Suprafata mediala a creierului

SCOARTA CEREBRALA
Ariile corticale
 Brodmann: > 50 de arii; Economo: > 100

 Lobul frontal
- ariile 4 si 6: circumvolutiile frontala ascendenta si precentrala (caile piramidale): sus –
jos: mb. inferioare – trunchi – mb. superioare + cap
- ariile 45 si 44: circumvolutia F3 stânga la dreptaci: coordonarea miscarilor în raport cu
limbajul articulat
- aria 3: lobul parietal, versantul anterior al circumvolutiei postcentrale: sensibilitatea
tact, termic si durere
- ariile 1, 2, 5, 7: posterior de aria 3: integrarea senzitiva complexa
- ariile 41, 42 (lobul temporal, pe circumvolutiile lui Heschl – aria auditiva primara) si aria
22 (pe prima circumvolutie temporala): receptarea auzului
- aria 17: lobul occipital (ambii versanti ai scizurii calcarine): fibrele optice de la retina

N.B. 1
 Aria corticala: portiune periferica (analiza si sinteza superioara) si o portiune centrala
(analiza si sinteza posibile numai în forma elementara).
N.B. 2
 Partile periferice ale diferitelor arii se întrepatrund reciproc (localizarile functionale nu
respecta limitele citoarhitectonice ale unei arii)
 PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI FRONTAL
 Foarte controversata, paradoxala:
- contine zone precis delimitate ca specializare functionala (zona
Broca)
- existenta unor arii total areactive (zone mute ale creierului)
 Este logic sa admitem ca leziuni ale diferitelor zone din cadrul acestor
formatiuni afecteaza componente ale organizarii psihocomportamentale
 Kleist (1930): tulburari alogice ale gândirii:
1. pasivitatea si inertia proceselor intelectuale
2. imposibilitatea de a conecta si folosi structurile rationamentului
logic
3. tulburarea capacitatii de mobilizare activa a spiritului critic
4. dezorganizarea sintezelor psihice superioare
5. abolirea capacitatii de predictie a cursului viitor al evenimentelor
 GRAVITATE DEFICITE
Gravitatea deficitelor functie de întinderea leziunii:
 uni- vs. bilateral
 dominant vs. nedominant
 anterior (fenomenul de dublare a functiilor, de
redundanta) vs. posterior si profund (mai severe si mai
pregnant)
Modificari generale:
1) Tulburari ale sintezei eferente = deficite motorii
 circumvolutia frontala ascendenta (aria 4)
- integrarea modelului informational al schemei corporale ca
organizare dinamic-chinestezica
- centrii nervosi specializati de comanda, de declansare a
miscarilor voluntare
Leziuni - imposibilitatea efectuarii miscarilor intentionate
 TULBURARI ALE SINTEZEI EFERENTE
Forme clinice
- moderate: hemipareza (pastrarea posibilitatii unor miscari)
- mai severe:includ praxiile
 ariile premotorii 6 si 8
 feedback-ul chinestezic
 mecanism de corectare – optimizare a caracteristicilor
miscarilor(amplitudine, directie, traiectorie, forma,
viteza, flexibilitate, tempo si coordonare simultana
succesiv-alternativa)

