - Leptospira interrogans
- Nocardia asteroides - Coccidoides immitis

- Cryptococcus
- Herpex simplex
 Penicilinele

 În normă practic nu penetrează BHE;

 În inflamaţie conc. Benzilpenicilinei în LCR constituie
0,5-5% din Cpl. Dar care este suficientă pentru
influenţa asupra m/o sensibile;
 Probenecidul şi alţi acizi organici pot creşte conc în
LCR prin concurenţa pentru transportul activ cu
efecte toxice (convulsii epileptice);
 Dozele benzilpenicilnei în meningita streptococică şi
meningococică 12-20 mln UA/zi în 4-6 prize;
 Benzilpenicilina nu este efectivă la purtătorii de
meningococi (utilizarea profilactică nu este corectă);
Gudman şi Gilman 2006
 Penicilinele

 Penicilinele antispafilococice nu realizează

conc.active în LCR;
 Ampicilina în condiţii normale poate fi găsită
în LCR în conc. mici, iar în meningite 40-
470% din Cpl.;
 Ampicilina nu se recomandă ca monoterapie
în meningite cu Str.pneum. şi N.meningitidis
(2-30% rezistenţi);
 Ampicilina activă faţă de
L.monocitogenes,agent la bolnavii
imunocompetenţi;
Gudman şi Gilman 2006, A.Cristea 2005
Penicilinele

 În tratamentul empiric al meningitelor

ampicilina se asociază cu cefalosporinele
gen.III, vancomicina;
 Carbenicilina, ticarcilina, piperacilina în
condiţii obişnuite nu trec, în meningite
crează conc. 30-50%din Cpl.

Gudman şi Gilman 2006, A.Cristea 2005

 Cefalosporinele

 Cefalosporinele I şi II gen. În condiţii obişnuite

nu penetrează BHE, iar în meningite
concentraţiile sunt ineficace terapeutic.;
 Cefuroxim ca excepţie poate crea concentraţii
active (10% Cpl.) faţă de H.influenzae (rezistent
la ampicilină), N.meningitidis, Str. pneumoniae;

Gudman şi Gilman 2006, A.Cristea 2005

Cefalosporinele (CF)

 CF gen. III şi IV (cu excepţia

ceftazidim, cefixim, cefoperazona) în
meningite realizează concentraţii active;
 CF gen. III şi IV sunt cele mai
importante în tratamentul meningitelor
bacteiene, inclusiv şi pentru tratamentul
empiric;

Gudman şi Gilman 2006, A.Cristea 2005

 Cefalosporinele (CF)

 Ceftriaxon efectiv în meningite:

- cauzate de N.meninigitidis, H.influenzae,
Str. pneum.,Str. gr.B şi viridans, S.aureus,
S.epidermidis, K.pneum., E.coli
- Rezistent la beta-lactamaze;

- Durată lungă de acţine (1-2 ori/zi i/v sau

i/m);
E. Padeiscaia, 2000
Cefalosporinele

 Cefotaxim eficace în minigite, similar

după spectru cu ceftriaxon;
 Se administrează 2-3 ori/zi;
 Ceftazidim crează concentraţii variabile
în LCR, dar poate fi indicat în meningită
cauzată de Ps.aeruginozae;
 CF gen.IV (cefepim, cefpirom) conc.
efective faţă de str., staf. Bacili gram-;
E.Padeiscaia, 2000
Cefalosporinele

 Cefuroxim – 1,5g de 3-4 ori/zi (16-58% în

LCR);
 Ceftriaxon – 2g odată/zi (4-17% în LCR);
 Cefotaxim – 2g de 2-3 ori/zi (6-27% în
LCR)
 Ceftazidim – 2g de 3 ori/zi (28-40 % în
LCR)
 Cefpirom – 2g de 2 ori/zi (4-87 % în LCR)
Carbapenemii (CP)

 Imipenem (tienam) creează conc. efective în LCR;

