Sunteți pe pagina 1din 35

EVALUAREA

COORDONĂRII ŞI A
ECHILIBRULUI

Ocheanã Ana-Maria
Vãcar Paul
Onesemiuc Rãzvan
Oargã Alexandru
Controlul motor
• -abilitatea de a realiza ajustari ale posturii dinamice, de a regla
miscarile corpului si a membrelor.
Fcontractie + Directia de miscare

Control Muscular

COORDONARE SI ECHILIBRU
COORDONAREA
Definitie: procesul ce rezulta din activarea unor scheme de contractii ale
mai multor muschi cu forte, combinari si secvente apropiate si cu inhibitii
simultane a celorlalti muschi

Programare Executia
ganglioni bazali descarcare corolara

Motivatie Ideea alfa pro Cortex motor Maduva Periferie


motoneuron

Cerebel Cerebel
lateral intermediar
ECHILIBRUL
Definitie: abilitatea de a mentine sau a mobiliza corpul fara a
cadea,cu mentinerea liniei de gravitatie a corpului in interiorul
poligonului de sustinere.

Aferenta vizuala Aferenta vestibulara Aferenta somato-senz. Pp

Perceptia centrala a informatiei


senzoriale de la cele 3 sisteme de receptie
Evaluarea coordonarii
-consta in evaluarea abilitatii unui subiect de a se misca;
-orice abatere de la realizarea unei miscari corecte va determina o
incapacitate motorie(“disability”)

Procesul de apreciere (“assessment”) se realizeaza in 5 etape:

1) Etapa “impresiilor generale”(anamneza) – informatii despre


starea functionala a subiectului de la familie etc..

2) Etapa observarii “posturii si a controlului miscarilor”


a. pozitia de start a corpului si baza de sustinere;simetria/
asimetria distribuirii greutatii corporale,devierile posturale
EVALUAREA ALINIAMENTULUI CORPULUI
EVALUAREA ALINIAMENTULUI CORPULUI
b. Initierea fazei de miscare, directia, schimbari in baza de sustinere.

c. Momentul de terminare al miscarii.


d. Aprecierea amplitudinii miscarii.
e. Calitatea miscarii(viteza,ritm,estetica etc..)
Mersul Trendelemburg
Tipuri de mers
EVALUAREA COORDONARII

• 3. “Asistarea manuala” a evaluatorului in scopul corectarii


aliniamentului, asistarea miscarilor care nu pot fi facute
independent.

• 4. “Evaluarea incapacitatilor relevante”: apreciere analitica a A, F si


R musculare;

• 5.”Analiza informatiilor” in sopul identificarii problemelor


disfunctionale ale pacientului
• In clinica tulburarile de coordonare pot fi date

- leziuni ale cailor sensibilitatii proprioceptive constiente ATAXIA


TABETICA (proprioceptiva)
- leziuni ale cerebelului sau ale cailor spinocerebeloase ATAXIA
CEREBELOASA
Ele trebuie diferentiate de ATAXIA VESTIBULARA care reprezinta
mai degraba o tulburare a echilibrului.
TESTE STANDARDIZATE PENTRU APRECIEREA ATAXIEI
• Dismetria reprezinta o dimensionare gresita a miscarilor in sensul depasirii
(hipermetrie) sau neatingerii tintei propuse (hipometrie). Se pune in evidenta prin
probele:
• Testul index – nas. Proba indice-indice

• Testul calcai-genunchi: din decubit dorsal pacientul va pune repede


calcaiul deasupra genunchiului opus

• Proba haluce-indice: solicitam bolnavului


sa atinga cu halucele indicele examinatorului,
aparand aceeasi miscare nesigura, cu depasirea tintei;
Adiadocokinezia consta in imposibilitatea realizarii miscarilor
alternativ-succesive. Se pune in evidenta prin:

• Testul numaratului degetelor


prin aplicarea rapida la rand
a varfurilor degetelor pe pulpa policelui.

• Testul marionetelor :cu bratele intinse


se fac ,cu ambele maini,o serie
de prono-supinatii rapide.