Leziuni - dereglari si alterari de finete ale actului motor

(desincronizari, încetiniri sau precipitari ale tempoului,
distorsiuni ale traiectoriei, deviatii, tremor, perseveratii,
interferente) – dificultatea adecvarii miscarilor la specificul
situatiei si al obiectivului propus
 TULBURARI ALE VORBIRII
2) Tulburari ale vorbirii
3 forme principale:
- afazie motorie (leziuni ale piciorului celei de-a treia
circumvolutii frontale a hemisferei dominante)
- perturbarea fluxului, ritmului, tempoului si dinamicii
vorbirii (leziuni ale ariei motorii suplimentare) = vorbirea
este sacadata, lipsita de expresivitate, de modulatie si cu
omitere de sunete
- afectarea rolului reglator al cuvântului in cadrul
comportamentului (lezarea ariilor verbale propriu-zise si
lezarea zonelor mai anterioare ale lobului frontal din
hemisfera dominanta) = disocierea limbajului de actiune
(retine instructiuni si comenzi, dar fara integrare în
schema operationala a comportamentului: apar reactii
impulsive pretimpurii, omisiuni si perseveratii)
 TULBURARI ALE PROCESELOR DE CUNOASTERE
3) Tulburari ale proc de cunoastere (structuri si capacitati cognitive)
Substrat: leziuni prefrontale – bolnavi cu performante foarte slabe
a)Tulburarile perceptiei
- reducerea semnificativa a câmpului vizual, a selectivitatii si mobilitatii, a
activismului în explorarea stimulilor (dezorganizarea actiunilor
perceptive, a strategiilor de inspectie, a verbalizarii si a semnificatiei
instrumentale a perceptiei)
- sunt de tip secundar, ele manifestându-se pe fondul altor tulburari
primare ale limbajului, praxiei, memoriei si atentiei
Teste psihologice:
- sarcini de identificare a unui anumit obiect într-un ansamblu de alte
obiecte din aceeasi clasa
- sortarea si clasificarea stimulilor dupa o anumita însusire
- reconstituirea imaginii obiectului din partile sale componente
prezentate dispersat
- discriminarea si identificarea obiectelor prezentate în imagini
suprapuse
- anticiparea transformarilor la care este supus în momentul actual un
obiect sau imaginea lui
 TULBURARI ALE PROCESELOR DE CUNOASTERE
b) Tulburarile de gândire
* alterarile structurii conceptuale (categoriale) si operationale
- destramarea piramidei notiunilor (blocarea sau abolirea capacitatii de
abstractizare-generalizare)
N.B. Bolnavii:
- se coboara la un nivel intuitiv-concret, se orienteaza dupa aspectele
de suprafata, nesemnificative, nu reusesc sa depasasca limitele
perceptive ale situatiei
- dificultati majore:
• in fata sarcinilor care reclama definirea sau operarea cu notiuni general
abstracte
• in relevarea sensului si interpretarea unor aforisme, maxime, proverbe
• in sesizarea inadvertentelor si absurditatii unor judecati, formularea
ipotezelor si constructiilor ipotetico-deductive, formularea predictiilor
• pierderea discursivitatii gandirii si coerentei logice interioare (caracter
fragmentar, lacunar si necritic)
 TULBURARI ALE PROCESELOR DE CUNOASTERE
N.B. Bolnavii:
 - manifesta tendinta impulsiva de a obtine rezultatul dintr-
o data
- dificulati majore:
 - in rezolvarea sarcinilor multifazice care presupun
parcurgerea unor transformari prealabile pregatitoare
 - in deplasarea pe traiectorii ocolite si trecerea de la un
procedeu la altul

N.B. Limbajul = suportul si instrumentul principal al

functiilor superioare de abstractizare si generalizare, al
miscarii gândirii pe verticala de la particular la general si de
la general la particular.
 TULBURARI ALE PROCESELOR DE CUNOASTERE
c)Tulburarile de memorie
 Substrat: leziunile lobului frontal, localizate
antero-inferior
Afectarea:
- procesul reactualizarii (ecforarea) si memoria imediata
- ecforarea din memoria de lunga durata (leziune
mai mare)
- functia de engramare (fara progrese a ratei de
memorare dela o repetare a materialului la alta)
 TULBURARI ALE SFEREI AFECTIV-EMOTIONALE
4) Tulburari ale sferei afectiv-emotionale
- îngustarea registrului trairilor emotionale
- regresiunea întregii vieti afective la stari mai slab diferentiate, difuze (disociere între
continutul si sensul trairii si semnificatia obiectelor stimul): trairile devin nespecifice,
nedirectionate, detasate de sarcinile si scopurile activitatii.
- dezintegrarea nivelului structurilor afective superioare conditionate socio-cultural
(indiferenta, placiditate afectiva, exacerbarea tendintelor narcisiste de autoadulare si
supraevaluare, îngustarea bazei pentru trairile orientate spre exterior, euforice cu starea
de buna dispozitie si exaltare afectiva nemotivata)
- lipsa simtului autocritic + dezinhibitia comportamentelor instinctive (sexuale si alimentare
– bulimie) + euforie puerila, cu glume deplasate, cu schimbari bruste de dispozitie =
“moria” (Jastrovitz)
- comportament moriatic = instabilitate emotional-afectiva, fara nici un motiv obiectiv
(trecerea de la o extrema la alta: de la râs si veselie la plâns si depresie si invers)
- dezorganizarea sferei motivationale
 - segmentul proiectiv-prospectiv (idealuri, nivel de aspiratie, linia de perspectiva):
pacientii traiesc în prezent, neaspirând la nimic deosebit în viitor
 - ingustarea sferei de insertie a bolnavului în realitatea sociala (dezorganizarea succesiva
a intereselor de cunoastere, estetice, distractive, etc.) El nu simte nici imboldul interior:
pacientii fara imbold de implicare directa în desfasurarea evenimentelor, fara curiozitatea
de a afla si a fi la curent
 - alterarea în sens hipo- sau hiper- si structurile motivationale primare (biologice)
(gatismul urinar si stercoral, somnolenta - tulburari ale starii de constienta)
 TULBURARI DE TIP MOLAR
5) Tulburarile de tip molar (global)
- destructurarea organizarii de ansamblu a comportamentului
- disocierea vectorilor principali ai comportamentului:
- vectorul propensiv (ansamblul motivelor care împing la actiune)
- vectorul instrumental (ansamblul capacitatilor reale de care dispune
subiectul pentru performarea diferitelor sarcini);
- vectorul evaluativ (feedback-ul de la rezultatul actiunii la mecanismul
central de comanda care face posibila autoreglarea);
- vectorul circumstantial (ansamblul conditiilor restrictive si permisive
care determina traiectoria si parametrii externi ai actiunii).
- bolnavul nu realizeaza raportul adecvat între complexitatea si
dificultatea sarcinilor si posibilitatile sale de rezolvare, între actiune si
contextul obiectiv în care se desfasoara ea, între ceea ce s-a obtinut si
ceea ce trebuia sa se obtina
- comportamentul pierde caracterul adecvarii si selectivitatii, devine
bizar sau chiar stupid
- afectarea capacitatii de anticipare-planificare a activitatii: bolnavii nu
realizeaza eventualele erori comise si nu întreprind independent nimic
pentru a le corecta
 TULBURARI DE TIP MOLAR
Leziune unilaterala dominanta: reducerea severa a etapei orientarii si analizei
prealabile a sarcinii, a analizei evaluative postefectorii
Leziunea bilaterala mai întinse: coborârea structurala a organizarii
comportamentului la stadii inferioare, regresive, infantilizarea + reducerea
sferei intelectului cu 2-3 trepte valorice

