Sunteți pe pagina 1din 23

INSTITUTUL DIPLOMATIC ROMÂN

4 decembrie 2012

Diplomaţia –
componentă a politicii externe şi de securitate a
Uniunii Europene

Prof. univ. dr. Augustin FUEREA


• Diplomaţia - ştiinţă, tehnică, artă şi profesie

• Dreptul diplomatic – concept

• Caracteristicile diplomaţiei europene/a Uniunii Europene


- multiculturalism, multilingvism, multinaţională, multietnică, multireligioasă
etc.
Pilonul I – Comunităţile Europene
- Uniunea vamală şi Piaţa internă
- Politica agricolă
- Politica structurală
- Politica comercială
- Cetăţenia Uniunii
- Educaţia şi cultura
- Reţelele transeuropene
- Protecţia consumatorilor
- Sănătatea
- Cercetarea şi mediul
- Politica socială
- Politica de azil
- Frontierele externe
- Politica de imigrare
Pilonul II – P.E.S.C.

Politica externă
- Cooperare, poziţii şi acţiuni comune
- Menţinerea păcii
- Drepturile omului
- Democraţie
- Ajutorarea statelor terţe

Politica de securitate
-Probleme care vizează securitatea U.E.
-Dezarmare
-Aspecte economice ale armamentului

-Pe termen lung: cadru european de securitate


Pilonul III –
Cooperarea judiciară şi poliţinească în materie
penală (JAI)

-Cooperare judiciară în materie civilă şi penală


-Cooperare poliţienească
-Lupta împotriva rasismului şi xenofobiei
-Lupta împotriva drogurilor şi a traficului cu arme
-Lupta împotriva crimei organizate
-Lupta împotriva terorismului
După Lisabona…
• Art. 3 alin. (5) şi (6) TUE:
În relațiile sale cu restul comunității internaționale, Uniunea își afirmă și
promovează valorile și interesele și contribuie la protecția cetățenilor
săi. Aceasta contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a
planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul
liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și,
în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și
dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor
Cartei Organizației Națiunilor Unite.

Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în


funcție de competențele care îi sunt atribuite prin tratate.
Repartizarea competenţelor

1. Competenţe exclusive ale UE:

(a) uniunea vamală;


(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind
pescuitul;
(e) politica comercială comună.
2. Competenţe partajate state membre – UE:

(a) piața internă;


(b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
(c) coeziunea economică, socială și teritorială;
(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale
mării;
(e) mediul;
(f) protecția consumatorului;
(g) transporturile;
(h) rețelele transeuropene;
(i) energia;
(j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică.
3. Acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii
statelor membre:

(a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane;


(b) industria;
(c) cultura;
(d) turismul;
(e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;
(f) protecția civilă;
(g) cooperarea administrativă.
TITLUL V - TUE
Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții
speciale privind politica externă și de securitate comună

Obiectivele PESC:

- promovarea democraţiei, statului de drept, universalităţii și indivizibilităţii


drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității
umane, principiilor egalității și solidarității, precum și respectarea
principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;
- dezvoltarea relațiilor și construirea de parteneriate cu țările terțe și cu
organizațiile internaționale, regionale sau globale;
- promovarea de soluţii multilaterale pentru problemele comune, în special în
cadrul Organizației Națiunilor Unite.;
- asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relațiilor
internaționale, în scopul:
(a) apărării valorilor, a intereselor fundamentale, a securității, a independenței
și integrității sale;
(b) consolidării și sprijinirii democrației, a statului de drept, a drepturilor
omului și a principiilor dreptului internațional;
(c) menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității
internaționale, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Organizației
Națiunilor Unite, precum și cu principiile Actului final de la Helsinki și cu
obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;
(d) promovării dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a
țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia;
(e) încurajării integrării tuturor țărilor în economia mondială, inclusiv prin
eliminarea treptată a barierelor în calea comerțului internațional;
(f) participării la elaborarea unor măsuri internaționale pentru conservarea și
îmbunătățirea calității mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale
mondiale, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;
(g) acordării de asistență populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu
dezastre naturale sau provocate de om; și
(h) promovării unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai
puternică și pe o bună guvernare globală.
Competența Uniunii în materie de PESC include toate domeniile politicii
externe, precum și toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii,
inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate
conduce la o apărare comună.

