Lucrețiu Pătrășcanu

Ana Gorunescu
 Biografie:
• Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut la Bacău și provenea dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său
a fost istoricul Dumitru D. Pătrășcanu, iar mama sa, Lucreția Pătrășcanu, provenea dintr-o
familie boierească.
• În tinerețe, devine adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 se înscrie în Partidul
Socialist din România (PSR) și muncește ca editor al ziarului acestuia, Socialismul.
În 1922 absolvă Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 obține doctoratul la
Universitatea din Leipzig.
• În 1921 este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR).
Devine tot mai radical în convingerile sale datorită succesului Revoluției din Octombrie. El
și cu Elek Köblős au fost singurii reprezentanți ai PCdR la al 4-lea congres
al Cominternului (Moscova, noiembrie-decembrie 1922). La întoarcere, a fost arestat și
încarcerat la închisoarea Jilava în 1924 (an în care PCdR este declarat în ilegalitate). Intră în
greva foamei până când este transferat la spitalul penitenciarului.
• La congresul de la Harkov din 1928, unde a fost prezent cu numele conspirativ Mironov, a
susținut, împotriva poziției oficiale, că basarabeniimoldoveni sunt tot români, deoarece în
congres se pusese problema că România Mare este un stat multinațional și imperialist.
În mai 1931, Lucrețiu Pătrășcanu, împreună cu Eugen
Rozvan, Imre Aladar și alți doi sunt aleși în Camera
Deputaților, din partea Blocului Muncitoresc Țărănesc (BMȚ),
un grup care masca partidul aflat în ilegalitate. În același an, la
Congresul al-V-lea al partidului, ținut în URSS, la Gorikovo,
este ales în Comitetul Central. La acel moment, secretar
general al partidului era Alexander Ștefanski.
În 1932 intră în polemică cu grupul Criterion, el împreună cu
colaboratorul lui, Belu Zilber, apărând o viziune stalinistă a
lui Vladimir Lenin în fața convingerilor unor scriitori adepți ai
dreptei, Mircea asupra stalinismului. În 1936, a primit misiunea
de a-i apăra pe membrii PCdR în procesul de la Craiova, dar
este denunțat ca fiind comunist, iar în locul său vine
avocatul Ion Gheorghe Maurer.
În august 1940, este arestat și închis în lagărul de
la Târgu-Jiu, alături de membrii partidului care nu se
aflau în exil în Uniunea Sovietică, apoi eliberat
de guvernul național-legionar, în perioada când România,
aliata Germaniei Naziste, încerca să păstreze relații
amicale cu URSS. În 1941, după Rebeliunea legionară,
este din nou arestat de regimul conducătorului Ion
Antonescu și eliberat, însă i se impune domiciliu
obligatoriu la Poiana Țapului în 1943. Mai târziu, în
același an, revine la București.
 Student la Leipzig, Pătrăşcanu îi scria în 1923 unei
prietene bucureştence că în acest „lucru complicat,
profund şi minunat", n-au ce căuta „stupidele şi micile
prejudecăţi". Dar, „în dragoste ca şi în politică, trebuie
să ştii unde să te opreşti". Când nu vei mai gândi şi simţi
împreună cu celălalt, îţi strângi prieteneşte mâinile „ca
toţi oamenii înţelepţi care ştiu că tot ce are un început,
are şi un sfârşit".
La fel va fi gândit, dar ceva mai târziu, şi Herta
Schwamen. Mai tânără decât Pătrăşcanu cu zece ani, şi-
a făcut studiile la Viena. Atrasă de aceeaşi ideologie
comunistă. S-au cunoscut, în împrejurări tipice
oamenilor cu astfel de implicare politică.
• Avocatul Pătrăşcanu a scăpat-o pe tânăra decoratoare-
scenografă de închisoare pentru activităţi
comuniste. Botezată şi cununată în rit ortodox de
părintele Gala Galaction, Herta Schwamen a devenit
Elena Pătrăşcanu. După bontonul comunist, soţii se
adresau însă unul altuia cu nume ruseşti:Saşa şi
Andrei.
Îndrăgostit nebuneşte de tânăra, cultivata şi frumoasa lui
soţie, Lucreţiu Pătrăşcanu n-a renunţat însă la exersarea
artei de mare cuceritor.
 Arestarea, procesul și executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu
• În 1948, va fi acuzat de naționalism burghez și
de șovinism și va fi arestat. Sub arest, va fi
vizitat de Iosif Rangheț, Alexandru
Drăghici, Teohari Georgescu și ocazional de
Gheorghe Gheorghiu-Dej. A fost acuzat de
asemenea de colaborare cu Siguranța
Statului în perioada interbelică. În același
proces au mai fost arestați și judecați Elena
Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena
Constante, Petre Pandrea (cumnatul
lui), Herant Torosian, Alexandru
Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus
Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton
Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția
lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane.
• După modelul proceselor staliniste care se
inițiaseră deja în Cehoslovacia,Ungaria,
Bulgaria sau Albania , Lucrețiu Pătrășcanu a
fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954,
după ce procesul durase șase ani. A fost cel
mai lung proces al vreunui lider comunist din
istoria comunismului mondial, cu o pauză în
anul 1951. În proces au mai fost interogați de
asemenea oameni politici din perioada
interbelică, precum Corneliu
Coposu, Gheorghe Tătărăscusau Bebe
Brătianu (ultimii doi membri PNL).
• În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954,
Lucrețiu Pătrășcanu și Remus Koffler au fost
executați prin împușcare la închisoarea
Jilava.
Adăugați un titlu de diapozitiv - 1
Adăugați un titlu de diapozitiv - 2
Adăugați un titlu de diapozitiv - 3
Adăugați un
titlu de
diapozitiv - 4
Adăugați un
titlu de
diapozitiv - 5