 Dpdv contextul relatiilor sociale:

 handicap în adecvarea propriilor atitudini, opinii, actiuni, la cerintele celor
din jur, la desfasurarea si semnificatia evenimentelor
 relatiile interpersonale sunt lipsite de selectivitate si finalitate
 sistemul raspunderilor si îndatoririlor familiale, profesionale, sociale etc,
este puternic dezorganizat
 in final, atenuare considerabila a dimensiunii constiente a integrarii
comportamentului, alterându-se atât constiinta lumii externe cât si
constiinta de sine

6) Tulburarile vegetative:
 -termice, pilomotorii, pupilare, vasomotorii, hipertensive, digestive,
sfincteriene (afectarea ariilor 49, 10, 11, 12, 13, 14 care contin proiectii vegetative
corticale)
 PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI PARIETAL
Rol: - sensibilitate - praxii – gnozii
- centru de convergenta a informatiei de la toate modalitatile gnoziei
senzitive si senzoriale si de transformare a diverselor genuri de coduri-imagini
(vizuale, auditive, tactile, proprioceptive) în constructe mintale de ordin
superior, plurimodale si generalizate
- in interactiune cu lobul frontal si temporal, lobul parietal alcatuieste
mecanismul principal de integrare a proceselor cognitive superioare
(reprezentarea, imaginatia si gândirea)
 ariile 3, 1 si 2 (parietala ascendenta, ariile 5 si 7): sensibilitatea
 câmpurile 39 si 40 emisfer nedominant (care au conexiuni cu cortexul frontal,
occipital si temporal - aria auditiva): rol în integrarea aferentelor care permit
formarea imaginii corporale
 campurile 39, 40 emisfer dominant: mentinerea praxiei si functiei senzoriale a
limbajului
Lezarea lobului parietal:
1) Tulburari de sensibilitate
2) Tulburari ale orientarii în spatiu si a constructivitatii obiectuale
3) Tulburari ale operatiilor logico-gramaticale
4) Tulburari ale operatiilor de calcul si sindromul acalculiei
5) Tulburari ataxice de echilibru, vestibulare, vizuale, de gust si trofice
 Tulburarile de sensibilitate

 - controlaterale lezarii parietalei ascendente (câmpurile 3, 1

si 2): integreaza imaginea psihica cutanato-tactila de
presiune, atingere, apasare, temperatura, ca fapt de
constiinta
 - tulburari ale sensibilitatii si perceptiei cutanato-tactile
(hemihipoestezie)
 - afectarea formei superioare a sensibilitatii cutanate -
sensibilitatea epicritica sau discriminativa (lezarea ariilor 5-
7): nu poate recunoaste dermolexia, nu localizeaza cu
precizie atingerea (alloestezie sau alocheirie), nu
recunoaste obiectele dupa pipait (astereognozie); nu
recunoaste formele (amorfognozie), nu recunoaste textura
si aspectul suprafetelor (ahilognozie), nu poate descrie un
obiect fara sa-l poata vedea (asimbolie tactila)
 LOB PARIETAL
 destramarea complexului informational tactiloperceptiv
 tulburarea severa a capacitatii de localizare a segmentelor corpului propriu sau
a altor persoane (asomatognozie).

