As.

Megyesi Hajnalka
În România,în fiecare an, peste
30.000 de pacienţi sunt trataţi cu
ajutorul componentelor sanguine,
datorită gestului altruist a cel puţin
150.000 donatori.

La început, adm. sângelui era un gest

riscant şi spectaculos care lega braţul
donatorului de braţul pacientului,
uneori având consecinţe dramatice.
După punerea la punct a substanţelor
de conservare a sângelui,transfuzia a
cunoscut o dezvoltare rapidă.
 Reprezintă administrarea de sânge sau
componente sanguine de la un individ
sănătos-donator-,la un pacient-primitor.
 Este primul sistem descoperit(
Landsteiner 1900), dar a rămas cel mai
important pentru practica transfuzională,
deoarece respectul
antigenocompatibilităţii a rămas cea
mai importantă verigă a securităţii
transfuzionale.
 Este un sistem complex,polimorf,al doilea
ca importanţă transfuzională datorită
imunogenicităţii sale mari.
 Este format din 45 antigene ,5 fiind mai
importante:D,C,E,c,e.
 Termenul de Rh pozitiv sau negativ se
referă la prezenţa sau absenţa
antigenului D.
 Transfuzia nu este decât unul din elementele
îngrijirii pacientului.
 Prescrierea transfuziei trebuie să se bazeze pe
recomandările naţionale privitoare la utilizarea
clinică a sângelui ,luând în considerare
nevoile individuale ale pacientului.
 Pierderile de sânge trebuie reduse la
minim,astfel încât nevoia de transfuzie a
pacientului să fie cât mai mică.
 Pacientul cu pierdere acută de sânge trebuie
să fie reanimat în mod eficient ,în acest timp
fiind evaluată nevoia de transfuzie.
 Valoarea Hgb. pacientului ,deşi este un element
important,nu trebuie să constituie singurul factor
de decizie. ptr administrarea transfuziei.Decizia se
va sprijini pe nevoia de a ameliora simptomele
clinice şi de a preveni morbiditatea şi mortalitatea
semnificativă.
 Medicul trebuie să fie conştient de riscurile infecţiei
cu agenţi ce pot fii transmişi prin transfuzia de
sânge sau de produse de sânge disponobile ptr.
pacient.
 Transfuzia va fii indicată numai în cazurile în care
beneficiul pacientului pare a fii mai mare decât
riscurile.
 Medicul trebuie să înregistreze clar motivul pentru
care se recomandă transfuzia.
 În timpul transfuziei,pacientul trebuie monitorizat
atent ca să se poată interveni imediat în caz de
reacţii adverse.
 Sânge total(ST)
 Concentratul trombocitar standard(CTS)
 Concentratul eritrocitar
resuspendat(CER)
 Concentratul trombocitar unitar(CTU)
 Plasma proaspătă congelată(PPC)
 Plasma proaspătă
decrioprecipitată(PPD)
 Crioprecipitat de factor VIII.
 Indicaţia transfuziei
 Informarea pretransfuzională
 Recepţia şi pregătirea componentelor
ptr administrare
 Comanda de componente sanguine
 Ultimul control la patul bolnavului
 Administrarea sângelui
 Îngrijirea şi monitorizarea pacientului
transfuzat.
 Este pusă şi asumată prin semnătură de
medic
 Este un act medical care ţine cont de
antecedentele şi patologia actuală a
pacientului.
 Şocul hemoragic acut:semnele majore
ce indică necesitatea transfuziei
sunt:Hgb sub 8g%,Htc sub
30%,paloare,dispnee,hta
 Anemiile din aplaziile medulare
 Leucemiile acute
 Anemia hemofilicilor în criză hemoragică
 Anemia prin fibrinoliză acută
Compatibilitate AB0/Rh pentru masă eritrocitară