• Proba moristii: invartirea rapida a unui indice sau pumn in jurul


celuilalt
• Testarea fenomenului Holmes:
pacientul flecteaza antebratul si
ne opunem acestei miscari >>>
brusc eliberam contrarezistenta >>>

• Trasarea cifrei 8 pe podea: in sprijin unipodal cu varful piciorului


opus se descrie cifra 8.
• Asinergia consta in imposibilitatea coordonarii activitatii diferitelor
grupe musculare in executarea unor actiuni

Proba mersului: in timpul mersului jumatatea superioara a


corpului ramane in urma;
Proba inclinarii corpului: solicitand bolnavului sa faca 'podul' el
nu va flecta in mod normal genunchii ci va cadea pe spate;
Proba ridicarii: cand bolnavul se ridica din decubit dorsal in
pozitie sezanda cu bratele incrucisate el nu se sprijina cu piciorul pe
planul patului ci ridica membrul inferior.
Proba asimetriei tonice dinamice (Draganescu, Voiculescu) - in
care se cere bolnavului sa ridice membrele superioare si apoi sa le
opreasca brusc in pozitie orizontala; de partea cu sindrom cerebelos
bolnavul va ridica mana mai sus, datorita intrarii mai tardive in actiune
a muschilor antagonisti.
• Testarea scrisului.

• Modificari ale limbajului: dizartria cerebeloasa (vorbire sacadata,


exploziva)
Ataxia statică
• 2.Ataxia statică se pune în evidenţă în timpul păstrării unei posturi
fixe fie la nivelul membrelor sau trunchiului (în acest caz în poziţie
şezândă), fie la nivelul corpului (ortostaţiune).
• Patologic:
•  imposibilitatea menţinerii posturii
• -la nivel segmentar = A statică segmentară tradusă prin
,,instabilitate la atingere”
• -la nivelul trunchiului în ortostatism = imposibilitatea menţinerii
echilibrului cu oscilaţii ale corpului în sens antero-posterior, lateral şi
nevoia lărgirii bazei de susţinere.
• Se va controla influenţa închiderii ochilor asupra A:
• -accentuarea dezechilibrului la închiderea ochilor = sindrom
Romberg întâlnit în A senzitive şi labirintice.
• -A cerebeloasă nu este accentuată de închiderea ochilor.
Ataxia cinetică
• 1.Ataxia cinetică constă în incoordonarea mişcărilor ce participă la
efectuarea:
• -unor mişcări segmentare (probele indice-nas, indice-ureche, călcâi-
genunchi)
• -mişcări sinergice ce compun un act motor complex (încheierea nasturilor,
desen)
• -mişcări diadocokinetice (mişcări alternative rapide – proba moriştii).
• Probele de coordonare se efectuează sincron bilateral, apoi unilateral
(dreapta, stânga) pentru a decela o A unilaterală. În toate cazurile se va
controla efectul închiderii ochilor asupra A (accentuează A senzitivă –
tabetică şi labirintică – vestibulară; nu influenţează A cerebeloasă).
• Anomaliile prezente la examenul A cinetice constau în dismetrie,
hipermetrie, asinergie, adiadocokinezie.
• Se va cerceta coordonarea motorie a muşchilor feţei (mimică anormală,
grimase) şi muşchilor motori oculari (,,vâscozitatea oculară” din
heredoataxia cerebeloasă Pierre-Marie sau opsoclonii în sindromul oculo-
cerebelo-mioclonic).
3.Ataxia locomotorie

• se controlează cerând subiectului să meargă descălţat, în linie


dreaptă, înainte şi înapoi cu ochii deschişi şi apoi închişi.
În caz de A se constată:
•  mers ebrios în A cerebeloasă
•  mers talonat în A senzitivă – tradus prin mers lent cu bază lărgită cu
privirea pe sol, îşi urmăreşte mersul cu ochii
•  mers în stea în A labirintică – mers ce deviază totdeauna leteral de
aceeaşi parte.
Ataxia locomotorie
• Diagnosticul diferenţial va exclude anomaliile ce pot simula o
ataxie:
•  instabilitatea copiilor care învaţă să facă primii paşi, mai ales când
mersul se instalează ceva mai târziu şi când această instabilitate se
însoţeşte de mişcări ale MS (tremurături), frecvente la copilul obosit
sau febril,imobilizat in pat
•  dintre anomaliile neurologice cu care A se poate confunda vor fi
excluse:
• -paraliziile
• -hipertoniile piramidale sau extrapiramidale
• -precum şi o serie de mişcări involuntare (ticuri, coree, atetoză,
hemibalism, mioclonii).
•  va fi exclusă pseudoataxia întâlnită în unele forme de epilepsie
EVALUAREA ECHILIBRULUI
Abilitatile de echilibru se pot antrena prin exercitiu >>> se ajunge la
performante remarcabile.
O serie de procese superioare corticale cum ar fi atentia, gandirea si
memoria participa in situatii deosebite,la abilitatea balansului
influentand direct planul motor elaborat si realizand anticipatia
controlului postural.
Componentele motorii ale echilibrului:
- Reflexul vestibuloocular(RVO)- permite coordonarea miscarilor
ochilor si capului
- Reflexul vestibulospinal(RVS) – asigura stabilitatea corpului cand
miscam capul >>> important pentru a fixa si alinia trunchiul pe MI
• Di Fabio si Emasithi considera ca in schema de echilibru capul este
primul care intra in joc mai ales la varstnicinin timpul momentele
dificile de echilibru