Tulburari de schema corporala (somatognozice):

 - leziuni parietale drepte (campurile 39, 40): hemiasomatognozia stanga
(bolnavul nu-si recunoaste si nici nu-si foloseste membrele de partea opusa),
anosognozia (pacientul ignora deficitul motor), anozodiaforia (nepasare fata
de boala), anozomelia (neaga apartenenta membrelor de partea stânga) si
halucinatii chinestezice (impresia miscarii normale a membrelor paralizate) =
sindromul Anton-Bahinski
 Sindromul Dejerine (senzitiv-cortical) este reprezentat de alterarea
simtului de atitudine, a topognoziei, a discriminarii tactile, largirea
cercurilor Weber si de tulburari stereognozie.
 leziunile parietale stângi (ariile 39 si 40 si girusul angular): sindromul
Gerstmann: agnozie digitala (imposibilitatea de a denumi sau alege un
deget), indiscriminare dreapta-stânga (confunda dreapta cu stânga),
acalculie si agrafie pura
 LOB PARIETAL
Tulburarea orientarii în spatiu si a constructivitatii obiectuale

 1. Leziunile angulare si supramarginale: sindrom caracterizat prin

perceptia spatiului vizual
 dificultati in determinarea pozitia în spatiu, dimensiunilor, formei, în relatie cu
el însusi, a obiectelor
 dificultati in evaluarea distantelor si raporturilor pozitionale dintre obiecte
(harta mintala a spatiului)
 dificultati in elaborarea nivelului conceptual al orientarii în spatiu
 2. Leziunile circumvolutiilor postcentrale: tulburari în perceptia
tactilochinestezica a spatiului
 3. Leziunile parietale superioare: dificultati în reglarea
comportamentului locomotor în concordanta cu coordonatele spatiale
 4. Leziunile parietale posterioare, parieto-occipitale: dificultati în
reproducerea, in construirea figurilor geometrice, a literelor si cifrelor
(afectarea praxia constructiva, praxia ideomotorie, praxia de îmbracare
si schemele logico-operationale de vehiculare a simbolisticii spatiale)
 LOB PARIETAL
Tulburarea operatiilor logico-gramaticale
 Leziunile parietale inferioare (ariile 39-40 stinga) si
parieto-temporale stinga: tulburari ale schemelor logico-
gramaticale (agramatism morfologic si sintactic, acuitate
verbala si agrafie în producerea careia intervine angozia
digitala si dezorientarea dreapta-stânga) + afazia semantica
(dificultatea bolnavului de a denumi obiectele prezentate)

Tulburarea operatiei de calcul si sindromul acalculiei

 Leziunile parietal si parieto-occipitale: tulburari majore de
calcul legate de reprezentarile si schemele spatiale

 Acalculia parietala = destramarea sistemului relatiilor

matematice + dezorganizarea structurilor seriale a
numerelor
 LOB PARIETAL
Tulburari ataxice, de echilibru, vestibulare, vizuale
oculomotorii, de gust si trofice
 Leziunile parietale extinse spre circumvolutia frontala
ascendenta sau spre fibrele de proiectie din profunzime:
tulburari de motilitate, ataxie (perturbarea sensibilitatii
profunde), apraxie sau deficite de schema corporala.
 Leziuni parietale si ale conexiunilor cortico-ponto-
cerebeloase sau a celor cerebelo-talamo-corticale: tulburari
de echilibru (ataxie prin afectarea sensibilitatii profunde) si
vestibulare (rol important în integrarea supravestibulara).
 paroxistice (sindromul de automatoza Zingerle)
 senzoriale (cu caracter pur vestibular sau optico-vestibular)
 permanente (diminuarea excitabilitatii labirintului controlateral
leziunii)
 LOB PARIETAL
 Leziuni parietale si ale radiatiilor Gratiolet: hemianopsie
omonima controlaterala (deficit în cadranul inferior)

