Rolul literaturii în

Perioada Paşoptistă
Perioada Paşoptistă : definiție.

Perioada pașoptista corespunde perioadei istorice de la

1848 caracterizându-se prin faptul că reprezentanții
pașoptisti sunt în același timp revoluționari, oameni politici
și oameni de cultură. Această perioadă presupune invenții la
nivelul mai multor domenii ale culturii: presă, invătățământ,
teatru, știință și literatură.
 Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat
teme şi motive romantice, au ales istoria ca
sursă de inspiraţie şi natura - coordonată a
sufletului românesc, au valorificat literatura
populară şi mitologiile orientale. Fantezia
creatoare, libertatea de creaţie, aspiraţia
spre absolut, spiritul rebel şi contestatar
sunt câteva trăsături ale scriitorilor
paşoptişti.
NICOLAE BĂLCESCU

Nicolae Bălcescu scrie

“Românii supt Mihai
Voievod Viteazul”,
“descrierea religios
inspăimântată a unei
Românii de o măreţie
sălbatică” (G. Călinescu);
evocând numai “ câteva
pagine” din “sfânta carte”
a istoriei noastre, dedicate
lui Mihai Viteazul, care
cuprind însă “ anii cei mai
avuţi în fapte vitejeşti, în
exemple minunate de
jertfire către patrie”.
 Costache Negruzzi
Costache Negruzzi prezintă, în “Alexandru Lăpuşneanul”, “destinul
unui domnitor infernal ca Richard al III-lea” (Paul Cornea).
 Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu publică, în

1849, un prim capitol de roman,
“Tainele inimii”.
ION GHICA

Ion Ghica, abordând

“stilul scrisorilor”, pline
de informaţii despre
personajele şi epoca
respectivă, scrie
“Scrisori către Vasile
Alecsandri”.
 Alecu Russo

Alecu Russo
compune “Cântarea
României” şi culege,
în 1846, balada
“Mioriţa” pe care
i-o trimite spre
publicare lui Vasile
Alecsandri.
 Dimitrie Bolintineanu
• Dimitrie Bolintineanu scrie
”Legende istorice”,
arhicunoscute fiind “Muma lui
Ștefan cel Mare”, “Daniil
Sihastrul”, “Codrul Cosminului”,
în care cultivă imaginea eroului
romantic desprins din cadrele
istoriei naţionale; scrie epopeea
“Traianida”, o amplă lucrare de
sinteză a trecutului istoric.
“In Alecsandri vibrează toată inima, toată mişcarea
compatrioţilor săi, câtă s-a putut întrupa intr-o formă
poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi.
Farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a
deschis; iubirea omenească şi dorul de patrie în
limitele celor mai mulţi dintre noi el l-a întrupat;
frumuseţea proprie a pământului natal şi a aerului
nostru el a descris-o; [...] când societatea mai cultă a
putut avea un teatru în Iaşi şi Bucureşti, el a răspuns
la această dorinţă, scriindu-i comedii şi drame; când a
fost chemat poporul să-şi jertfească viaţa în războiul
din urmă, el a încălzit ostaşii noştri cu raza poeziei.”
(Titu Maiorescu, 1886)
 Andrei Mureşanu

• Andrei Mureşanu , originar din Bistriţa

transilvană scrie poezia “Un răsunet”, care l-a
făcut celebru, devenită astăzi imnul naţional
al României.
Afirmarea acestei generaţii
de scriitori, gazetari, istorici
şi oameni politici, numită de
posteritate generaţia
paşoptistă, a determinat
începutul modernităţii
noastre culturale, o perioadă
de tranziţie şi de prefaceri
palpabile.
 Ceea ce îi uneşte pe scriitorii paşoptişti este
militantismul regăsit în creaţiile literare, care se
constituie în adevarate manifeste pentru
împlinirea unităţii şi independenţii naţionale,
pentru dreptate socială.
 Afirmarea romantismului
 Romantismul pătrunde în literatura română după
1830, cu oarecare întârziere, prelungindu-şi însă
influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în
secolul douăzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare
niciodată.

