* CURS ELECTROCARDIOGRAFIE

* DEFINIȚIE

* este o metodă de diagnostic în cardiologie, reprezentând

inregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice produse in inimă,
pe parcursul activității sale

* necesită aparatură simplă

* ușor de efectuat
* metodă neinvazivă
* oferă informații foarte variate (tulb de ritm, tulb de conducere,
cardiomiopatii, boala ischemica, diselectrolitemii)

* metoda cea mai importantă pt diagn tulb de ritm

Noțiuni de anatomie și fiziologie a inimii

* Țesutul miocardic de lucru (miocardul contractil)

- majoritatea țes miocardic – rol in contracție

* Țesutul specific excito-conductor

- cantitativ foarte puțin, dispus numai în anumite zone ale
cordului, cu rol în formarea și conducerea impulsului electric
Nodulul sino-atrial

Fascicule internodale

Nodulul A-V

Fascicul His
- ram stâng
- ram drept

Rețea Purkinje
Proprietățile sistemului excito - conductor

1.Automatismul - capacitatea cel pacemaker de a genera impulsuri

2.Ritmicitatea – regularitatea cel pacemaker

3.Excitabilitatea – capacitatea de a raspunde specific la un stimul

mai mare decat pragul

4.Conducerea – capacitatea de a transmite excitația la întrega inimă

Nodulul sinusal
- cea mai rapidă rată de descarcare până la 100-110/min

Nodulul atrioventricular
- rată de descarcare 40-50/min

Fascicul His și rețea Purkinje

- cea mai lentă rată de descărcare 25-35/min

!!! Nodulul sinusal este pacemakerul activ, ceilalți sunt latenți (devin
activi doar dacă nodulul sinusal este suprimat)
Depolarizarea și repolarizarea

* În
condiții de repaus celula miocardică este polarizată (încărcată
pozitiv la ext membranei celulare si negativ la int) – potențial
membranar de repaus

Impulsul electric generat de celule pacemaker ale țes

excitoconductor (excitația) induc inversarea polarității cel
miocardice – depolarizarea – provocând contracția

Repolarizarea reprezintă revenirea la starea inițială de repaus a

membranei celulei miocardice

Ciclul electric de depolarizare – repolarizare se numește potențial de

acțiune
Semiologie ECG

Undele – reprezintă abateri ale liniei traseului de la nivelul liniei

izoelectrice în sus ( undă pozitivă) sau în jos (undă negativă) unda
P, Q, R, S, T, U

Segmentele – sunt porțiuni de traseu cuprinse între două unde

succesive (segm ST , segm PR)

Intervalele – durata între două puncte oarecare ale traseului (includ

un segment și una sau două unde) – interval PQ, QT, P-P, R-R

Complex QRS – alcătuit din unda Q, unda R, unda S

 depolarizare ventriculara
Nodul sino-atrial depolarizare atriala

Nodul AV

repolarizare ventriculara
Fascicul Hiss

Ramura stângă şi dreaptă

Reţea Purkinje
Electrocardiograma standard prezintă 12 derivaţii:

1. Derivaţii standard DI, DII, DIII (bipolare)

Derivatiile membrelor – aVR, aVL, aVF (unipolare)
Derivaţiile precordiale – V1, V2, V3, V4, V5, V6
* Fiecare derivaţie “vede“ inima dintr-o altă perspectivă

* Aspectul diferit al undelor în diverse derivaţii

* Standardizare a aplicării electrozilor pentru obținerea

electrocardiogramei

* Modificări ale poziţiei electrozilor pot duce la modificări ale

morfologiei undelor
Amplasarea electrozilor:

* Electrod roşu – mâna dreaptă

* Electrod galben – mâna stângă
* Electrod negru – memb inf drept
* Electrod verde – memb inf stâng
* V1 - sp IV intercostal, parasternal dr
* V2 - sp IV intercostal parasternal stg
* V3 - jumătatea distanţei dintre V2 – V3
* V4 - pe linia medioclaviculară, sp V intercostal
* V5 - pe linia axilară ant, sp V intercostal
* V6 - pe linia axilară medie, sp V intercostal

GEL!!!!!!
Unitatea Ashman (1mm/1 mm) = 0,04 s (orizontală ) şi 0,1 mV
(verticală)
1 pătrat mare (5mm/5 mm) = 0,2 s orizontală (5 x 0,04s);
5 pătrate mari = 1s (5 x 0,2s)
1pătrat mare = 0,5 mV (verticală)
2pătrate mari = 1 mV