 Tulburarile oculomotorii: devierea conjugata permanenta a

privirii sau prin pierderea reflexului de privire spre partea opusa
leziunii

 Leziunile operculului rolandic posterior: tulburari de gust

 Tulburarile trofice: amiotrofii, edeme, vezicule, hipersudoratie,

unghii striate, sfarâmicioase, caderea parului de pe mâini

 Homunculus-ul senzitiv: reprezentarea mâinii si degetelor ~

trunchiul si restul membrelor
 LOB PARIETAL
În rezumat
 Principalele regiuni parietale = girusul postcentral:
 ariile lui Brodmann 1, 2, 3, si 43
 lobul parietal superior (ariile 5 si 7)
 lobul parietal inferior (girusul supramarginal = aria 40 si
girusul angular = aria 39)

Lobul parietal: trei zone functionale

 procesele somatosensoriale (parietalul anterior)
 ghidarea vizuala a miscarii mâinilor, degetelor,
membrelor, capului si ochilor (parietalul superior)
 perceptia spatiului (parietalul posterior)
 PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI TEMPORAL
Dpdv histologic:
 a) structuri filogenetice vechi (allocortex): partea bazala si
inferioara
 b) structuri filogenetice noi (neocortex): jumatatea superioara

Dpdv functional:
 allocortexul (hipocamp, amigdala):
 functii vegetative (viscerale)
 reactii fundamentale afectiv-emotionale si motivationale
 regleaza functia oro-alimentara si cea sexuala
 rol principal în memoria de fixare

 neocortexul
 proiectia corticala analizator acustic si vestibular
 rol in procesele psihice si de limbaj
 LOB TEMPORAL
Leziunile lobului temporal:
 tulburari complexe de receptie auditiva, de recunoastere
vizuala
 tulburari ale sferei afective, motivationale si altor functii
psihice (mnezice, de atentie, de gândire)
 tulburari vestibulare
 tulburari olfactive, gustative
 tulburari ale ritmului somn-veghe
 tulburari viscero-vegetative
 tulburari de câmp vizual
 epilepsia temporala
 LOB TEMPORAL
Tulburari ale receptiei auditive
 Leziuni iritative:
 halucinatii auditive elementare - acufene (vâjâituri,
pocnituri, zgomote)
 halucinatii auditive complexe (voci, melodii)

 Leziuni distructive:
 unilateral: moderata hipoacuzie controlaterala
 bilateral: surditate corticala

 Surditatea corticala
- leziunea bilaterala a ariilor 41 si 42 Brodmann
(circumvolutia Heschl): pierderea capacitatii perceptiei
senzatiilor auditive elementare.
 LOB TEMPORAL
Tulburarile provocate de leziunile ariilor auditive secundare

Agnozia acustica = tulburarea diferentierii si evaluarii identitatii

sunetelor verbale si muzicale (auz normal)

 leziuni in ariile auditive secundare dominante: tulburarea
procesului sintezei verbale de rang superior, a cuvintelor si a
sintagmelor (propozitiilor) = destramarea schemelor functionale ale
auzului fonematic

Afazia senzoriala
2 grupe de tulburari:
 a) tulburari sonore sau fonetice ale limbajului:
- incapacitatea discriminativa a sunetelor verbale si a identificarii
fonemelor din cuvinte
- dificultatea pronuntarii corecte (parafazia)
- dificultatea efectuarii corecte a analizei componentei acustice a
cuvintelor orale sau scrise
 LOB TEMPORAL
N.B.
- scris cu multe greseli, cu cuvinte la întâmplare, fara înteles logic unitar
- cititul capata un caracter lacunar, se surprinde doar global sensul cititului
Concluzie:
1.destramarea continutului informational al cuvintelor si propozitiilor cu
abolirea adresabilitatii sale obiectuale
2. alterata asociata a memoriei verbale sub aspectul fixarii si al reactualizarii
(dificultati în memorarea si reproducerea unui numar mic de 3-5 cuvinte)

Amuzia
 Leziune in aria 22 emisferul subdominant: dezorganizarea auzului muzical
(alterarea discriminarii si identificarii înaltimii sunetelor, a raportului
înaltime/linie melodica a seriilor sunetelor muzicale