 Anemii cronice prin hemoragii lente, ce

scad Hgb sub 10g% şi Htc sub 30%.
 Anemiile arşilor,uremicilor sau celor cu
decompensare cardiacă
 Leucemii acute şi cronice
 Şocurile hemoragice ca substituent
volemic
 În stările de hipocoagulabilitate prin
aport de factori ai coagulării
 În hipoproteinemii prin conţinutul de
albumină umană
 Se controlează aspectul,integritatea,data
validităţii,eventualele menţiuni
speciale,absenţa coagulilor mari,absenţa
hemolizei sau coloraţiei normale.
 Componentele eritrocitare se transfuzează
după ce ating o temp mai mare de +10C.
 Procedura de încălzire a sângelui se
efectuează doar cu echipamente speciale
destinate acestui scop.
 Este interzisă încălzirea cu ajutorul
improvizaţiilor cu apă fierbinte de la
robinet,cuptor cu microunde,etc.
 Toate componentele sanguine se
administrează în primele 6 ore de la recepţia
pe secţie.
 Rata optimă de transfuzie depinde de volumul
sanguin al pacientului,starea cordului şi
condiţiile sale hemodinamice
 Accesul IV periferic trebuie să fie suficient de
mare pentru a menţine o rată de transfuzie ce
nu prezintă risc de hemoliză şi o durată totală
a procedurii de max 2-3 ore.
 Durata transfuziei ,în afara unor indicaţii
speciale,nu trebuie să depăşească 3 ore ptr
CER,15-20 min ptr CTS şi PPC,5 min ptr CRIO.
 Se efectuează proba de compatibilitate
directă(Jeanbreau)
 Se verifică trusa de transfuzie care trebuie
să fie sterilă
 Se ataşeaza trusa la flaconul de sânge,se
aeriseşte si se adaptează la branulă
 Se verifică buna funcţionare a sistemului de
transfuzie şi se reglează debitul conform
cerinţelor
 Se supravegheză îndeaproape bolnavul pe
toată durata transfuziei
 Deoarece reacţiile severe apar cel mai
frecvent în primele 15min de la debutul
oricărei transfuzii, pacienţii vor fii
supravegheaţi şi monitorizaţi foarte atent în
această perioadă.
 În afara altor indicaţii cauzate de condiţia
clinică a pacientului,rata de transfuzie va fii
de 5ml/min în primele 15 min.
 Cele mai frecvente simptome ale reacţiei
adverse
sunt:frisoane,febră,dispnee,urticarie,dureri
precordiale.
 Dacă apar oricare din aceste
simptome,transfuzia trebuie oprită imediat şi
se menţine linia cu SF , şi se anunţă medicul.
 Continuarea transfuziei nu se face
niciodată cu acelaşi produs,iar o altă
transfuzie se va temporiza până când se
elucidează cauza incidentului.
 Incompatibilitate de grup OAB
 Incompatibilitate în sistemul Rh
 Transfuzarea unui sânge de calitate
necorespunzătoare:hemolizat,infec
tat,cu cheaguri,etc.
 Greşeli în tehnica transfuziei
 Deficienţe în controlul sângelui
donatorului sub aspectul bolilor
transmisibile.
 Dacă nu se însoţeşte de alte simptome ,
pentru dispariţia lor de obicei este
suficient să se reducă debitul de
transfuzie, eventual se poate administra
Calciu Gluconic şi Algocalmin(la
indicaţia medicului)
 însoţite de frisoane, impun oprirea
tranfuziei.
 necesită încălzirea bolnavului,
administrarea de antipiretice,
antihistaminice şi sedative.
 Se opreşte imediat transfuzia.
 Se
administrează:antihistaminice,antipiretic
e,sedative.
 Manifestat
prin:agitaţie,anxietate,cefalee intensă,
tahicardie, tahipnee, febră,
frisoane,vărsături, dureri lombare, icter,
etc.
 Se opreşte imediat transfuzia
 Se adm glucoză 10-
20%,corticoizi,antihistaminice,antispastic
e.
 Prevenirea acesteia se face prin
controlul atent al coloanei de sânge din
aparatul de transfuzat , care nu trebuie
să conţină bule de aer.
 Apare în transfuzii masive şi cu ritm rapid
la bolnavii cu insuficienţă cardiacă.
 Se manifestă prin dispnee,cianoză,edem
pulmonar acut.
 Se administrează
diuretice,tonicardiace,oxigenoterapie.
 Nici un medicament sau soluţie nu se adm. pe
acceaşi linie venoasă simultan cu sângele sau
componentele sanguine,cu excepţia SF 0,9%,
albuminei 5% şi a plasmei ABO compatibile.
 Dacă se utilizează catetere cu mai multe
lumeuri separate, se pot adm simultan şi alte
soluţii deoarece în acest fel nu există pericolul
hemolizei.
 Pentru evitarea contaminării bacteriene, o
trusă de transfuzie se utilizează pentru adm a
maxim 2 unităţi de sânge, trusa schimbându-se
la fiecare 12 ore.
 Punga a fost păstrată mai mult de 30
min. la temperatura camerei.
 Punga a fost deteriorată sau deschisă.
 Dacă se constată schimbări anormale
de culoare sau o hemoliză excesivă.
 Dacă produsul sanguin a fost în prealabil
încălzit.