• Romanticii timpurii sunt Andrei

Mureşanu,Vasile Cârlova, Grigore
Alexandrescu, Ion Heliade-
Rădulescu, poeţi ce oscilează
între romantism şi clasicism.
 Literatura romantică
din perioada
paşoptistă nu se
pierde în zugrăvirea
zbuciumului și a
căutărilor intime, ea
este o literatură
angajată, pusă în
slujba idealului
naţional.

Este o reacţie la imobilismul si schematismul clasicist, presupunând o eliberare a

minţii de “închisoarea vieţii”, şi cuprinde destul de repede intreaga Europă. Multe din
motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate şi de scriitorii români: mitul
strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul
nemuritor, nopţile, natura, geniul, ierarhia divină.
• Romantismul se traduce prin ironie, prin satiră,
prin demonism, promovând meditaţia, nuvela,
romanul istoric şi epopeea sociogonică.

Ca primă generaţie a literaturii

noastre moderne, scriitorii
paşoptisti au intrat in
conştiinţa românească drept
oamenii începutului de drum.
 Presa scrisă
Proza
Teatru
Poezie

Dramaturgie
Articolele programatice ale unei
mişcări literare au avut întotdeauna o
importanţă majoră, pentru că au
cristalizat şi au dat coerenţă
tendinţelor fundamentale ale epocii.

Nevoia unui mijloc de a

se răspândi mai repede
ştirile despre
întâmplările din ţară şi
din străinătate se
simţise de mult.

Presa româneasca
 CURIERUL ROMÂNESC

Cel dintâi care a schițat

un program teoretic
având ca scop
modernizarea literaturii
române a fost Ion
Heliade Radulescu.
El este fondatorul
Curierului românesc ,
revista în limba română,
apărută pe 8 aprilie
1829.
Încet, încet, Curierul românesc devine ecoul întregii mişcări literare
din ţară; îşi face o datorie să reproducă din confratele moldovean
"Albina românească" a lui Asachi, ştiri politice, culturale, literare
şi mai târziu să facă acelaşi lucru faţă de ziarele din Braşov ale lui
Bariţiu: "Gazeta de Transilvania" şi "Foaia literară".

În el vedem naşterea şi primii paşi ai teatrului românesc.

Heliade devine o personalitate şi în
locul rolului modest ce socotea la
început că are foaia sa, el o vede
acum cu un rol mare. Aceasta o
spune în no. 93 din anul 1842:
"Această foaie a fost înainte mergătoare
şi ferice vestitoare a aşezămintelor
celor noi şi progresive ce am
dobândit; limba ei a crescut
dimpreună cu cunoştinţele naţiei şi
colecţia perioadelor sale poate fi cel
mai îndestulător ajutor la istoria
literaturii noastre".
 Albina românească
“Albina românească” a fost o
gazetă politico-literară,
editată de Gheorghe Asachi la
Iaşi.

Apare la 1 iunie 1829 si i se adaugă

in 1837 suplimentul literar “Alăuta
românească”, sub îndrumarea lui
Mihail Kogălniceanu.
 DACIA LITERARĂ

 Publicata la 30 ianuarie 1840 revista marcheaza un punct de cotitura

in literatura romaneasca in care redactorul responsabil al revistei isi
fixeaza ca obiectiv exclusiv literatura fara a parasi insa telurile politice
si nationale pe care mersesera predecesorii sai.
Intr-un articol aparut in primul
numar al revistei sunt prezentate
realitatile vremii in privinta publicatiilor
nationale.
Sunt mentionate circumstantele
politice anterioare ce au impiedicat
dezvoltarea presei de pana atunci,
aducandu-se in discutie si celelalte ziare
nationale, care includeau prea mult
politica fara sa puna accentul necesar pe
literatura.
Astfel, “Dacia literara” este prima
revista care se angajeaza sa publice doar
lucrari literare originale din toate
provinciile romanesti, pentru a fi un
repertoriu general al literaturii romanesti.
“Junimea” si “Convorbiri literare”
“Junimea” a reprezentat cea mai
importanta miscare literara
româneasca, prin care se produce
in cultura autohtona o schimbare
radicala de mentalitate.