 Imipinemul poate provoca convulsii;
 Meropenem – activ faţă de str., listerii. Enterobacterii,
neiserii şi mai activ ca CF II şi IV gen. şi aminoglicozide
faţă de staf., enterococi şi anaerobi (Bacteroizi);
 Este preparatul de rezervă la ineficacitatea terapiei de
start sau etiotrope;
 Se indică 2g la fiecare 8 ore;
 Efect postantibiotic faţă de flora gram-;
 Rezistenţi la beta-lactamaze
E.Padeiscaia, 2000, A.Cristea, 2005
Aminoglicozidele (AG)

 AG deşi se mai folosesc în tratamentul

meningitelor cauzate de flora gram- şi staf.
penetrează slab BHE (10-20% care nu sunt
suficiente);
 Deseori se asociază cu CF;
 Efecte adverse grave (oto-, nefro- şi
neurotoxicitate);
 diapazon terapeutic mic ;
 Preparate noi (netilmicina)mai puţn toxice;
 Administrarea endolumbală (discutabilă).
 Cloramfenicolul (CRF)

 Rapid atinge conc. terapeutice (40-99% din

Cpl.)în LCR;
 Penetrează bine chiar şi în absenţa inflamaţiei
şi se poate acumula în creier;
 Acţionează bactericid asupra H.influenzae;
 În meningita meningococică se indică în caz
de alergie la beta-lactamine;
 În meningita meningococică efect
bacteriostatic, iar cei rezistenţi la peniciline
sunt rezistenţă şi la cloramfenicol.
Gudmann şi Gilman, 2006
Glicopeptidele (GP)

 Vancomicina conc.ineficace terapeutic în

menngite (7-30% din Cpl.);
 Poate fi folosit în meningite cauzate de
flora gram+ (staf., str. enterococi);
 Dozele de 60 mg/kg de regulă, în
asociere cu beta-lactamice,
aminoglicozide, fluorchinolone.
Alte antibiotice

 Tetraciclinele penetrează insuficient, chiar în

inflamaţie;
 Macrolidele slab penetrează BHE;
 Lincosamidele slab penetrează în LCR, dar
uneori pot fi suficiente în meningita provocată
de toxoplasme;
 Polimixinele nu crează con.eficace;
Gudman şi Gilman, 2006, A.Cristea, 2005
Fluorchinolonele (FC)

 FC trec în LCR, îndeosebi în inflamaţie (40-

90% din Cpl.);
 Pefloxacina, ciprofloxacina şi ofloxacina
efective în meningitele cu gram- şi staf.;
 Conc. insuficiente pot fi faţă de str.şi staf.
cu polirezistenţă, Ps.aeruginosae;
 Se consideră preparate de rezervă în
ineficaictatea terapiei de start;
Der. nitroimidazol (DNT)

 Penetrează f.bine în LCR (40-80%);

 Asigură con.terpeutice în LCR şi creier;
 Efective în abcesele creierului, empiem subdural,
plagi purulente posttraumatice şi postoperatorii,
meningite provocate de germenii aerobi (Bac.
fragilis);
 Biodisponibilitate bună la administrarea internă;
 E argumentată utilizarea profilactică a infecţiei
anaerobe în neurichirurgie.
 Ansamicinele (Antituberculoasele)

 Rifampicina atinge conc.eficace faţă de

H.influenzae, meningococi;
 Pirazinamida, etionamida etambutolul
penetrează bine în LCR;
 Cicloserina crează conc.aproape de cele
serice chiar şi fără inflamaţie;
 Izoniazida în meningite conc.în LCR
aproximativ cu cele serice;
 PASC conc. mici, posibil efluxului prin
transport activ.
Penetrarea BHE de către antivirale şi antimicotice

 Aciclovirul penetrează în LCR ;

 Foscarnetul crează concentraţii de 66%
dinCpl.