PESC este definită și pusă în aplicare de Consiliul European și de Consiliu,


hotărând în unanimitate, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel.
Adoptarea de acte legislative este exclusă.

PESC este pusă în aplicare de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri


externe și politica de securitate și de statele membre.
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri
Externe şi Politica de Securitate
• este numit de Consiliul European, cu majoritate calificată, cu acordul
președintelui Comisiei. Consiliul European poate pune capăt mandatului
acestuia în conformitate cu aceeași procedură.
• conduce politica externă și de securitate comună a Uniunii (PESC);
• contribuie, prin propuneri, la elaborarea PESC și o aduce la îndeplinire în
calitate de împuternicit al Consiliului;
• acționează, în mod similar PESC, și în ceea ce privește politica de securitate
și apărare comună (PSAC);
• Prezidează Consiliul Afaceri Externe;
• este unul dintre vicepreședinții Comisiei;
• asigură coerența acțiunii externe a Uniunii;
• este însărcinat, în cadrul Comisiei, cu responsabilitățile care îi revin acesteia
din urmă în domeniul relațiilor externe și cu coordonarea celorlalte aspecte
ale acțiunii externe a Uniunii.
Serviciul european de acţiune externă
Articolul 27 alin. (3) TUE:

În exercitarea mandatului său, Înaltul Reprezentant al Uniunii este susţinut de un


serviciu european pentru acţiunea externă. Acest serviciu lucrează în
colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din
funcţionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului
şi ale Comisiei, precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice
naţionale…..

• Decizia 2010/427/UE privind organizarea și funcționarea serviciului


european de acțiune externă
• sediul în Bruxelles;
• este un organism autonom din punct de vedere funcțional al Uniunii
Europene, separat față de Secretariatul General al Consiliului și de Comisie,
cu capacitatea juridică necesară pentru a-și îndeplini atribuțiile și pentru a-și
realiza obiectivele;
• se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe
și politica de securitate („Înaltul Reprezentant”);
• este format dintr-o administrație centrală și din delegațiile Uniunii în țările
terțe și în cadrul organizațiilor internaționale;
• sprijină și cooperează cu serviciile diplomatice ale statelor membre, precum și
cu Secretariatul General al Consiliului și cu serviciile Comisiei pentru a
asigura coerența între diferitele domenii ale acțiunii externe a Uniunii și între
acestea și alte domenii de politică ale Uniunii.
• se consultă cu serviciile Comisiei, cu privire la toate chestiunile referitoare la
acțiunea externă a Uniunii în exercitarea funcțiilor lor respective, cu excepția
chestiunilor care intră sub incidența PSAC;
• ia parte la lucrările și procedurile de pregătire privind actele care sunt
pregătite de Comisie în acest domeniu.
• poate încheia înțelegeri la nivel de serviciu cu serviciile relevante ale
Secretariatului General al Consiliului, ale Comisiei sau cu alte oficii sau
organisme interinstituționale ale Uniunii.
• oferă sprijin și cooperează și cu celelalte instituții și organisme ale Uniunii, în
special cu Parlamentul European;
• poate beneficia de sprijin și de cooperare din partea instituțiilor și
organismelor UE, inclusiv agenții, după caz;
• auditorul intern al SEAE cooperează cu auditorul intern al Comisiei pentru a
garanta coerența politicii de audit;
• cooperează cu Oficiul European de Luptă Antifraudă.
• este condus de un secretar general executiv, care va acționa sub autoritatea
Înaltului Reprezentant.

• administrația centrală a SEAE este organizată în direcții generale:


— o serie de direcții generale care includ birouri geografice care acoperă toate
țările și regiunile din lume, precum și birouri multilaterale și tematice;
— o direcție generală pentru aspectele privind administrația, personalul, bugetul,
securitatea și sistemele de informații și comunicații;
— Direcția de planificare și de gestionare a crizelor, Capacitatea civilă de
planificare și conducere, Statul-Major al Uniunii Europene și Centrul comun
de situații al Uniunii Europene.;
— un departament de planificare strategică a politicilor;
— un departament juridic, aflat sub autoritatea administrativă a secretarului
general executiv, care colaborează îndeaproape cu serviciile juridice ale
Consiliului și ale Comisiei;
— departamente pentru relații interinstituționale, informații și diplomație publică,
audit intern și inspecții, precum și pentru protecția datelor cu caracter personal.
Delegaţiile UE
• decizia de a deschide sau de a închide o delegație este adoptată de Înaltul
Reprezentant, cu acordul Consiliului și al Comisiei.
• fiecare delegație a Uniunii se află sub autoritatea unui șef de delegație.
• membrii personalului delegației și întreaga activitate a delegației se află sub
autoritatea șefului de delegație.
• șeful de delegație primește instrucțiuni de la Înaltul Reprezentant și de la
SEAE și răspunde de executarea acestora.
• funcționarea fiecărei delegații este evaluată periodic de secretarul general
executiv al SEAE; evaluarea include auditul financiar și administrativ.
• Înaltul Reprezentant încheie acordurile necesare cu țara-gazdă, cu organizația
internațională sau cu țara terță în cauză.
• Șeful de delegație are competența de a reprezenta Uniunea în țara în care este
acreditată delegația, în special pentru încheierea de contracte și având
capacitatea de a sta în justiție.
Consiliul European

Articolul 22 TUE

Consiliul European identifică interesele și obiectivele strategice ale


Uniunii.

Deciziile Consiliului European privind interesele și obiectivele strategice


ale Uniunii privesc politica externă și de securitate comună, precum și
celelalte domenii ale acțiunii externe a Uniunii. Deciziile pot să
privească relațiile Uniunii cu o țară sau o regiune sau pot aborda o
anumită tematică. Acestea precizează durata lor și mijloacele care
urmează a fi puse la dispoziție de Uniune și statele membre.

Consiliul European hotărăște în unanimitate, la recomandarea Consiliului,


adoptată de acesta în conformitate cu normele prevăzute pentru fiecare
domeniu în parte.
Atribuţiile Preşedintelui Consiliului European
(a) prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European;
(b) asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în
cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri
Generale;
(c) acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului
European;
(d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a
Consiliului European.
• asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a
Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate
comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate.
Rolurile specifice ale Parlamentului European și Comisiei în acest
domeniu sunt definite prin tratate.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu este competenţă cu privire la


aceste dispoziții.

Statele membre sprijină activ și fără rezerve PESC, în spiritul loialității


și solidarității reciproce și respectă acțiunea Uniunii în acest domeniu.
Metodele PESC

Uniunea desfășoară PESC:

(a) prin definirea orientărilor generale;

(b) prin adoptarea deciziilor care definesc:


(i) acțiunile care trebuie întreprinse de Uniune;
(ii) pozițiile care trebuie luate de Uniune;
(iii) modalitățile de punere în aplicare a deciziilor prevăzute la
punctele (i) și (ii);
și
(c) prin consolidarea cooperării sistematice dintre statele membre privind
orientarea politicii acestora.
INSTITUŢIILE CARE GESTIONEAZĂ P.E.S.C. ŞI
PROCESUL DECIZIONAL
1. CONSILIUL EUROPEAN - defineşte principiile şi orientările generale şi decide asupra
strategiilor comune.
2. CONSILIUL - adoptă deciziile pentru aplicarea PESC, precum şi acţiunile comune.
3. COMISIA EUROPEANĂ - are un drept de iniţiativă, care, totuşi, nu este unul exclusiv,
precum în domeniile comunitare, ci un drept de iniţiativă, partajat cu statele membre.
4. PARLAMENTUL EUROPEAN – are dreptul de a fi consultat de către Preşedinţie
asupra principalelor aspecte şi a opţiunilor fundamentale ale P.E.S.C.
5. CURTEA DE JUSTIŢIE – NU ARE COMPETENŢĂ în domeniul P.E.S.C.
6. COREPER - chestiunile relative la P.E.S.C. şi susceptibile de a fi supuse Consiliului,
trebuie, în prealabil, examinate de COREPER, care are competenţa generală pentru
pregătirea Consiliului.
ÎNALTUL REPREZENTANT :
- asistă Consiliul în chestiunile privind PESC,
- contribuie la formularea, elaborarea şi punerea în practică a deciziilor politice, după caz,
acţionează în numele Consiliului,
- la cererea Preşedinţiei, conduce dialogul cu terţii;
- este responsabil al Celulei (unităţii) de planificare a politicii şi de alertă rapidă.

S-ar putea să vă placă și