Societatea “Junimea” a fost infiintata la

Iasi, in iarna anului 1864, din initiativa
unor tineri carturari (Petre P.Carp,Vasile
Pogor,Teodor Rosetti,Iacob Negruzzi),
colegi de generatie, stransi in jurul lui
Titu Maiorescu, la putin timp de la
intoarcerea lor de la studii din
strainatate.
Medalionul “Junimea”
 Societatea “Junimea” si revista
“Convorbiri literare” au creat un
anumit mod de a intelege
cultura, fenomenul primind, in
ansamblu, numele de spirit
junimist. Sintetizate de Tudor
Vianu, trasaturile caracteristice
ale acestui spirit au fost
umatoarele:
Inclinatia spre filozofie. Intelectualii
foarte cultivati, toti junimistii au fost
oameni cu o pregatire filozofica, la
curent cu evolutia stiintei si a literaturii.
 • Spiritul oratoric.
• Junimea a dezaprobat modul de a vorbi in public al generatiei anterioare,
care contribuie la crearea unei frazeologii demagogice.

Clasicismul. Junimistii au incurajat Ironia. Junimistii cultivau umorul

promovarea literaturii clasice, intelegand
prin aceasta atat literatura ce apartinea
curentului clasic propriu-zis, cat si operele
contemporane ce intruneau prin valoarea
lor artistica elementele clasice.
si ironia. Ei aveau convingerea ca
nu se poate construi nimic pe o
baza noua fara a distruge mai
intai, cu ajutorul ironiei,
prejudecatile si ideile gresite. Una
dintre tintele ironiei lui Maiorescu
a fost”betia de cuvinte”.
 • Spiritul critic.

• Junimiștii au fost partizanii spiritului critic în

cultură, adică ai acelei atitudini care nu
admite nimic decât sub rezerva discuției și a
argumentației temeinice.
CONVORBIRI LITERARE
Revista “Convorbiri literare”, aparuta la 1 martie
1867 din initiativa lui Iacob Negruzzi, in paginile
careia s-au publicat in timp cele mai multe dintre
operele marilor clasici: Eminescu, Caragiale,
Maiorescu, Creanga, Slavici, devine curand dupa
aparitie cea mai importanta publicatie a epocii.

Primii autori de literatura publicati de revista

sunt Iacob si Leon Negruzzi, M. Cornea,
Scarlat Capsa, Th.Serbanescu , V.Pogor, Nicu
Gane, cei mai multi dintre ei catalogabili in a
doua linie valorica.
 Dintre prozatori,Convorbirile au recrutat de timpuriu,
pe ardeleanul Ioan Slavici,care isi publica aici povestile
si basmele populare, apoi nuvelistica exemplara: “Popa
Tanda”, “Budulea Taichii”. Revista publica nuvela lui
Eminescu-”Sarmanul Dionis”, apoi “Fat-Frumos din tei”.
Directia noua a prozei romanesti este spectaculos
ilustrata in paginile revistei care publica povestile,
nuvelele si Amintirile lui Creanga.
Dramaturgia este stralucit ilustrata de Convorbiri, prin publicarea integrala a
pieselor caragialiene,incepand cu “O Noapte furtunoasa”(1879), dar si a
creatiilor teatrale tarzii ale lui Alecsandri: “Sanziana si Pepelea”(1883), “Fantana
Blanduziei”(1884), Ovidiu(1885). Nu lipsesc din revista traducerile din marea
literatura a lumii (Homer, Schiller, Goethe, si multi altii) si nici literatura
populara.
Cei mai multi scriitori ai Junimii
incetasera sa scrie: Eminescu
era bolnav si nu mai daduse
dupa 1883 nimic semnificativ;
Creanga,din ce in ce mai slabit
de crizele epileptice nu poate
raspunde cererilor insistente de
texte noi ce veneau la redactie;