*
Electrocardiograma standard

* 12 derivaţii (DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF, precordiale)

* Viteza de derulare este de 25 mm/s

* Etalon 10 mm=1mV
 toate undele sunt negative etalon

Viteza de derulare
Analiza traseului ECG

1. Etalonarea

2. Ritmul

3. Frecvenţa

4. Axa electrică

5. Analiza morfologică a undelor, segmentelor

Ritmul – ritmul sinusal

* Prezenţa undei P înaintea fiecărui complex QRS şi în

toate derivaţiile

* Succesiunea unelor P este ritmică

* Frecvenţa bătăilor cardiace este între 60 – 100/min

* Durata conducerii impulsului la ventricul (interval

PQ/PR) este de peste 0,12s (3 pătrate mici)
Determinarea frecvenţei cardiace

60 x 100
FC =
Durata R - R

60 50 43 37
Aritmiile (disritmiile) cardiace

* Modificări ale succesiunii în timp ale bătăilor cardiace şi/sau a relaţiilor dintre etajul
supraventricular si cel ventricular ca urmare a unor anomalii în formarea excitaţiei şi/sau a
transmiterii ei de la un etaj la altul

* Sunt foarte variate ca substrat, etiologie, manifestări clinice, prognostic

* ECG este metoda cea mai importantă de diagnostic

* Există numeroase clasificări ale disritmiilor

Aritmia extrasistolică

* Sau bătăile premature presupune perturbarea intermitentă a ritmului de

bază şi se datorează creşterii excitabilităţii intr-un focar ectopic

* Supraventriculare (atriale sau joncţionale)

* Ventriculare

Carcteristici de bază – ectopia (formarea în afara sistemului excitoconductor

normal
- precocitatea
* Cele mai frecvente aritmii
1 2 3 4 5 6 7 8

Extrasistola atriala – prezenţa undei P (cu morfologie

modificată)
- formare în atriu
- precoce
- QRS nemodificat faţă de traseul de bază
Extrasistola jonctională – se formează la nivelul NAV
- precoce
- fără undă P (cel mai frecv)
- QRS nemodificat
Extrasistola ventriculară
-precoce
-complexe QRS profund modificate
-fara unda P
-se formează la nivelul unui focar ectopic ventricular

-monotope, politope
-izolate, sistematizate (bigeminism, trigeminism, cuplete,
triplete)
Fibrilaţia atrială (FiA)
-ritm complet neregulat (aritmie completă)

-absența undelor P, prezenţa undelor "f“ (frecvenţă de

400-500-min)

-frecvenţa ventriculară de regulă peste 120/min

Flutter-ul atrial
-prezenţa undelor F cu frevenţă de 250-300/min (aspect
de dinţi de fierăstrău

- F vizibile în DII, DIII, aVF

-ritm regulat in caz de transmitere fixă (2:1, 3:1) sau

neregulat in caz de transmitere variabilă
TPSV (tahicardia paroxistica
supraventriculară)
Ischemia miocardică

Manifestări ECG
- negativarea undei T
- subdenivelarea de segment ST
- supradenivelarea de segment ST (infarct miocardic)

- Prezenţa în cel puţin 2 derivaţii corespunzătoare

unui teritoriu
-prezenţa undei T negative nu are întotdeauna semnificaţie de
ischemie

-unda T este negativă în aVR, V1, V2 (uneori), DIII ( cord orizontalizat

–obezi, ascită,etc)

-prezenţa modificărilor ischemice presupune urmărire în dinamică

ECG şi compararea cu trasee anterioare (dacă sunt disponibile)

-uneori poate fi necesară marcarea locului de amplasare a

electrozilor (precordiale)
După 30 min + tratament
Infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segm ST
Antero-septal

-supradenivelare de segm ST
-undă monofazică
-undă Q patologică
Inferior

!!!! obligatoriu efectuarea de derivaţii drepte (V3R, V4R)

Infarctul miocardic inferior se asociază foarte frecvent cu infarctul
de VD
Unda Q patologică are semnificaţie de necroză

Există situaţii în care prezenţa undei Q se datorează unor

poziţii anatomice particulare ale cordului

Pentru diagn diferenţial se efectuează ECG in inspir

Tulburări de conducere
* Constau în întreruperea conducerii impulsului electric la diverse
nivele ale țes excito-conductor

* Bloc sino-atrial

Bloc atrio-ventricular

Bloc intraventricular (bloc de

ramurî) ramură)
*
*
* BRS
BRD
 * TV nesusținută

TV susținută
Fibrilația ventriculară
* Asistola
Vă mulțumesc !