Sunteți pe pagina 1din 7

Semnul de punctuaţie două

puncte (:) se scrie înaintea


cuvintelor unei persoane sau a
unei enumerări.
Două puncte, știe-oricare,
Se scriu la o enumerare
Și se mai scriu și când, mă rog,
Urmează un dialog.
Linia de dialog ( - ) este semnul care
marchează începutul unui dialog.
Dialogul este convorbirea dintre
două sau mai multe persoane.
-Ce poezie vei recita la serbare?
-Este o poezie despre copilărie.
Vorbele unei persoane
Eu vi le arăt din faţă .
Sunt un semn fără fasoane,
De mă foloseşti, dau viaţă!
Punctul se scrie ꞉
la sfârșitul unui enunț care
exprimă o constatare
după prescurtări ale unor cuvinte
Semn micuţ, povara-i mare:
Stau după o constatare.
Un fel de... stop
Ce am ca scop
Să v-arăt lămurit
Că enunţul s-a sfârşit.
Coboară tonul când mă vezi
Şi numără până la trei!
Propoziţia, vrei – nu vrei,
Cu mine o închei!
Mă ştiţi, sunt semnul exclamării.
Când vă miraţi, când salutaţi,
Să nu mă daţi uitării!
Chiar şi atunci când voi strigaţi
Sau faceţi o urare,
Când daţi un ordin, un îndemn,
Să-l puneţi fiecare.
Oh! Vai! Nu!
Mereu exclam,
De gândeşti ce oare am:
Că-s bolnav, că-s necăjit,
Aşa slab şi pricăjit!
Dar şi când spui: Da! Eeee! Oare?!
Mă foloseşti, că-i mirare!
Sunt semnul cel mai curios
Din lumea asta mare
Şi-mi place să vă pun mereu
O nouă întrebare
( Doamna-i zice inventiv:
,,Enunţ interogativ“).
Cer informaţii şi, să ştiţi,
Pe toate le adun...
Când mă vedeţi, să pregătiţi
Răspunsul cel mai bun!
Ridicaţi tonul când citiţi
Şi după mine vă opriţi!
—Deşi-s doar un punct cu codiţă,
Şi nici prea înaltă nu sunt,
De mine orice băiat şi fetiţă
Ţin seama scriind şi citind.
— Ridicăm uşor glasul
Atunci când te-ntâlnim,
Şi-o mică pauză vom face
Chiar dacă ne grăbim!
—Luaţi aşadar aminte:
Când cuvântul e-o strigare
Sau când aveţi enumerare,
Între cuvintele alerte
Eu m-aşez, să nu se certe!