Sunteți pe pagina 1din 45

STERILIZAREA

SI
DEZINFECTIA

1
• Sterilizarea – distrugerea sau
indepartarea tuturor
microorganismelor, inclusiv a sporilor.

• Dezinfectia – distrugerea formelor


vegetative ale microorganismelor, dar
nu in mod necesar si a sporilor.

2
STERILIZAREA/ dezinfecţia
• Agenti fizici:
- Temperatura
- Radiatiile
- Ultrasunetele
- Presiunea
• Agenti chimici:
- Substante chimice elementare
- Compusi anorganici
- Compusi organici
- Coagulare proteine, inactivare enzime,
perturbarea schimburilor membranare, alterarea
acizilor nucleici.

3
CALDURA
• Caldura umeda:
- Autoclavarea
- Fierberea
- Tindalizarea
- Pasteurizarea
• Caldura uscata:
- Cuptoare speciale cu aer cald (pupinele sau etuve)
- Aducerea la incandescenta
- Flambarea
- Incinerarea

4
STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA
AUTOCLAVAREA
• Caldura umeda distruge bacteriile mai repede decat
caldura uscata la aceeasi temperatura deoarece
este mai penetranta.
• Sterilizarea prin caldura umeda utilizeaza vaporii
de apa sub presiune in autoclav.
• 121 °C – 15 min, 1 atm.

5
AUTOCLAV

6
STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA
AUTOCLAVAREA
• Bacteriile in forma vegetativa sunt
distruse la temperaturi cu 10 – 15 °C mai
mari decat temperatura lor maxima de
dezvoltare. Majoritatea bacteriilor in forma vegetativa
mor in timp de 10 minute la 50 – 60 °C.
• Majoritatea sporilor bacterieni sunt
distrusi in 10 minute la 100 °C.
• Sporii de Clostridium botulinum pot rezista 8
ore la 100°C.
• Cel mai rezistent – sporul de Bacillus
stearotermophilus, necesita pentru distrugere
15 – 18 minute la 121°C si 40 minute la
115°C.

7
STERILIZAREA PRIN CALDURA UMEDA

• Ce se poate steriliza prin autoclavare?


- Instrumentar medical
- Material moale (pansamente, campuri
operatorii, halate etc.)
- Solutii perfuzabile
- Materiale de laborator (medii de cultura,
tampoane pentru recoltari prelevate, materiale
infecte).
Materiale care rezistă la 121°C.

8
FIERBEREA

• Prin fierbere timp de 30 minute la


100°C se distrug bacteriile in forma
vegetativa, unele virusuri si fungii, dar
rezista unii spori bacterieni.

9
TINDALIZAREA

• Sterilizare fractionata prin mentinerea


substantelor la temperaturi sub 100 °C timp
de 30 – 60 minute succesiv timp de mai multe
zile (3 – 8). După ultima încălzire se răcesc
brusc la 4°C.
• In intervalele dintre incalziri recipientele se
mentin la temperatura camerei, timp in care
eventualii spori prezenti in preparat vor trece in
forma vegetativa si astfel vor fi distrusi la
incalzirea ulterioara.
10
PASTEURIZAREA

• Prin incalziri la 62 - 85°C pe perioade de timp


variabile este o metoda de conservare a unor
propietăţi biologice în cazul produselor
alimentare.
• Sunt distruse formele vegetative ale bacteriilor si
fungii, dar rezista sporii si enterovirusurile.
• In functie de temperatura se disting mai multe
tipuri de pasteurizare:
- Inalta: 8 – 15 sec. la 85°C (12 luni)
- Mijlocie: 40 – 45 sec. la 71 – 74 °C (2 saptamani))
- Joasa: 30 min. la 62 - 65°C
- UHT: 1-2 sec. la 135°C (6-9 luni)
Lapte şi derivate, sucuri de fructe, bere, vin, industria
farmaceutică
11
STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA
CUPTOARE CU AER CALD (ETUVE)

• Formele vegetative ale bacteriilor sunt


distruse prin caldura uscata in 10
minute la 60 – 80 °C.
• Sporii cei mai rezistenti de B.
stearotermophilus in 20 minute la 180 °C.
• 1 ora – 180 °C

12
Poupinel

13
STERILIZAREA PRIN CALDURA USCATA
CUPTOARE CU AER CALD (ETUVE)

• Ce se poate steriliza prin caldura


uscata?
- Sticlarie de laborator
- Obiecte de portelan
- Unele instrumente medicale
- Substante sub forma de pulbere
- Solutii neapoase

14
Controlul eficienţei sterilizării
• Controlul eficienţei sterilizării se face prin trei
tipuri de indicatori:
• fizici: manometru, termometru, higrograf.
• chimici. Indicatorii chimici sunt reprezentaţi de
substanţe chimice cu punct de topire apropiat de
temperatura la care se face sterilizarea
• biologici.
• Indicatorii biologici sunt reprezentaţi de tuburi cu
fire de bumbac impregnate cu spori bacterieni
(Bacillus stearothermophilus). După sterilizare se
testează viabilitatea sporilor prin însămânţarea
firelor pe diferite medii de cultură.

15
INCANDESCENTA

• Se sterilizeaza ansa bacteriologica.

• Nu se indica utilizarea acestei metode


pentru instrumente medicale (foarfeci,
pense, ace.

16
FLAMBAREA

• Trecerea prin flacara timp de cateva


secunde a obiectului de sterilizat (gura
eprubetelor, flacoanelor, partea efilata
a pipetelor Pasteur etc.).

17
INCINERAREA

• Se foloseste pentru materialele


infectate care nu se recupereaza:
- Siringi de unica folosinta
- Pansamente
- Animale de experiente
- Deseuri biologice şi instrumente de unică
utilizare rezultate din activitatea medicală
- etc.

18
STERILIZAREA PRIN CALDURA
USCATA

• Mecanismul distrugerii bacteriilor prin


caldura uscata consta in:
- accelerarea fenomenului de oxido – reducere
- asfixie
- coagulare
- carbonizare.

19
FRIGUL
CONGELAREA
• Moartea bacteriilor se produce prin inghetarea
apei de solvire cu formarea de pungi cu solutii
hiperconcentrate care au efect toxic si/sau
producerea de cristale de gheata.
• Efectul bactericid este mai puternic prin
repetarea operatiunilor de inghetare si
dezghetare.
• La temperaturi mult sub 0°C, de -30°C pana la -
70°C nu se constata un efect bactericid deoarece
la aceste temperaturi nu se formeaza pungi cu
soluţii hiperconcentrate sau cristale de gheata.

20
USCAREA

• Pentru conservarea bacteriilor in


laborator se intrebuinteaza liofilizarea,
metoda de uscare in stare de
congelare sub vid.

• Prin liofilizare bacteriile pot


supravietui timp indelungat chiar
pastrate la temperatura camerei.

21
FILTRAREA
• Este o metodă rezervată fluidelor şi constă în
trecerea acestora printr-un filtru prin care sunt
reţinute bacteriile, însă fără a fi omorâte. După
tipul de material din care sunt realizate există
următoarele modele de filtre:
• Filtru din sticlă cu sept poros – discuri de sticlă
cu porozitate cuprinsă între 1-200 microni.
• Filtru din pământ de infuzori – bujii Berkefeld cu
diametrul porilor cuprins între 1 şi 10 microni.
• Filtru de porţelan – bujii Chamberland, preparate
dintr-o pastă pe bază de caolin.
• Discuri filtrante din azbest.
• Filtre moderne.

22
Sistem de filtrare sub vid

23
RADIATIILE
U.V. – LUMINA SOLARA
• Lumina solara, datorita continutului in U.V.
are efect bactericid, efect influentat de
permeabilitatea atmosferei.
• Lumina solara constituie factorul principal
de reducere a florei microbiene a aerului, de
pe suprafata solului si in apele limpezi,
putin adanci.
• Timpul de distrugere este variabil in functie
de specia bacteriana: 1h pentru E.coli, 2–3 h
pentru Salmonella typhi si 5–7 ore pentru
Mycobacterium tuberculosis.

24
RADIATIILE
U.V.
• U.V. (240 – 280 nm.) distrug bacteriile pe de
o parte direct prin absorbtia lor de catre
acizii nucleici si proteinele bacteriene,
absorbtie urmata de rupturi ale legaturilor
chimice cu formarea de noi legaturi intre
pirimidine si pe de alta parte indirect prin
modificari ale mediului – producerea de
ozon in aer si peroxizi in ape, compusi care
nu au actiune antibacteriana.

25
RADIATIILE
U.V.
• In practica U.V. se folosesc pentru
decontaminarea suprafetelor si a aerului in
incaperi de policlinica si spital, in Sali de
operatie si laboratoare.
• Fotoreactivarea – fenomenul prin care
bacteriile au fost “distruse” prin U.V. sunt
reactivate prin expunere la lumina
puternica, cu lungimea de unda de 400 nm.
• In aceste conditii se activeaza o enzima care
desface dimerii pirimidinici formati sub
actiunea U.V.

26
RADIATIILE
RADIATIILE IONIZANTE
• Radiatiiile X si gamma au efect
bactericid prin ionizare cu formare de
radicali de oxigen bactericizi.
• Radiatiile ionizante se folosesc
indeosebi pentru sterilizarea
produselor termolabile (ex.
instrumentar medical din material
plastic de unica folosinta).

27
ULTRASUNETELE
• Efectul bactericid se exercita datorita
fenomenului de cavitatie prin activarea
gazelor dizolvate in citoplasma,
urmata de ruperea peretelui celular.
• In medicina ultrasunetele se folosesc
la sterilizarea unor instrumente
medicale.

28
PRESIUNEA OSMOTICA
• La o presiune osmotica mai mare, in mediu
hipertonic se produce “uscarea osmotica” a
bacteriilor prin trecerea in stare de latenta sau
moartea lor. Apa iese din celula, citoplasma se
retracta impreuna cu membrana citoplasmatica
care se desprinde de peretele bacterian.
• Hiperosmolaritatea se foloseste in conservarea
alimentelor prin concentratii mari de sare sau
de zahar.
• In medii hipotone celula bacteriana se
hidrateaza , devine turgescenta, se rup
invelisurile obtinandu-se moartea celulei.
29
SUBSTANŢE ANTISEPTICE ŞI
DEZINFECTANTE (biocide tip 1 si 2)
• După modalitatea în care agenţii chimici
acţionează asupra bacteriilor, efectul realizat
poate fi:
• Efect letal – efect bactericid, virulicid,
fungicid, sporicid.
• Efect de inhibare a creşterii
microorganismelor – bacteriostatic,
fungistatic.
• Un bun antiseptic, respectiv un bun
dezinfectant trebuie să aibe efect letal asupra
microorganismelor, efect pe care trebuie să îl
realizeze într-o concentraţie cât mai mică.

30
SUBSTANŢE ANTISEPTICE ŞI
DEZINFECTANTE
• ANTISEPTICE: preparate cu proprietăţi
antimicrobiene, distrug microorgnismele de la
nivelul ţesuturilor vii.
• Se folosesc la nivelul tegumentelor, al
mucoaselor şi pentru toaleta şi tratamentul
plăgilor.
• DEZINFECTANTE: Agenti chimici cu efect
antimicrobian nespecific, efect toxic sau
iritant → suprafete inerte.

• ANTIBIOTICE: substanţe cu acţiune selectivă


(numai asupra microorganismelor).
31
STERILIZARE CHIMICĂ
• Oxidul de etilen este un gaz uşor inflamabil;
are spectru de acţiune larg acoperind toate
tipurile de microorganisme; are o putere de
penetrare deosebit de mare, ceea ce explică
paleta largă de produse pe care poate fi
folosit în vederea sterilizării: lemn, carton,
materiale plastice.
• Serveşte pentru sterilizarea industrială a
seringilor de plastic, perfuzoare, soluţii
perfuzabile. Progresele realizate în practica
medicală în prezent se datorează în mare
parte folosirii de materiale sterilizate cu oxid
de etilen.

32
DEZINFECTANTE şi ANTISEPTICE
• Substante chimice elementare:
- O2, H2, metale grele: Ag., Hg., Cu.
• Compusi anorganici:
- acizi: acid boric, acid salicilic, H2SO4, HCl.
- baze: NaOH
- saruri: AgNO3, clorura de Hg., permanganat de
potasiu, bicromat de potasiu, sulfat de cupru
• Compusi organici:
- Detergenti – anionici si cationici
- Fenoli, alcooli, eteri
- Aldehide
- Coloranti
33
HALOGENI (fluor, clor, brom, iod)

Substanţe care eliberează clor -Clorura de var


(var cloros) conţine 25% clor activ. Cloramina
• Acţiune: bactericid, virulicid, sporicid.
• dezinfecţia suprafeţelor (pavimente, pereţi,
băi), lenjeriei de pat, echipament de protecţie.
Substanţe care eliberează iod - Septosolul –
iodofor, Wescodyne
• Acţiune: germicidă (bactericidă, virulicidă,
fungicidă). Efect scăzut în prezenţa sângelui,
puroiului. antiseptic, dezinfectant

34
ALDEHIDE
• Formolul = soluţie de aldehidă formică
40%
• Acţiune: bactericid, virulicid, fungicid;
STERILIZARE CHIMICĂ
• Metode: pulverizare, vaporizare,
înmuiere

35
TENSIDE DE SINTEZĂ
• Bromocet = soluţie 20%, TEGO -
bactericid cu efect asupra florei
microbiene gram pozitive şi unii gram
negativi, fungicid
• Indicaţii: pavimente, pereţi, mobilier,
receptoare telefonice, jucării, veselă,
ustensile de bucătărie, chiuvete

36
Detergenţii

• Detergenţi neutri folosiţi pentru: mobilier,


pavimente, veselă şi spălarea manuală a textilelor.
• Detergenţi alcalini sau “decapanţi” folosiţi pentru
pavimente.
• Detergenţi acizi sau “detartranţi” utilizaţi pentru
materiale cu depuneri de piatră: ceramică,
pavimente placate cu materiale care suportă acizi,
sticlărie de laborator, bazine, bazinete, urinare.
• Detergenţi-dezinfectanţii sau detergenţii cationici
sunt produse a căror proprietate principală este cea
de curăţare şi secundar dezinfectantă.
• Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu
substratul tratat este de 10 minute.
• Au pe langa actiunea antimicrobiana si un
important efect de curatare, de indepartare a
microorganismelor.
37
COMPUŞI ORGANO-MERCURICI

• Soluţie de borat fenil-mercuric 0,2%


(Merfen), Fenosept.
• bactericid, fungicid
• Indicaţii: suprafeţe, instrumentar

COMPUŞI FENOLICI
– Vesfene 256: spectru larg cu efect
bactericid asupra florei G+ şi G-, fungicid

38
Definiţii
• Teste de autocontrol = teste efectuate de o unitate
sanitară în vederea cunoaşterii circulaţiei germenilor
patogeni în mediul spitalicesc şi a evaluării eficienţei
procedurilor de curăţenie şi dezinfecţie cu scopul
prevenirii apariţiei infecţiilor asociate îngrijirilor medicale.
Acestea cuprind:
• Teste de sterilitate = teste efectuate pentru controlul
sterilităţii a instrumentarului şi altor materiale sanitare
prin proceduri de sterilizare fizică şi chimică;
• Teste de aeromicrofloră = teste efectuate pentru
controlul gradului de încărcare a aerului cu floră
microbiană atmosferică în zonele de risc;
• Teste de sanitaţie = teste de verificare a eficienţei
curăţeniei şi dezinfecţiei suprafeţelor şi altor materiale
(de exemplu, lenjerie) efectuate în cadrul unităţii sanitare.
39
Controlul dezinfectiei
• Frecvenţa efectuării testelor de autocontrol în
unităţile sanitare este stabilită în “Planul anual de
prevenire, supraveghere şi limitare a infecţiilor
asociate îngrijirilor medicale”, elaborat de către
serviciul/compartimentul sau medicul
responsabil pentru prevenirea infecţiilor asociate
asistenţei medicale şi aprobat de comitetul
director al unităţii sanitare.
• Frecvenţa efectuării testelor de autocontrol în
unităţile sanitare trebuie să ţină cont de:
• a) zonele de risc identificate pe harta riscurilor;
• b) circulaţia germenilor în unitatea sanitară;
• c) rezultatele screeningului pacienţilor.

40
• În afara testărilor efectuate în conformitate cu
planul anual de prevenire, supraveghere şi
limitare a infecţiilor asociate îngrijirilor medicale,
se vor efectua teste de autocontrol ori de câte ori
situaţia epidemiologică o impune.
• Interpretarea rezultatelor testelor de autocontrol
se realizează de către personalul
serviciului/compartimentului de prevenire a
infecţiilor asociate asistenţei medicale, în
colaborare cu şeful
laboratorului/compartimentului de microbiologie
din cadrul laboratorului de analize clinice al
unităţii sanitare.

41
PROCEDURILE RECOMANDATE
pentru dezinfecţia mâinilor, în funcţie de nivelul de risc

Nivelul
Proceduri aplicate Indicaţii
de risc
Minim - spălarea simplă igienică - când mâinile sunt vizibil
a mâinilor cu apă şi săpun murdare
lichid - la începutul şi la sfârşitul
programului de lucru
- înainte şi după utilizarea
mănuşilor (sterile sau nesterile)
- înainte şi după activităţile de
curăţare
- înainte şi după contactul cu
pacienţii
- după utilizarea grupului
sanitar (WC)
42
Nivelul de risc: Intermediar
• Proceduri aplicate
- spălare cu apă şi săpun lichid, urmată de dezinfecţia igienică a mâinilor
prin frecare cu un antiseptic, de regulă pe bază de alcooli
sau
- dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare cu apă şi săpun antiseptic
• Indicaţii
• - după contactul cu un pacient septic izolat
- înainte de realizarea unei proceduri invazive
- după orice contact accidental cu sângele sau cu alte lichide biologice
- după contactul cu un pacient infectat şi/sau cu obiectele din salonul
acestuia
- după toate manevrele potenţial contaminante
- înainte de contactul cu un pacient izolat profilactic
- înaintea manipulării dispozitivelor intravasculare, tuburilor de dren
pleurale sau similare
- între manevrele efectuate succesiv la acelaşi pacient
- înainte şi după îngrijirea plăgilor

43
Nivelul de risc: Înalt
• Proceduri aplicate:
• dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin frecare cu
antiseptic pe bază de alcooli, după spălarea
prealabilă cu apă sterilă şi săpun antiseptic
• Indicaţii:
• - înainte de toate intervenţiile chirurgicale,
obstetricale
- înaintea tuturor manevrelor care necesită o
asepsie de tip chirurgical

44
45