Caragiale se abtine de la scris dupa esecul comediei “D’ale

carnavalului” si va reveni abia spre sfarsitul
deceniului.Despre o noua generatie de scriitori nu putea fi
vorba.
Pe cât de greu de stabilit Maiorescu tine cu orice pret
sa faca scoala si in acest scop
data nasterii acestui atrage noi generatii de
intelectuali in sfera sa de
fenomen cultural, pe influenta,dorind sa formeze
atat de dificila este si o noua Junime. Acesta este
practic inceputul sfarsitului,
sarcina de a preciza caci fenomenul cultural
junimist se incheiase.
cand s-a incheiat.
Poezia paşoptista este cea care pune bazele liricii
moderne româneşti.

Se dezvoltă o poezie retorică, declamativă, cu

exprimare directă a ideilor şi sentimentelor, cu un
limbaj adecvat înţelegerii de către marea masă de
cititori, în care teme vechi precum iubirea,
destinul, fericirea, moartea se completează cu
mediţatia asupra locului omului în istorie, cu
motivul conştiinţei sociale, al luptei, al
ruinelor,al revoluţiei etc.
- Pastelul (Vasile Alecsandri - “Pasteluri”)
- Idila (Vasile Alecsandri - “Rodica”)
- Elegia (Vasile Cârlova - “Păstorul întristat”)
- Meditaţia (Grigore Alexandrescu - “Meditaţie”,
Ion Heliade-Rădulescu - “Visul”)
- Oda şi imnul (Vasile Cârlova - “Marşul oştirii
romane”, Vasile Alecsandri - “Odă ostaşilor
romani”, “Hora Unirii”, Andrei Mureşanu - “Un
răsunet”)
- Satira şi epistola (Grigore Alexandrescu -
“Satiră, Duhului meu”, Vasile Alecsandri -
“Epistolă generalului Florescu”)
 Rodica
Purtând cofiţă cu apă rece,
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trece,
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire îi sar în cale,
Zicând: „Rodică, floare de crin,
În plin să-ţi meargă vrerile tale,
Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!
Calea să-ţi fie numai cu flori,
Şi casa casă, şi masa masă,
Şi sânul leagăn de pruncuşori!”
Cu grâu de aur ei o presoară,
Apoi cofiţa întreagă-o beu.
Copila râde şi-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
 Poezia epică:

 Balada de inspiraţie folclorică (Ion Heliade-Rădulescu -

“Zburătorul”)
 Balada istorică (Dimitrie Bolintineanu - “Muma lui Ştefan cel
Mare”, “Mircea şi solii”)
 Poemul (Vasile Alecsandri - “Dumbrava Roşie”, “Dan, căpitan
de plai”)
 Legenda (Vasile Alecsandri - “Legenda ciocârliei”, “Legenda
rândunicăi”)
 Fabula (Grigore Alexandrescu - “Fabule”)
 Snoava în versuri (Anton Pann - “Povestea vorbei”)
 Epopeea (Ion Heliade-Rădulescu)
“Zburătorul”
 CONCLUZIE
• În concluzie, putem spune că
literatura a avut un rol
deosebit de important, fiind
ca un aer diafan ce a învăluit
secolul naţiunilor cu
mireasma modernizării.
Conceptul de literatură
inclunzând transmiterea
emoţiilor estetice, trezirea
sentimentului naţional,
educaţia morala,
mesianismul social.
Totodată un rol
deosebit l-au avut şi
scriitorii prin operele lor
lăsându-şi amprenta
asupra literaturii.

Scrierile lor sunt freamătul vechi al epocii

glorioase ce au stârnit admiraţie imnică de-
alungul secolelor.
Proiect realizat de: