Mares Mihail-Razvan

 Biomateriale utilizate:
o otel inoxidabil 316L
o titan
o aliaje de titan
 Proprietati
 Avantaje
 Dezavantaje
 Domeniul biomaterialelor a devenit un domeniu
important pentru că aceste materiale pot
îmbunătăţi calitatea şi longevitatea vieţii umane.
 Biomaterialele sunt folosite în diferite zone ale
corpului omenesc precum valve artificiale,
stenturi în vasele sanguine, implante de înlocuire
pentru umăr, genunchi, şold, cot, ureche şi
structuri orodentare. Sunt folosite deasemenea
ca simulatoare cardiace şi pentru reconstrucţia
tractului urinar.
 Un exemplu foarte cunoscut de utilizare a
acestor biomateriale sunt tijele zăvorâte care se
folosesc pentru tratarea fracturilor sistemului
scheletal (Figura 1).
Figura 1. Poziţionarea unei tije centromedulare zăvorâtă
 Designul şi selecţia biomaterialelor depinde de
aplicaţia medicală.
 Proprietăţile mecanice decid tipul de implant ce
va fi selectat pentru o anumită aplicaţie. Unele
dintre cele mai importante proprietăţi sunt:
duritatea, rezistenţa la tracţiune, modulul şi
alungirea.
 Răspunsul materialelor la solicitările ciclice este
determinat de rezistenţa la oboseală a
materialului, iar această proprietate determină și
succesul pe timp îndelungat al implantului.
 Succesul biomaterialelor depinde în principal de
reacţia corpului uman la implant
 Materiale folosite în prezent pentru implantări
chirurgicale includ oţelul inoxidabil 316L,
aliaje cobalt-crom (Co-Cr), titanul si aliajele
sale.
 Pentru execuţia tijelor centromedulare
zăvorâte sunt utilizate doar oţelurile
inxoxidabile austenitice, titanul şi aliajele de
titan.
 Selectarea naturală a materialelor pe bază de
titan, se datorează incredibilei sale combinaţii
de caracteristici precum rezistenţa mare la
uzură, densitate mică, imuninate mare la
coroziune, faptului că este inert în
organismul uman, biocompatibilitate sporită ,
modul de elaticitate mic şi o mare capacitate
de a se uni cu osul precum şi cu alte ţesuturi.
 Modulul de elasticitate al câtorva biomateriale
reprezentative este prezentat în Figura 2.
 Rezistenţa aliajelor pe baza de titan este foarte
apropiată de cea a 316 L, iar densitatea sa este cu
55% mai mică decât cea a oţelului iar atunci când
sunt comparate după rezistenţa mecanică specifică
(rezistenţă/densitate), aliajele de titan surclasează
orice alt biomaterial.

 Proprietăţile mecanice ale titanului şi ale

principalelor aliaje de titan biocompatibile sunt
prezentate în tabelele urmatoare.
 Materialul Standardul Rezistenţa la tracţiune Tipul de structură
(Mpa)

Prima generaţie (1950 – 1990)

Ti comercial pur ( grad 1-4) ASTM 1341 240 - 550 α

Ti-6Al-4V forjat ASTM F136 860 - 965 α +β

Ti-6Al-4V Grad standard ASTM F1472 895 - 930 α +β

Ti-6Al-7Nb forjat ASTM F1295 900 - 1050 α +β

Ti-5Al-2,5Fe - 1020 α +β

Generaţia a doua (1990-până în prezent)

Ti-13Nb-13Zr forjat ASTM F1713 973-1037 β Metastabil

Ti-12Mo-6Zr-2Fe (TMZF) ASTM F1813 1060-1100 β

Ti-35Nb-7Zr-5Ta (TNZT) 596 β

Ti-29Nb-13Ta-4,6Zr 911 β

Ti-35Nb-5Ta-7Zr-0,4V (TNZTO) 1010 β

Ti-15Mo-5Zr-3Al β

Ti-Mo ASTM F2066 β

Tabelul 1
Proprietăţile mecanice ale aliajelor de titan
 Conţinut oxigen / microstructură Rm (MPa) Rezistența la Alungire Ra % KIC (MPa/m1/2)
tracțiune (MPa) a%