- Amfotericina B penetrează slab BHE din care

cauză se administrează endolumbal, în
ventriculii laterali;
- Fluocitozina crează conc. de 65-90% din Cpl.;
- Fluconazolul conc.aproape de cele serice;
- Ketoconazolul 1% din Cpl., ineficace în
meningitele fungice.
 Antibioticoprofilaxia

 Antibioticoprofilaxia – obţinerea concentraţiilor

efective de antibiotic în zona intervenţiei chirurgicale în
timpul contaminării şi menţinerea nivelului
bactericid al preparatului pe parcursul intervenţiei
chirurgicale şi în primele 3-4 ore după finisarea ei, timp
important pentru multiplicarea şi adeziunea la celulele
organismului a microbilor ce au nimerit în plagă;
 Antibioticoprofilaxia iniţiată după aceşti termeni este
întârziată, iar continuarea ei după finisarea intervenţiei în
majoritatea cazurilor este de prisos, deoarece rolul
profilactic al antibioticelor constă în reducerea
concentraţiei bacteriilor în plagă şi preîntâmpinarea
adeziunii lor la celulele organismului.
Agenţii complicaţiilor
postoperatorii
 stafilococul auriu,
 stafilococi coagulazonegativi,
 enterococi,
 streptococi,
 colibacili,
 bacilul piocianic,
 proteu mirabil,
 enterobacter,
 citrobacter
 Anaerobi (bac.fragilis etc.)
 candida;
Principiile antibioticoprofilaxiei
 Trebuie să fie efectivă;
 Argumentat preparatul şi regimul de administrare;
 Argumentate indicaţiile pentru antibioticoprofilaxie
(tipul plăgii, riscul infectării plăgii);
 Efectuată la timp;
 Crearea concentraţiei efective şi menţinerea ei până
la finisarea intervenţiei;
 Administrarea repetată de antibiotic este
recomandată dacă hemoragia depăşeşte 1,5 litri sau
este o hemodiluţie peste 15 ml/kg
 Principiile antibioticoprofilaxiei

 Să nu se folosească AB cu spectru foarte larg, care se

utilizează pentru tratament (CF III-IV, carbapenemi,
monobactami, ureidopeniciline, fluorchinolone), deoarece
contribuie la formarea tulpinilor rezistente;
 De a nu folosi AB cu acţiune bacteriostatică (tetracicline,
cloramfenicol, SA);
 De a reduce utilizarea AB cu T 0,5 mic (BZP, ampicilina etc)
care vor necesita administrări repetate;
 De exclus AB cu rezistenţă naturală sau dobîndită (BZP,
ampicilina, amoxicilina, cefazolina, gentamicina etc);
 De a omite AB cu toxicitate mare (aminoglicozidele,
polimixinele etc.);
 De evitat AB ce cresc riscul hemoragiilor (cefamandol,
cefotetan, cefoperazona, carbenicilina, azlociclina, ticarcilina,
piperacilina).
 Cerinţele faţă de antibiotic pentru
antibioticoprofilaxie

 Activ faţă de agenţii posibili ai complicaţiilor

postoperatorii;
 Să penetreze bine în ţesuturi (zona de risc a infectării);
 Să se fixeze puţin cu proteinele;
 T 0,5 să fie suficient pentru menţinerea concentraţiei
bactericide pe tot parcursul intervenţiei;
 Să posede toxicitate minimă;
 Să nu interacţioneze cu preparatele folosite în timpul
anesteziei (de exemplu, miorelaxantele);
 Să nu se dezvolte rapid rezistenţa m/o;
 Să fie optim referitor cost/eficacitate.
Criteriile de selectare a AB pentru
antibioticoprofilaxie

