 afecţiune parazitară consecutivă

infestării umane cu larvele

Taenia echinococcus
 4 specii:
E. Granulosus
E. Multilocularis
E. Oligarthus
E. vogeli
 Epidemiologie
 endemic -în bazinul Mării
Mediterane, America de Sud,
Australia, Noua Zeelandă, Islanda şi
Orientul Mijlociu (1-220 cazuri/100000 loc)
 sporadic in Europa occidentală, SUA,
Canada (incidenţa <1 caz/1 milion de loc),
tendinţei migraţionale se preconizează o
creştere a incidenţei în aceste teritorii.
 România 5 cazuri/100000 locuitori
 Etiologi
 stare adultă
e
vierme de 5 mm,
intestinul subţire al
canidelor, felinelor  stare larvară
scolex, gât, strobilă- 3
segmente (proglote), chistul hidatic
ultima proglotă dezvoltat la nivelul
conţinând circa 400-800 organelor interne
ouă (rezistente la soare, ale ierbivorelor
umiditate, intemperii)
sau omului
 Omul se infestează  bariera hepatica
prin consumul apei  filtrul pulmonar
cale
contaminate sau al chistul hidatic
pulmonar, unic sau bronşică
alimentelor (fructe,
multiplu, uni sau
zarzavaturi) bilateral
 contact direct cu  marea circulaţie
animalele parazitate
(parcuri
bucurestene?)
 Anatomie patologică
 formă sferică-LID (+)
 perete alcătuit din 2 straturi
 membrana externă - elastică, de
culoare albicioasă
 membrana internă - proligera din care
se dezvoltă spre interiorul chistului
veziculele proligere şi lichidul hidatic

 perichistul
 Lichidul hidatic

 lichid limpede, incolor, inodor (“apa de

stâncă”)

 nutriţia elementelor germinative

 compoziţie ionică similară serului gazdei

 Localizarea parazitului la nivel pulmonar
determină producerea unei reacţii
inflamatorii locale
 migrarea de limfocite, eozinofile,
mononucleare, cu apariţia de fibroblaşti

Perichistul

Prin creşterea în dimensiuni a chistului apar o serie de modificări

-atelectazie
-fenomene pneumonice
-modificări trofice (ischemice) Fistula bronşica
-tromboza vasculara (rar)
 Evoluţie
 Complicaţii
 creşterea progresivă în dimensiuni a
chistului proces mai rapid la nivel pulmonar decât la
nivel hepatic din cauza rezistenţei mai mici a ţesutului pulmonar
 fistula bronşica- infectarea spaţiului perichistic
stadiul de preruptură
pneumochist (RX/CT)

 împiedică nutriţia parazitului şi determină moartea acestuia

 ruperea membranei hidatice/retentie membrana hidatica
 vomica hidatică- contaminarea altor teritorii pulmonare cu
apariţia de leziuni chistice multiple
Chist hidatic pulmonar lob superior
stâng, evacuat, cu retenţie de
membrană (Rx/CT)
 Evoluţi
 e cu topografie periferică
Chistele hidatice
piopneumotorax (hidatic)
echinococoza pleurala secundara
 Evacuarea intactă a hidatidei în pleură
echinococoza primitiva pleurala
heterotopica
 Ruperea unui chist hidatic într-un vas
sanguin
hidatidoza metastatică
 Clinic
a
 formele  Chistul hidatic
necomplicate complicat
 tuse chinuitoare
 tuse neproductivă
 hemoptizii
 durerea toracică (în
cazul chistelor cu  reacţii alergice
topografie periferică)  inundaţie
 dispnee de efort traheobronşică cu
(chiste voluminoase) asfixie şi deces
 Explorări
paraclinice

Examene de Explorări
laborator
imagistice
 Examene de laborator
 Eozinofilia periferică: nu este nici specifică,
nici constantă. De obicei, este întâlnită în cazul
chistelor hidatice complicate

 Reacţia Casoni : are o sensibilitate mai mare,

fiind pozitivă în circa 80-95 % din cazuri.
Valoarea acestui test este afectată de reacţii
pozitive întâlnite în cazul altor parazitoze.
Utilitatea postoperatorie este mică, pacienţii
prezentând reacţii pozitive mult timp
postoperator.
 Diagnosticul
 serologic
sensibilitate mai mare decât testele menţionate anterior
 monitorizarea postoperatorie
 Sensibilitatea testelor serologice este afectată de o serie de factori:
- vârsta pacienţilor (rezultate fals negative mai frecvente în cazul copiilor)
- localizarea chistului (reacţii mai puţin intense în cazul localizării pulmonare decât în
cazul localizării hepatice)
- viabilitatea parazitului (rezultatele se negativează odată cu moartea parazitului)
- stadiul chistului (complicat/necomplicat)