N.B.
 Bolnavul incapabil sa sorteze sunetele dupa înaltime, sa recunoasca identitatea
melodica, sa reproduca secvente sonore, sa extraga nici încarcatura ideationala
sau emotionala
 LOB TEMPORAL
Afazia amnestica
 Lezarea segmentelor temporale inferioare si mediale (aria 21 si 37):
 afazie amnestica
 afazie transcorticala senzoriala
 afazie nespecifica
Cracteristici:
- dificultatea/incapacitatea în sarcinile de memorare a seriilor verbale si
de reproducere a lor
- tulburari în realizarea sensului de ansamblu al comunicarii
(discursului),
- se produce asa numita fragmentare semantica a fluxului verbal
N.B.
 Bolnavul încearca o compensare prin perseveratii (reproducerea de mai
multe ori a aceluiasi cuvânt) si confabulatii (reproducerea unor cuvinte
care nu au figurat în seriile stimul)
 LOB TEMPORAL
Tulburari în recunoasterea vizuala

 Leziunile temporale inferioare:

 tulburari ale integrarii perceptiei vizuale complexe
 tulburari în recunoasterea vizuala a obiectelor

N.B.
 Ablatia lobului temporal:
 tulburari în învatarea si memorarea sarcinilor vizuale
 exagerarea tendintei orale (duce totul la gura)
 indiferenta (placiditate)
 hipersexualitate
 LOB TEMPORAL
Tulburari ale sferei afective si motivationale

 Leziuni temporale inferioare:

 tulburari afective: scaderea tonusului emotional general,
reducerea agresivitatii, intensificarea emotiei, de frica si
spaima

 Stimularea convexitatii temporale:

 tristete, teama de moarte iminenta, sentimentul singuratatii

 Stimularea complexului amigdalian:

 anxietate si teama, dureri epigastrice
 LOB TEMPORAL
Tulburarea altor functii psihice
- tulburarea functiei mnezice, tulburarea atentiei, tulburarea gândirii.

Leziunile temporale stângi:

 tulburari semnificative ale memoriei
 tulburari ale reproducerii materialului verbal simbolic

Leziunile temporale drepte:

 tulburari severe ale procesului de recunoastere

Lobectomiile temporale bilaterale (hipocamp inclus):

 tulburari de memorie persistente si de durata

Leziunile hipocampice bilaterale:

 deficit major de memorie

Lobectomiile temporale drepte:

 deficite mnezice moderate

Leziuni temporale dominante (cu afazie senzoriala)

 dificultati rezolvarea sarcinilor verbale si nonverbale, în ordonarea logica a unor imagini, în texte
nonverbale de inteligenta si în sarcinile de calcul mintal

Leziuni temporale drepte (+/- parieto-occipitale)

- tulburari semnificative în rezolvarea situatiilor problematice care reclama operarea cu concepte
figurale, cu scheme si relatii spatiale
 LOB TEMPORAL
Tulburari vestibulare
 Lezarea fibrelor vestibulo-corticale temporale:
 vertije permanente sau paroxistice +/- modificari de tonus
muscular +/- crize de hipertonie unilaterala
 Stimularea circumvolutiei temporale superioare:
- ameteli

Tulburari olfactive
Epilepsia temporala:
 hiposmii, parosmii si halucinatii olfactive

Tulburari gustative
Epilepsia temporala:
 halucinatii +/- miscari oro-masticatorii inconstiente

Tulburarea ritmului somn-veghe

Rar: hipersomnii (de tip narcoleptic), mai rar, de tip mutism
akinetic
 LOB TEMPORAL
Epilepsia temporala = simptome paroxistice extrem de polimorfe

- halucinatii auditive simple si complexe

- halucinatii olfactive
- halucinatii vizuale complexe
- stari de vis cu alterarea constiintei cu privire la lumea exterioara
- tulburari paroxistice de vorbire
- halucinatii vestibulare
- stari depresive, anxietate, euforie
- automatisme simple (miscari de sugere, masticatie, frecarea mâinilor) sau
complexe (automatisme ambulatorii, deplasarea pe distante diferite cu starea
de constiinta aparent normala dar cu amnezia retrograda a faptelor, tulburari
paroxistice vegetative, manifestari critice erotice etc.)

N.B.
 Bolnavul retraieste ca în vis, câteva minute, scene din viata sa anterioara, sau
crede ca este în alta localitate, are halucinatii vizuale si uneori olfactive
PSIHOFIZIOLOGIA LOBULUI OCCIPITAL
Lobul occipital ~ 1/10 din volumul total al creierului

- aria 17 Brodmann - aferente de la corpul geniculat extern homolateral

(radiatiile optice) - integrarea primara vizuala

- ariile asociative 18 (parastriata) si 19 (peristriata) – concentrice

(campul 19 - conexiuni cu câmpurile 17 si 18 homo- si controlaterale, cu
ariile prefrontale, motorii 6 si 8, ariile senzitive 3, 1, 2, 5 si 7, cu ariile
auditive 22, 21 si 39) asigura integrarea secundara