• Capul joaca rol esential in cadrul proceselor de referinta :

“geocentric”(orientarea pe verticala)
“egocentric”(orientarea capului in raport cu corpul)
“exocentric”(orientarea spre un obiect din mediu)
TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI STATIC
• 1.Testul Romberg investighează echilibrul în poziţia stând,
membrele inferioare apropiate, membrele superioare pe lângă
trunchi sau orientate în plan anterior (coatele extinse). Se execută
cu ochii deschişi şi închişi (se reduce contolul senzorial numai dacă
subiectul poate menţine poziţia de testare cu cu ochii deschişi). Se
apreciază timp de 60 de secunde pierderea sau încercările de
menţinere a echilibrului (redresările) prin oscilaţii excesive sau prin
păşire. In leziuni vestibulare se observă devierea laterală în partea
afectată. In mod normal cu ochii închişi sau deschişi, subiectul nu
prezintă deviaţii sau căderi.

• 2.Testul Romberg sensibilizat eveluează echilibrul din poziţia
stând cu un picior în faţa celuilalt (se reduce suprafaţa de sprijin); se
execută cu ochii deschişi sau închişi. Poziţia se menţine 60 de
secunde. Este interpretat ca şi testul Romberg.
TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI STATIC
3.Testul echilibrului prin sprijin unipodal Din ortostatism, membrele
superioere incrucisate, mentinute pe torace, se solicita subiectului sa
flecteze un genunchi si sa mentina pozitia de sprijin unipodal timp de 30 de
secunde. Subiectul poate alege membrul inferor de sprijin. Testu se executa
cu ochii deschisi si apoi inchisi. La vâstnici, mentinerea sprijinului sub 5
secunde evidentiaza risc crescut de cadere.
In cazul sportivilor, testul se execută cu sprijin alternativ pe
membrele inferioare, iar echilibrul trebuie menţinut o perioadă de timp cât
mai lungă.

4.Testul funcţional de prindere (Functional reach test Duncan)


Subiectul în ortostatism, se înclina în plan anterior, cu membrul superior
extins din cot, mimând mişcarea de apucare a unui obiect aflat cât mai
departe, încercând să-şi menţină echilibrul. Se măsoară în centimetri
distanţa maximă posibilă.
TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI STATIC

• 5.Testul Flamingo din cadrul bateriei de teste “Eurofit” evaluează


numărul de încercări necesare subiectului pentru a-şi menţine echilibrul
timp de 1 minut în poziţia stând sprijin unipodal pe picioarul preferat,
orientat pe axa longitudinală a unui support de echilibru cu următoarele
dimensiuni: 50cm lungime, 4cm înălţime şi 3cm lăţime; membrul inferior
opus este flectat din genunchi şi prins apoi de gleznă cu mâna de aceeaşi
parte. Se notează numărul total de dezechilibrări.
• 6.Testul de echilibru Bruininks- Oseretsky
• Testul a fost preluat tot după un model al Valentinei Horghidan şi se
desfăşoară astfel: menţinerea echilibrului pe o bară de echilibru (bancă de
gimnastică), maximum 10”, această probă s-a desfăşurat sub două
variante:
• - prima variantă subiectul priveşte o ţintă situată la nivelul ochilor la
distanţă de 3 m, stând pe un picior celălalt îndoit la 90 0.
• - a doua variantă subiectul trebuie să- şi păstreze echilibrul stând pe un
picior în acelaşi mod ca în prima variantă, dar având ochii închişi.
TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI STATIC

7.Testul Stork al ortostaţiunii


• Obiective : monitorizarea dezvoltarii capacitatii sportivului de a-si
mentine starea de echilibru intr-o pozitie statica