 Spectrul de acţiune:
- Să includă cei mai feecvenţi agenţi ai infecţiilor
postoperatorii (staf. C-ca 80% din
complicaţii);
- La dereglarea integrităţii organelor interne
sau mucoaselor se asociază m/o endogene;
- Utilizarea cât mai ţintită a AB (cu un spectru
câ mai limitat pe cât e posibil);
- Asocierile de AB numai în cazuri f.grave.
Criteriile de selectare a AB pentru
antibioticoprofilaxie
 Doza – pentru antibioticoprofilaxie se folosesc dozele
terapeutice obişnuite;
 Timpul administrării : cea mai oportună în timpul
anesteziei generale de inducţie – cu 30-40 min
înainte de intervenţie i/v(dacă i/m – cu 40-60 min)
pentru a atinge conc. maximă la începutul
intervenţiei;
 Frecvenţa administrării: este determinată de T0,5
a preparatului. Doza se repetă dacă durata
intervenţiei este mai mare de 2xT0,5;
 Durata administrării: perioada postoperatorie este
determinată de T0,5 a preparatului şi tipul
intervenţiei chirurgicale (de regulă încă 2 -3
administrări la intervale obişnuite ale preparatului),
dar nu mai mult de 24-48 ore.
 Tipul plăgilor

 Curate (riscul complicaţiilor 1,5%)–

antibioticoprofilaxia în cazul factorilor de risc;
 Convenţional-curate (riscul 10%)-
antibiticoprofilaxia indicată + 8-24ore;
 Contaminate (riscul 20-25%):
antibiticoprofilaxia indicată+24-48ore;
 Puternic contaminate (murdare -40-
50%): antibioticoterapia +
antiboticoprofilaxia;
 Principiile selectării AB pentru
antibioticoprofilaxie
Calea de administrare
 E preferabilă calea i/v de administrare a antibioticelor ce asigură
concentraţia optiomală în ser în timpul intervenţiei;
 i/m preparatele ce se dizolvă în volum mic de solvent (2-3 ml şi care nu
provoacă reacţii locale dureroase. E necesar de reţinut că Cmax se va
atinge pete 60 min
 i/v perfuzie pentru preparatele care pot povoca reacţii adverse generale sau
locale (rifampicina, fluorchinolonele, doxiciclina)

Preparatele de elecţie
 Din punct de vedere al eficacităţii şi inofensivităţii cele mai binevenite
pentru antibioticoprofilaxie în chirurgie sunt cefalosporinele de generaţia
I-II şi aminopenicilinele combinate (amoxiclav, augmentin). Schemele de
antibioticoprofilaxie sunt dependente de tipul intervenţiei şi agentul
presupus. E necesar ca în aceste scheme de făcut rectificări reieşind din
datele locale ale agenţilor infecţiilor de plagă şi sensibilitatea lor la
antibiotice.
 Cauzele ce contribuie la complicaţiile
postoperatorii
 I. Depenedente de bolnav (vârsta peste 60 ani;
hipotrofia; utilizarea citostaticelor, hormonilor,
radioterapiei; maladii cronice concomitente; insuficienţa
organelor vitale);
 II. De intervenţie (durata; traumatizarea anatomică a
ţesuturilor; starea postopratorie a plăgii; aparataj şi
instrumentar nesteril; aflarea preoperatorie de durată în
staţionar etc.);
 III. perioada postoperatorie (folosirea antisepticelor
neefective; prelucrarea neadecvată; dereglarea
drenajului plăgii);
 IV. de microfloră (contaminarea exo- sau endogenă;
virulenţa m/o etc.)
 SUBDIVIZAREA ANTIBIOTICELOR DUPĂ
CAPACITATEA DE PENETRARE INTRACELULAR
(INTRACELULAR/EXTRACELULAR)

 f.bine (I/E > 10) – macrolidele;

clindamicina;
 bine(I/E–2-10)–cloramfenicolul;
tetraciclinele; lincomicina;
ansamicinele (rifampicina);
fluorchinolonele; co-trimoxazol.
 moderat (I/E – 0,8-1,5) – izoniazida;
metronidazol.
 Slab (I/E < 0,8) – penicilinele;
cefalosporinele; aminoglicozidele.
 PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

 I. ANTIBIOTICELE SUNT PRINCIPII ACTIVE SPECIFICE

ETIOTROPE CARE TREBUIE UTILIZATE REIEŞIND DIN
SENSIBILITATEA AGENŢILOR PATOGENI

 1). selectarea empirică sau conform antibioticogramei;