= rol în organizarea imaginii optice, în sintetizarea perceptiilor si în

recunoasterea vizuala a lumii exterioare
= rol in integrarea de tip propozitional, discursiv, în perceperea relatiilor dintre
obiecte prezentate prin intermediul cuvântului si al informatiei obiectuale
particulare

= impreuna cu lobii frontal, parietal si temporal, participa la integrarea si

realizarea modalitatilor superioare de codificare a informatiei (ex: prin sistemul
semnelor grafice din cadrul limbajului scris)
Leziunile lobului occipital:
 tulburari de câmp vizual (afectarea ariei 17)
 sindrom psihovizual (afectarea ariilor asociative 18 si
19)
 tulburari gnozice vizuale
 iluzii vizuale (imagini perceptive deformate)
 halucinatii vizuale (imagini percepute în absenta
obiectelor reale)
 Tulburari ale senzorialitatii vizuale
si ale integrarii primare

Lezarea aria 17 Brodmann

Tulburari de câmp vizual

 Leziunile occipitale unilaterale = hemianopsia

homonima laterala
 Lezarea unei singure buze a scizurii calcarine =
cvadrantanopsia
 Lezarea occipitala bilaterala = hemianopraxie laterala
homonima bilaterala cu conservarea vederii centrale
Cecitatea corticala
 Substrat:
 lezarea bilaterala a câmpului 17
 asociata deseori cu agnozie
 Caracteristici:
 - pierderea totala a vederii
 - ignorarea deficitului (anozognozie) – frecvente halucinatii vizuale
elementare si complexe

Reducerea acuitatii vizuale

 Substrat:
 - lezare segmentara arie vizuala primara
 Caracteristici:
 diminuare a contrastului dintre figura si fond, estompare a contururilor
obiectelor
Tulburarea sensibilitatii cromatice

 Substrat:
 lezarea anumitor portiuni din aria 17 Brodmann
 Caracteristici:
 tulburari majore în discriminarea si recunoasterea culorilor
(nesesizarea tonurilor cromatice - cecitate cromatica centrala)

 Tulburarea sensibilitatii luminoase

 Grade diferite de profunzime:
 cresterea pragului senzorial inferior
 - cresterea pragurilor diferentiale
 - scaderea generala a nivelului sensibilitatii (ambliopie)
 - cecitatea corticala totala
Tulburari ale perceptiei obiectuale
Tulburarea integralitatii si structuralitatii
 Leziunile lobului occipital la nivelul ariilor asociativ-
integrative 18 si 19 Brodmann

- unilaterala: dezintegrare primara unilaterala a perceptiei

- bilaterala: destramarea globala a structuralitatii perceptiei (agnozie
optica)

Lezare cortex vizual stâng + substantei albe subiacenta: alexie

agnozica sau alexie fara agrafie (agnozie vizual-verbala)
 - incapacitate de a citi litere, cuvinte sau fraze
 - capacitatea de a le copia
 - hemianopsie pentru câmpul vizual drept
 Agnozia pentru culori = tulburare de identificare a culorilor în lipsa
vreunei discromatopsii, afazii sau degradari intelectuale
 Anomie = leziuni occipitale stângi (imposibilitatea de a denumi
culorile obiectelor)
 Agnozia spatiala = tulburari de perceptie, reprezentare
si întelegere a spatiului
(tulburari manipulare a datelor spatiale)
de
- pierderea memoriei topografice
 - pierderea posibilitatii de localizare a obiectelor
 - imposibilitatea de a compara marimi masurate
 - pierderea vederii stereoscopice
Tulburarea perceptiei formei, dimensiunilor si
miscarilor obiectelor
 Leziunile lobilor occipitali - alterari ale perceptiei structuralitatii
obiectelor (imposibilitatea recunoasterii obiectelor)
 Iluziile (metamorfopsii) si halucinatiile vizuale - frecvent în
sindroamele psihovizuale.
 Clasificarea metamorfopsiilor - 7 clase:
 1) Denaturari ale marimii si dimensiunii obiectelor: macropsie,
micropsie
 2) Oblicizarea liniilor sau dimensiunilor verticale sau orizontale
 3) Inversiunile (perceperea ca în oglinda)
 4) Alterarea contururilor obiectelor
 5) Denaturarea culorilor obiectelor (acromatopsie)
 6) Fragmentarea contururilor obiectelor.
 7) Tulburarea perceptiei miscarii obiectelor în spatiu
Sindromul Balint:
 Substrat: leziunile occipitale
 Simptome:
 -paralizia psihica a privirii
 -ataxia optica
 - inatentia vizuala
 Paralizia psihica a privirii
 -dezorganizarea programelor executive ale miscarilor oculare
voluntare, de inspectie si explorare a câmpului perceptiv extern, cu
conservarea mobilitatii oculare reflexe.
 N.B. Privirea bolnavului „vagabondeaza” la întâmplare pe obiectele din
jur, iar când se fixeaza asupra unuia, celelalte dispar complet din sfera
perceptiei.
 Ataxia optica:
 perturbarea coordonarii optico-manuale
 dificultatea bolnavului de a apuca obiectul pe care îl fixeaza cu privirea
 Inatentia vizuala