 Hemaglutinarea pasivă: în cazul localizării pulmonare, sensibilitatea este de 70%
 Aglutinarea latex: are o sensibilitate similară testului anterior
 Imunoelectroforeza: pacienţii cu chist hidatic prezintă un titru crescut de IgG, IgM,
IgA şi IgE. În monitorizarea postoperatorie este utilă dozarea IgM, care revine la
valori normale la circa 6 luni după eradicarea parazitului, în timp ce IgG pot persista
mult timp în titru crescut.
 Imunoelectroforeza în dublă difuzie: este un test cu sensibilitate şi specificitate
superioare electroforezei.
 Imunofluorescenţa indirectă: este un test cu specificitate înaltă, reacţii pozitive
fiind întâlnite însă şi în cazul pacienţilor cu cisticercoză.
 ELISA: este un test cu specificitate şi sensibilitate foarte mare (90-100%, respectiv
90%) în cazul localizării hepatice, şi de circa 50-60% în cazul chistului hidatic
pulmonar.
 Explorări
imagistice
 Radiografia  Examenul
pulmonară computer
standard, faţă şi tomografic
profil  Rezonanţa
 Examenul magnetică
radioscopic  Ecografia
transtoracică
Radiografia pulmonară
- opacitate rotund ovalară, bine delimitată (« trasă cu compasul ») în cazul
chistului hidatic necomplicat.
-dimensiunile pot varia de la 1-2 cm la ocuparea unui întreg hemitorace.

 Chist hidatic
pulmonar localizat
la nivelul lobului
inferior drept
ocupând ¾ din
câmpul pulmonar
drept (radiografie
de torace, imagine
frontală)
Examenul CT-examinare
obligatorie
 Chist hidatic
pulmonar
voluminos,
localizat la nivelul
lobului inferior
drept (secţiune CT)
 Diagnosticul diferenţial
 Chistul hidatic pulmonar  Chistul hidatic complicat
necomplicat abcesul pulmonar
tumori pulmonare benigne (ex CT) caverna TBC
tumori pulmonare maligne primitive (context/ rupturi, eventraţii diafragmatice
bronhoscopic/ ex CT)
metastaze pulmonare (existenţa leziunii pneumotoraxul spontan, pleurezii
primare/ ex CT) parapneumonice, piopneumotorax
–în cazul chistului hidatic rupt în
tuberculoza pulmonară (antecedente bacilare, pleură.
prezenţa bacililor în spută sau lavajul
bronşic, IDR la PPD pozitiv, exCT)
afecţiuni congenitale (chistul pleuropericardic,
chistul bronhogenic,chistul aerian,
sechestraţia pulmonară).
tumori chistice de mediastin
pleurezii închistate (în special cele închistate
interlobar)
tumori pleurale
tumori de diafragm
chiste hidatice de dom hepatic “toracalizate”
 Tratament

 chirurgica  medical
l
Tratamentul chirurgical-
obiective
 eradicarea parazitului

 tratarea cavităţii restante

 obţinerea reexpansionării
pulmonare
 toracotomia antero-laterală
 intubaţia selectivă
 anestezia peridurală înaltă
 kinetoterapie respiratorie
 abord miniinvaziv (toracoscopie/CTVA)

Tendinta la corticalizare
Conservarea parenchimului pulmonar

Izolarea cavităţii pleurale cu comprese imbibate în

betadină
Punctie, evacuare, inactivare, extragere
membrana proligera
Rezectie atipica- chiste mici, periferice
Incizie perichist-extragere intacta a hidatidei
Rezecţia pulmonară reglată (lobectomie)
chiste voluminoase cu distrugerea parenchimului
chiste multiple la nivelul unui lob
stenoze bronşice-impiedica reexpansionarea pulmonara
 Tratamentul cavităţii
reziduale
 excizia perichistului până la limita cu ţesutul pulmonar
sănătos, cu sutura eventualelor fistule bronşice; este
aplicabil în chistele cu topografie periferică
 capitonajul cavităţii cu fire resorbabile (Vycril, PDS) prin
burse succesive -chiste voluminoase, cu dezvoltare în
profunzimea parenchimului pulmonar

 sutura fistulelor bronşice (material resorbabil), drenajul

cavităţii perichistice cu un tub de dren racordat la drenaj pasiv, sutura
marginilor perichistului, drenaj pleural aspirativ
chp supurate sau voluminoase, cu dezvoltare spre hilul pulmonar
Tratamentul cavităţii
reziduale

 drenajul cavităţii
perichistice-
Geroulanos
localizarea pulmonara
bilaterala

 sternotomie
 toracotomie anterolaterală bilaterală (cu sau fără secţionarea
transversală a sternului) în aceeaşi şedinţă operatorie
 toracotomii succesive, la un interval de 1-3 luni
În acest caz, se abordează iniţial chistul/chistele cu potenţial de
complicaţie mai mare.
 În cazul decelării localizării bolii hidatice şi la nivelul altui
viscer (cel  mai frecvent ficat) se recomandă rezolvarea iniţială a
leziunii pulmonare.
 În chistele hidatice de lob inferior drept
asociate cu chiste hidatice de dom
hepatic, prin toracotomie dreaptă se pot
rezolva ambele localizări; laparotomia se
practică în funcţie de context (fistule
biliare la nivelul chistului hidatic hepatic,
necesitatea explorării căii biliare
principale, etc).
 Tratamentul medical
 asociat celui chirurgical.
 În cazul chistelor de mici dimensiuni (1-2 cm)
 Are efect paraziticid şi în cazul chistelor de
dimensiuni mai mari
 Albendazol, diferite scheme de administrare
pre/postoperator
 durata utilizării postoperatorii: stadiul chistului,
numărul de chiste, contaminarea intraoperatorie
 Admistrarea în curele de lungă durată se face sub
controlul funcţiei hepatice