 2). Diagnosticul şi tabloul clinic ce pot determina agenţii
patogeni presupuşi;
 3). Vârsta pacientului şi anamnesticul vieţii;
 4). Situaţia epidemiologică;
 5). Tratamentul precedent;
 6). Proprietăţile farmacodinamice ale antibioticului
(spectrul de acţiune; mecanismul de acţiune şi efectul
bacterian; CMI)
PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

 II. ANTIBIOTICELE TREBUIE

INDICATE ÎN DOZELE ADECVATE
(pentru o priză, 24 ore, cură) ŞI
REGIMUL RESPECTIV (cu frecvenţă
necesară) PENTRU A ASIGURA
CONCENTRAŢII TERAPEUTICE MEDII
ÎN ŢESUTURI ŞI LICHIDE PE TOT
PARCURSUL TRATAMENTULUI.
PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

1. Proprietăţile farmacocinetice:
 a). absorbţia şi biodisponibilitatea;
 b). cuplarea cu proteinele plasmatice;
 c). distribuţia în lichide, organe şi
ţesuturi;
 d). metabolizarea în organism;
 e). eliminarea din organism
2. Particularităţile individuale ale pacientului:
 a). vârsta;
 b). maladiile concomitente;
 c). complicaţiile maladiei de bază
PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

 3. Criteriile de eficacitate a antibioticoterapiei

 a). dinamia simptomelor maladiei (febra,
intoxicaţia, datele obiective);
 b). dinamia indicilor de laborator şi
instrumentali (analiza sângelui, urinei,
proteinograma, radiografia etc.);
 c). dinamia parametrilor bacteriologici şi
imunologici (determinarea sensibilităţii florei,
titrul anticorpilor specifici etc.)
PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

 III. SELECTAREA ANTIBIOTICULUI, DOZELOR ŞI MODULUI

DE UTILIZARE PENTRU A EVITA SAU REDUCE LA MINIM
ACŢIUNEA NEGATIVĂ ASUPRA MACROORGANISMULUI.

 a). cunoaşterea reacţiilor adverse

caracteristice;
 b). măsurile de profilaxie şi tratament al RA;
 c). importanţa maladiilor concomitente în
manifestarea posibilă a RA;
 d). cunoaşterea potenţialului toxic al
chimioterapicelor şi posibilitatea de manevrare
cu dozele.
 PRINCIPIILE ANTIBIOTICOTERAPIEI

REACŢIILE ADVERSE ALE CHIMIOTERAPICELOR

 1.Intoleranţă la locul administrării (oral, i/m; i/v; intrarahidian;
 intraperitoneal etc.);
 2. TOXICE (nefrotoxicitate; hepatotoxicitate; ototoxicitate;
neurotoxicitate; medulotoxicitate etc.);
 3. ALERGICE (generale; cutaneo-mucoase; pulmnare; renale;
nematologice; şoc anafilactic etc.);
 4. BIOLOGICE (dismicrobisme; suprainfecţii);
 5. BACTERIOLOGICE (fenomenul Herxheimer; şoc endotoxic);
 6. METABOLICE (dismetabolisme; hipo- şi avitaminoze);
 7. EMBRIOTOXICITATE, TERATOGENITATE, FETOTOXICE;
 8. LA NOU-NĂSCUŢI ŞI SUGARI;
 9. INTERFERENŢA IMUNITĂŢII POSTINFECŢIOASE (recăderi;
reinfecţii; cronicizare);
 10. INTERFERENŢE MEDICAMENTOASE (cu solvenţii; cu alte
antibiotice, cu alte medicamente).
 IMPORTANŢA TOXICITĂŢII PENTRU
DOZAREA ANTIBIOTICELOR