• Table Reference: Arnot R and Gaines C, Sports Talent, 1984


Sex Excelent Peste medie Mediu Sub medie Slab

Babati >50 sec 50 - 41 sec 40 - 31 sec 30 - 20 sec <20 sec

Femei >30 sec 30 - 23 sec 22 - 16 sec 15 - 10 sec <10 sec


TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI DINAMIC
• Testul Bass
TESTE DE EVALUARE A ECHILIBRULUI DINAMIC
2.Testul Fukuda evaluează deviaţiile subiectului de la linia
imaginară de mers în timpul deplasării, cu ridicarea alternativă a
genunchilor de 50 de ori, ochii fiind acoperiţi. O deviaţie mai mică sau
egală cu 30º este considerată normală. In cazul unei afectări
labirintice unilaterale, deviaţia depăşeşte 30º de partea leziunii. Testul
se poate aplica în diverse variante, cu condiţia etalonării pentru
diferite grupe de subiecţi
3.Stress test a fost introdus de Wolfson şi dezvoltat de
Chandler et al. Acest test studiază echilibrul în timpul aplicării unor
forţe de dezechilibrare. Printr-un sistem de scripeţi, a căror greutate
reprezintă 1,5 sau 3 sau 4,5 din greutatea corporală a subiectului
testat, în funcţie de înălţimea acestuia, se produc dezechilibrări
bruşte. Reacţiile de redresare ale subiectului se înscriu pe o scală
largă de la 0 (fără reacţie) până la 9 (ajustări posturale minime).
Scorul scăzut indică prezenţa unor tulburări importante de echilibru.
Bilanturi functionale
• 1.Scala abilitayilor de miscare

• In condiii fiziologice o atutudine se poate menţine mai mult timp de ex: călcâiul aşezat pe
genunchi sau indexul pe piramida nazală. Aceste probe se pot efectua şi după un efort care a
solicitat aparatul locomotor. Adesea unele tulburări apar sau se intensifică după efort ceea ce
semnifică labilitate funcţională a aparatului locomotor, în special a coordonării mişcărilor.

Scala abilităţii de mişcare - Cuprinde 10 teste de mobilizare:


• - şezând nesprijinit
• - ridicat din şezând
• - transferuri
• - stând în ortostatism nesprijinit
• - culege un obiect de pe sol
• - întindere înainte din stând
• - mers
• - mers şi apoi întoarcere
• - pas peste obstacole
• - urcat scări
• Se codifică cu 0,1 si 2
• 0-incapabil
• 1 - execuţie cu dificultate
• 2 - execuţie fără dificultate
BILANTURI FUNCTIONALE
• 2.Testul de echilibru Tinetti
• Se apreciează următoarele acţiuni:
• -şezând nesprijinit
• -ridicare din şezut
• -aşezare din ortostatism
• -stând în ortostatism nesprijinit
• -stând cu ochii închişi întoarcere la 360 grade
• -îmbrânciri sternale
• Se codifică cu 0, 1 sau 2.

• 3.Testul de mers Tinetti
• Analizarea câtorva componente ale mersului la pacient la viteza obşnuită şi crescută
• Se codifică cu 0, 1 sau 0, 1, 2
• Se analizează:
• -iniţierea mersului
• -lungimea pasului
• -inalţimea pasului
• -simetria pasului
• -continuitatea pasului
• -devierea traseului mersului
• -mişcarea trunchiului
• -distanţa între călcâie în mers
BILANTURI FUNCTIONALE
• 4.Testul “ridica-te si mergi” (“go up and go”). Propus de
Mathias et al., evalueaza echilibrul in timpul unor sarcini
motrice uzuale. Testul a fost validat prin compararea
rezultatelor cu date furnizate de studii posturologice
effectuate pe o platformă de forţă.
• Din poziţia aşezat confortabil pe un scaun cu spătar, plasat la
3 metri în faţa unui perete, subietul este invitat să execute
testul, care se compune din următoarele faze:
• se ridică de pe scaun;
• menţine ortostatismul câteva secunde;
• se deplasează până la perete (3m);
• se întoarce 360º, fără să atingă peretele;
• revine în dreptul scaunului;
• se întoarce 360º;
• se aşează pe scaun.
• Interpretare: rezultatele sunt exprimate pentru fiecare fază
prin raportare la o scala de la 1 la 5.
Interpretare test “go up and go”
Cotaţi Interpretare
e
1 Nu exista instabilitate
2 Uşoară instabilitate, execuţie lentă (deficit uşor)
3 Ezitări, mişcări compensatorii ale trunchiului şi ale membrelor (deficit
mediu)
4 Poticneli în execuţie (deficit important)
5 Dezechilibrare severă, risc permanent de cădere (deficit sever)

• Un scor mai mare sau egal cu 3 pentru fiecare faza evidentiază un risc
important de cădere, care impune vigilenţa din partea supraveghetorilor.
• 5.Scala echilibrului Berg (14 actiuni)