Asistența copiilor cu dizabilități

intelectuale
 O stare permanentă,prezentă încă de la naştere (cel mai des)sau
care se dezvoltă înaintea vârstei de 18 ani.
 Caracterizată prin afectarea facultăţilor care contribuie la nivelul
global de inteligenţă - cognitive, de comunicare, motorii şi sociale.
 Acompaniată de restricţii semnificative în funcţionarea adaptativă
în următoarele domenii de aptitudini: comunicare, autoîngrijire,
viaţă de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de resursele
comunităţii, autoadministrare, aptitudini şcolare funcţionale,
ocupaţie, timp liber, sănătate şi securitate.
 Dizabilitate intelectuală uşoară
 Dizabilitate intelectuală medie
 Dizabilitate intelectuală severă
 Dizabilitate intelectuală profundă
 Autodeservire și autoadministrare;

 Securitate, protecție;

 Comunicare

 Comportament;

 Socializare;
 Învățare: Utilizarea frazelor scurte și simple pentru a asigura
înțelegerea acestora;
 Repetarea instrucțiunilor și direcțiilor de lucru;
 Clarificări, explicații suplimentare;
 Mediu de învățare prietenos și de susținere;
 Strategii de învățare și metode de evaluare alternative;
 Conversații naturale, reale, pe cât de posibil, pentru a asigura
conexiunea cu colegii;
 Învățarea regulilor de luare a deciziilor pentru a distinge lucrurile
importante de cele neimportante;
 Folosirea mnemonicilor (cuvinte, fraze, imagini, dispozitive sau
tehnici pentru îmbunătățirea sau consolidarea memoriei).
 Instrucțiuni scurte și clare în realizarea sarcinilor;
 Identificarea modalităților/tehnicilor adecvate prin cale elevul
însușește materialul cel mai bine;
 Dezvoltarea unei proceduri prin care elevul să ceară ajutor;
 Implicarea familiei și a altor semnificanți care ar putea contribui la
facilitarea procesului de învățare;
 Accentuarea și aprecierea fiecărei performanțe/succes, oricât de
mic/i;

Atenție! Dacă elevul primește tratament medicamentos – aceasta

i-ar putea afecta performanța și viteza de procesare;
 Utilizarea exemplelor concrete pentru explicarea noilor concepte;
 Oferirea timpului extra pentru învățare, teste și chestionare;

 Utilizarea suporturilor vizuale, atunci când se explică informația

nouă;
 Oferirea feedback-ului corect, specific și imediat;
 Demonstrarea tuturor pașilor dintr-o sarcină, efectuarea acestora
unul după altul;
 Utilizarea materialelor vizuale simple (de exemplu, obiecte,
imagini, modele, sau diagrame) pentru a asigura înțelegerea
informației.
 Efectuarea noilor sarcini cu pași mici;
 Adresarea directă către elev;

 Adaptarea limbajului la abilitățile elevului;

 Furnizarea oportunităților a învăța și socializa cu
colegii de vârsta lor;
 Implicarea în activitățile de grup, cluburi pe interese;
 Învățarea directă a abilităților sociale (să aștepte în
rând, să respecte distanța personală, să
inițieze/continue o conversație);
 Explicarea regulilor care stau la baza schimbării
sociale;
 Oferirea posibilității de a practica competențele sociale în
diferite circumstanțe;

 Servirea ca model în interacțiunea cu ceilalți elevi/colegi;

 Valorificarea și recunoașterea efortului fiecărui elev;

 Oferirea oportunităților de a interacționa cât mai mult uni cu

alții;

 Conștientizarea, de către elev, cum comportamentul său îi

poate afecta pe alții;
 Oferirea oportunităților frecvente de a practica competențele
sociale învățate în activități de joc de rol.
 Oferirea responsabilităților în efectuarea anumitor activități;
 Învățarea celorlalți elevi/colegi în a ignora comportamentul
“diferit” al colegului cu dizabilități intelectuale;
 Identificarea aspectelor și lucrurilor pozitive realizate de elev și
“întărirea” cât mai frecventă a acestora, etc.
 Asigurarea că copilul dispune de un mod/metodă de a se exprima;
 Identificarea și stabilirea unui sistem/modalități de comunicare cu
ceilalți limbajul prin imagini, scris, etc.(În cazul în care copilul are
tulburări de vorbire – );
 Consolidarea și încurajarea încercărilor de a vorbi/comunica;
 Parafrazarea sau repetarea a ceea ce copilul a spus sau indicat;
 Numirea zonele din cameră/centru/clasă cu cuvinte și imagini;
 Utilizarea card-urilor cu imagini/informație pentru a-l învăța ordinea
acțiunilor;
 Clarificarea, cu elevul, cum ar reprezenta răspunsul DA și NU și,
ulterior, chestionarea acestuia cu întrebări închise;
 Implicarea copiilor în jocuri de rol pentru a vedea/identifica
competențele reciproce în timpul comunicării;
 Utilizarea imaginilor clare și de dimensiuni mari pentru a
consolida cele spuse;
 Elaborarea unei proceduri de a cere ajutorul (ridicare card, mână,
etc.);
 Utilizarea vorbirii gramatical corecte;
 Stabilirea unei comunicări ușoare și interactive în clasă;
 Încurajarea participării la activitățile de clasă și discuții;
 Utilizarea gesturilor în comunicare;

 Utilizarea ascultării active;

 Încadrarea intereselor copiilor în conversațiile cu ceilalți pentru a
motiva spre interacțiune;
 Îngăduință/răbdare când elevul vorbește pentru ca ar putea
provoca frustrare;
Viața de zi cu zi:
 Separarea/împărțirea activităților în pași concreți;
 Oferirea modelelor de învățare, apoi posibilitatea de a
practica;
 Folosirea programelor de învățare, cu imagini pentru a
demonstra fiecare pas;
 Lucru/activități sistematice în a promova independența;
 Oferirea de oportunități în a aplica în practică cele învățate.
 Învățarea/educarea obiceiurilor legate de igiena personală
(spălatul mâinilor, acoperirea nasului și gurii când strănută,
îngrijirea dentară, etc.);
 Învățarea și educarea normelor și regulilor de conviețuire,
protecție și siguranță pe stradă, la școală, în transport;
 Aranjarea mediului în a-i oferi cât mai multe posibilități să
aplice tehnicile/lucrurile învățate despre regulile enunțate
anterior;
 Învățarea și educarea elevului cum să acționeze în situații de
pericol (ex. incendiu, ), etc.
 Explicarea modelului de lucru și comportamentului dezirabil în
timpul activităților;

 Utilizarea contractelor de comportament dacă este necesar;

 Asigurarea coerenței normelor și rutinei;
 Regula de a respecta spațiul personal al tuturor din jur;

 Crearea unui mediu structurat cu o rutină previzibilă;

 Posibilitatea de a fi în mișcare și diferențierea pe parcursul
activităților.
 Crearea unei “zone de relaxare” sau “zone senzoriale”;
 Explicarea consecințelor comportamentului copilului, dar într-o manieră
calmă și clară;
 Folosirea limbajului pentru descrierea sentimentelor și emoțiilor trăite;
 Implicarea cooperării în a îmbunătăți comportamentul;
 Utilizarea brainstorming-ului, împreună cu ceilalți elevi, pentru a găsi cea mai
eficientă soluție într-o anumită situație;
 Încurajarea comportamentelor acceptate prin oferirea de recompense;
 Înlăturarea factorilor perturbatori în construirea/învățarea unui
comportament acceptat, etc.