 I. Diapazon mare a dozelor (e posibilă

majorarea de 5-10 (chiar 20 ori) -
Penicilinele (cu excepţia carboxi- si
ureidopenicilinelor)
II. Mediu (majorarea de 3-4ori) - Carboxi-şi
ureidopenicilinele; cefalosporinele;
macrolidele; monobactamii; carbapenemele;
III. Mic (majorarea de1,5 ori) -
aminoglicozidele; polimixinele;
cloramfenicolul; tetraciclinele; lincosamidele;
ansamicinele; glicopeptidele; polienele.
 Indicaţiile asocierii antibioticelor

1. Tratamentul empiric (agentul nu este cunoscut)

- infecţiile grave – iniţial până la izolarea, identificarea şi stabilirea
sensibilităţii
2. Infecţiile multimicrobiene:
- Peritonita prin perforaţie intestinală;
- Endometrita; - Infecţii posthisterectomice (agenţi gram- şi anaerobi);
- Bolnavi cu neutropenie (prin citotoxice anticanceroase) – infecţii cu
bacterii endogene (E.coli,Klebsiella, Pr.mirabilis, Ps.aeruginosa,
Staph.aureus).
3. Potenţarea efectului antibacteian faţă de un anumit agent:
- Endocardita enterococică şi cu Str.viridans;
- Tuberculoza; - inf. Grave cu Ps.aeruginosa;
- Inf. Cu Staph. Aureus şi Staph. Epidermidis
4. Preîntâmpinarea rezistenţei bacteriene:
- tuberculoza; - inf. Cu H.pylori; - inf cu stafilococi
Asocierea antibioticelor

Criteriile de asociere:
- Spectrul de acţiune (acţiunea
sinergică pe un agent concret sau
lărgirea agenţilor ce pot fi curinşi de
asociere);
-Mecanismul de acţiune;

- reacţiile adverse posibile

(neadecvate asocierile cu efecte
adverse similare sau potenţial toxic
major).
 ASOCIERILE CHIMIOTERAPICELOR
Bactericide numai în 1 bactericide în orice fază
faza de multiplicare aminoglicozidele,
Penicilinele, polimixinele
Cefalosporinele,
Glicopeptide,
2
3

8
Bacteriostatice 5
Tetracicline,
cloramfenicol

6 4

bacteriostatice bactriostatice sau bacterice

macrolidele, 7 fluorchinolonele,
azalidele, co-trimoxazolul
lincosamidele
ASOCIERILE
CHIMIOTERAPICELOR

- ASOCIERI SINERGICE - beta-lactamine+aminoglicozide

- ASOCIERI ADITIVE PERMISE – 3, 4, 5, 6, 7, 8 (pentru
lărgirea
spectrului de acţiune)
- ASOCIERI ADITIVE PERMISE ÎN INTERIORUL: grupei
bactericidelor numai în faza de multiplicare;
- ASOCIERI ANTAGONISTE NERECOMANDABILE - 2
- ASOCIERI INTERZISE:
-între antibioticele grupului cu acţiune bactericidă în orice fază;

- bacteriostatice (tetracicline, cloramfenicol) – acelaşi spectru,

pericol de disbacterioze severe;
- bacteriostatice (macrolide, azalide, lincosamide) – acelaşi spectru
de acţiune.
Asocierile antibioticelor
Cele mai efective şi recomandate:
 beta-lactaminele + aminoglicozidele;
Permise (pentru lărgirea spectrului):
 Beta-lactamine + macrolide, lincosamide;
 Aminoglicozide+ fluorchinolone, co-trimoxazol;
 Macrolide, lincosamide+ fluorchinolone, co-trimoxazol;
 Tetracicline,cloramfenicol + macrolide, lincosamide;
 Tetracicline,cloramfenicol + fluorchinolone, co-
trimoxazol;
 Aminoglicozide + tetracicline, cloramfenicol;
 Beta-lactamine + fluorchinolone;
 Între beta-lactamine.
 Asocierile antibioticelor

Asocieri antagoniste,nerecomandabile:
 Beta-lactamine + tetracicline, cloramfenicol;

Asocieri interzise:
 Aminoglicozode + polimixine;

 Tetracicline + cloramfenicol;

 Macrolide +lincosamide;