2013
Cuprins
1. Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului
respirator.
2. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ASTM BRONȘIC:
Concluzie;
Definiție;
Simptomatologie;
Investigații;
Evoluție și Complicații;
Tratament;
Educație pentru sănătate a pacientului;
Prezentare studiu de caz. Diagnostic de nursing.
Epicriza;
1. Notiuni de anatomie si fiziologie ale aparatului repirator
Noțiuni de anatomie ale aparatului respirator
Aparatul respirator este compus
din totalitatea organelor care
asigură mecanismul respirației,
al ventilației pulmonare și al
schimburile de gaze de la
nivelul alveolelor pulmonare.
Este alcătuit din:
Căile respiratorii superioare:
nasul, cavitatea nazala și
faringe;
Căile repiratorii inferioare:
laringe, epiglota si trahee;
Plamânii: doi plamâni, bronhii,
bronhiole și alveole pulmonare.
Noțiuni de fiziologie ale aparatului respirator
Respirația este un fenomen vital.
Aceasta cuprinde trei timpi:
Timpul pulmonar realizează primul
moment al schimburilor gazoase. La
nivelul membranei alveolo-capilare,
O2 trece din aerul alveolar in sânge,
iar CO2 în sens invers.
Timpul sanguin realizează transportul
gazelor intre plamân – organ de aport
si eliminare – si ţesuturi, care
consumă O2 si eliberează CO2 .
Timpul tisular reprezintă al treilea
moment al schimburilor gazoase –
respirația internă. La nivelul
țesuturilor, oxigenul pătrunde in
celule, iar CO2, produsul rezidual al
catabolismului este eliminat.
Respiraţia externă presupune desfăşurarea a trei procese:
1. Ventilaţia pulmonară - totalitatea procese lor mecanice prin care se asigură
schimbul de gaze dintre atmosferă şi plămâni. Datorită ventilaţiei, aerul bogat în
oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspir şi aerul bogat în bioxid
de carbon din plămâni este eliminat în atmosferă prin expir.
a. Volumul respirator curent (VC) ce reprezintă aerul ce intră si iese din plamâni in
timpul unei respiraţii de repaos.
b. Volumul inspirator de rezervă (VIR) reprezintă aerul ce patrunde in plamân intr-o
inspiraţie maxima dupa o inspiraţie de repaos; reprezintă cca60% din CV;
c. Volumul expirator de rezervă (VER) ce reprezintă aerul ce se elimină din plamân
intr-o expiraţie fortaţă dupa o expiraţie de repaos precedata de o inspiraţie de
repaos.
d. Volumul residual (VR) rămâne in plamân dupa o expiraţie maximă. Combinaţia
volumelor amintite poartă denumirea de “capacitaţi”. Acestea sunt:
Capacitatea inspiratorie : VC+VIR;
Capacitatea expiratorie: VC+VER;
Capacitatea reziduala funcţionala (CRF): VR+VER;
Capacitatea vitala: VC+VIR+VER;
Capacitatea totala: VC+VIR+VER+VR.
2. Difuziunea reprezinta schimburile gazoase din membrana
alveolo-capilară.