Sunteți pe pagina 1din 13

DIAGNOSTIC RADIOIMAGISTIC AL AFECTIUNILOR

OSTEOARTICULARE
METODE RADIOIMAGISTICE DE
EXAMINARE
- radiografia,
- radiografia mărită,
- tomografie liniară,
- arteriografia,
- artrografia,
- scintigrafia,
- ultrasonografia, CT, IRM, PET,
SPECT
ASPECTUL RADIOLOGIC NORMAL AL
OSULUI ŞI ARTICULAŢIEI
Modificările formei exterioare a oaselor
 aplazia
 hipoplazia
 hiperplazia
 scoliostoza
 oedostoza
CLASIFICAREA AFECŢIUNILOR OSTEOARTICULARE
Bolile articulaţiilor
Bolile oaselor:
 Boli osoase congenitale;
 Traumatisme;
 Inflamaţii osoase;
 Tumori osoase;
 Distrofii şi displazii osoase;
 Osteopatii prin leziuni ale sistemului nervos;
 Osteopatii prin substanţe toxice;
 Osteopatii endocrine;
 Osteopatii prin bolile sângelui şi măduvei osoase;
 Osteopatii de cauze necunoscute
Periostita hiperplazică (Camurati-
Engelmann) se întâlneşte la copii
mici, este poliostică şi simetrică.
Oasele lungi prezintă hiperostoză
diafizară în timp ce structura
trabeculară epifizară este normală.

Miozita osifiantă – prezenţa de ţesut osos


în muşchi şi în fascii. Debutează în
regiunea omoplatului.
DISTROFII OSOASE
RAHITISMUL – rahitismul precoce
- zona provizorie de calcificare se lăţeşte,
- cartilajul de conjugare este lăţit,
neregulat delimitat astfel încât nucleul de
osificare epifizar este îndepărtat de
diafiză. Nucleii de osificare epifizari apar
târziu şi sunt decalcificaţi.
- la nivelul diafizei are loc o decalcificare
care duce la subţierea corticalei, încurbări
ale oaselor, fracturi pe os patologic,
lărgirea canalului medular. În cazul în
care oasele se încurbează, pe partea
concavă a osului apar apoziţii periostale.
În perioada de vindecare apare o nouă
linie provizorie de calcificare, oasele se
recalcifică, apar nucleii de osificare
epifizari corespunzători vârstei,
deformările osoase şi fracturile se
calcifică.
- rahitismul tardiv apare la copii
între 8 – 15 ani şi este tot o tulburare
de osificare. Se localizează la coloana
vertebrală, şold (coxa vara), genunchi
(genu valgum), etc.
Scorbutul apare atât la copii (după
8luni) cât şi la adult
- demineralizare generalizată dar
mai accentuată la extremităţile
diafizare ale oaselor lungi unde apare
ca o bandă transparentă situată între
diafiză şi zona de calcificare
provizorie;
- hematoame subperiostale care se
observă târziu când se calcifică
periostul sub forma unor linii opace
îndepărtate de os;
- fracturi;
- modificarea aspectului nucleilor
epifizari care sunt mai opaci la
periferie şi demineralizaţi în centru
Necrozele osoase aseptice
 Osteocondrita disecantă juvenilă a
şoldului (sunt cauzate de circulaţia
sangvina deficitara în osul
subcondral în timpul puseelor de
creştere )
 Cifoza juvenilă
FRACTURILE OSOASE

Se suspicionează clinic şi se confirmă sau se infirmă prin radiografii în cel puţin


două planuri perpendiculare unul pe celălalt. Pe radiografii se descriu:
 Soluţia de continuitate completă, incompletă (fisură);
 Numărul liniilor de fractură, unică, multiplă (cominutivă);
 Localizarea liniei de fractură;
 Traiectul fracturii (transversal, oblic, lemn verde, etc);
 Situaţia fragmentelor osoase (în ax, dislocări, telescopări, situaţia articulaţiei),
 Structura osului fracturat (normal sau patologic),
 Evaluarea repunerii în ax, formarea calusului, rezultatul final;
 Complicaţii.
INFLAMAŢII OSOASE

OSTEOMIELITA
Radiologic se evidenţiază:
- osteoporoză segmentară neuniformă
localizată deobicei în metafiza oaselor lungi;
- osteolize imprecis delimitate;
- sechestrul osos – porţiune de os izolată în
leziune ce nu participă la schimburile
vasculare;
- reacţie periostală.
În mod obişnuit, osteomielita nu afectează
articulaţia.
Forme particulare de osteomielită
Panariţiul osos
Abcesul Brodie
Osteomielita sclerozantă (Garré)
Osteomielita sugarului
OSTEOARTRITA TUBERCULOASĂ

Semnele radiologice apar la 2–3 luni după


debutul clinic al bolii:
 Osteoporoză difuză care se extinde la o
mare parte a osului respectiv
 Zone de osteoliză de dimensiuni
variabile, uneori afectând o mare parte a
osului, cu contur difuz, neregulat
 Pensarea spaţiului articular
 Părţile moi din jurul focarului TBC sunt
voalate şi tumefiate
TUBERCULOZA COLOANEI VERTEBRALE (MORBUL LUI POTT).

Localizarea este mai frecventă la


nivelul coloanei toracale, mai rar la nivelul
coloanei lombare şi cervicale, deobicei ea
afectează două sau trei vertebre.
Semnele radiologice constau în:
 Osteoporoză
 Zone de osteoliză
 Pensarea spaţiului articular
 Vertebrele osteolizate se tasează
predominant anterior, producându-se o
cifoză în unghi ascuţit.
Pe radiografia de faţă – fusul
pottic
În evoluţie, discurile vertebrale
dispar, vertebrele, mai mult sau mai puţin
prăbuşite, se unesc între ele determinând
un bloc vertebral.
TUBERCULOZA COXO-FEMURALĂ (COXALGIE)

- este mai frecventă la copii şi adolescenţi


Radiologic:
 decalcificarea capului femural şi a cavităţii cotiloide,
 îngustarea spaţiului articular
 la copii nucleul epifizar al capului este ceva mai
mare de partea bolnavă întrucât toxina tbc excită, la
început
În perioada de stare:
 capul femural este parţial osteolizat, diafiza este
subţire, decalcificată,
 părţile moi sunt mult tumefiate
 anchiloza osoasă
O formă atipică de TBC osteoarticular este
„spina ventosa”
- predominant la copii,
- se localizează la diafiza falangelor, metacarpienelor sau
metatarsienelor,
- se produce o reacţie periostală puternică şi osul pare
suflat.

S-ar putea să vă placă și