0,15-0,2%, echiaxă 951 1020 15 35 61

0,15-0,2%, lamelar 884 949 13 23 78

0,13% echiaxă maximă 830 903 17 44 91

0,18-0,2% echiaxă 1068 1096 15 40 54

Tabelul 2 Element de aliere Rm (MPa) R0.2 (MPa) Alungirea (%) Reducerea

Proprietăţile mecanice ale aliajelor biomedicale ale suprafeţei (%)
titanului Ti-30Nb-Xta-5Zr
Ta (0-20) 698-823 575-798 19,3-43,8 51,3-73,0
(scade odată cu (scade odată cu
creşterea creşterea
procentului de procentului de
Ta) Ta)
Ti-XNb-Ta-5Zr
Nb (20-39) 742-806 704-779 11,6-22,6 19,0-62,4
(scade odată (scade odată -
cu creşterea cu creşterea
procentului de procentului de
Nb) Nb)
Ti-XNB-13Ta-4,6Zr
Nb (29-39) 715 590 15 -
612 600 22 -
Ti-35Nb-7Zr-5Ta-X0
0,0-0,68 590-1074 - 21-27 47-69
 Motivul eşecului implantelor se datorează
eliberării de particule de uzură în ţesutul
înconjurător, care duce la resorbţia osului,
care la rândul ei conduce în final la slabirea
stabilităţii implantului (un exemplu este
prezentat în Figura 2).
 Consecinţele acestui proces duc la slabirea
implantului şi de aici şi nevoia de înlocuire a
lui cu unul nou.
Figura 2. Exemplificarea efectului particulelor de uzură în cazul unei proteze de şold
 Acoperiri pentru creşterea rezistenţei la uzură
şi coroziune
oTehnici de modificare a suprafeţei
precum metodele de depuneri fizice
(implantare ionică şi acoperiri prin
pulverizarea în plasmă), tratamentele de
suprafaţă termochimice (nitrurarea,
carburarea) sunt folosite pentru a mări
duritatea şi rezistenţa suprafeţelor
aliajelor de Ti.
 Osteointegrarea care este procesul vindecării osului şi
formarea osului nou este scopul clinic al implantării
chirurgicale.
 Din momentul în care implantul este fixat într-un
organism, un număr de reacţii biologice apar în diferite
etape.
 Procesul ce va apărea depinde de proprietăţile suprafeţei
precum compoziţia chimică, topografia, rugozitatea şi în
principal de energia suprafeţei ce se schimbă odată cu
schimbarea proprietăţilor anterior menţionate.
 Mai multe metodologii au fost adoptate pentru a atinge o
compatibilitate biomecanică bună, precum realizarea unor
suprafeţe poroase, acoperiri cu nanoparticule ceramice,
acoperiri cu oxizi şi tratamente termice la cald, pentru a
reduce dimensiunile grăunţilor.
 Pentru a acoperi o rază cât mai mare de fracturi,
incluzându-le şi pe cele ce implică axul femural, tija
Gamma are două versiuni, standard şi lungă. De
curând gama modelelor a fost extinsă pentru a
include şi o tijă trohanteriană.
 Tija Gamma standard are trei diametre (11, 12 şi 14
mm), cele mai folosite fiind cele de 11 mm diametru.
 Lungimea tijei standard este de 20 cm, pe când cea
trohanterică a fost scurtată la 18 cm deoarece se
adresează exclusiv fracturilor tohanteriene. Dacă
fractura se extinde în ax, sau în cazul unor fracturi
patologice, tija Gamma lungă ar trebui folosită, ea
având lungimi între 36-44 cm.
 Cele trei tije sunt disponibile cu trei unghiuri de
intrare are şurubului de ghidaj (1250, 1300 şi 1350).
Principalele modele de tije: (a) tijă femurală distală-sunt tije tubulare, cu inserare retrogradă, care utilizează şuruburi de
blocare distale de 6 mm şi proximale de 5mm; (b) tijă trohanteriană-permite compresia interfragmentară, foloseşte şuruburi de
bocare de 5mm; (c) tijă femurală-prevăzută cu patru sisteme de zăvorâre, cu şuruburi de 5 mm sau cu lame.