= ingustarea considerabila a sferei de cuprindere a atentiei

N.B. Bolnavul este atent doar pe axa de fixare a privirii
 Cecitatea psihica
 = imposibilitatea recunoasterii obiectelor pe care altminteri
bolnavul le percepe clar si le poate descrie sau desemna
 Substrat:
 leziuni in emisferul nedominant si se manifesta îndeosebi în
perceperea fizionomiilor
 N.B: Persoanele familiare, cunoscute devin pentru bolnav straine
 ASPECTE DE PRINCIPIU ÎN APARITIA
TULBURARILOR DE TIP CORTICAL
 Realizarea proceselor psihice de tip constient nu poate fi conceputa în
afara scoartei cerebrale.
 Ea devine organul care face posibila socializarea si umanizarea în plan
psihocomportamental a individului.
 Afectiuni difuze sau în focar ale scoartei cerebrale provoaca tulburari
severe ale proceselor psihice superioare si ale calitatilor
comportamentului specific uman.
 Ele pot debuta brusc (hemoragie cerebrala) sau lent (evolutia unei
tumori).
 Leziunile la nivel cortical pot provoca tulburari psihocomportamentale
specifice si nespecifice.
 Tulburarile specifice se circumscriu unei anumite functii: (senzoriala,
motorie, limbaj etc.).
 În clinica ele sunt grupate în câteva sindroame principale: agnozii,
apraxii, afazii (pure si complexe), amuzii si asimbolii.
Agnoziile
 Dificultatea sau imposibilitatea bolnavului de a recunoaste obiectele
externe sau parti ale propriului corp în ciuda faptului ca functia
sensibilitatii modale specifice si structura de ansamblu a intelectului
sunt bine conservate.
 Este compromisa activitatea integrativa nu a zonelor de proiectie
primara ci a celor asociative secundare

Apraxiile
 Tulburarile capacitatii de a performa în mod adecvat activitatile
motorii complexe subordonate unei intentii sau unui scop, conform
unui program operational.
 Pentru o apraxie: este necesara existenta a doua sau mai multe leziuni
localizate bilateral în ambele emisfere.
Apraxia: tulburarea programelor de executie a
actiunilor motorii învatate si nu la cele reflexe,
neconditionate înnascute.
1. Apraxia ideatorie
 imposibilitatea de a executa o serie de miscari complexe, în vederea
îndeplinirii unei act
 bolnavul nu poseda formula miscarilor pe care trebuie sa le execute
pentru a îndeplini un act

2. Apraxia ideomotorie
 -bolnavul, desi poseda formula miscarilor, poate îndeplini actul
ordonat

3. Apraxia motorie
 -inhibitie a initiativei motorii fara ca muschii respectivi sa fie paralizati
 Miscarile fixate prin obisnuinta (a bea, a stinge o lumânare) nu sunt
posibile.
 Se asociaza aici cu lipsa coordonarii muschilor buzei, limbii, laringelui,
în vederea obtinerii limbajului articulat.
Substrat:
-din regiunea parietala pâna în regiunea frontala
-apraxiile ideatorie si ideomotorie: leziunile parietale
-apraxia motorie: lezarii regiunii frontale (piciorul F3, F2).
 Apraxia constructiva
 -lezarea lobilor parietali si a circumvolutiilor învecinate din lobul
occipital

 Apraxia de îmbracare
 -lezarea lobului parietooccipital al hemisferei minore
 Agrafia - o forma de apraxie constructiva
 -lezarea piciorului F2 (frontalei a doua)

Afaziile
 = ansamblul tulburarilor sistemului general al limbajului, a posibilitatii
de a exprima gândirea în cuvinte sau propozitii sau de a întelege, de a
recepta ideile altora exprimate în cuvinte sau propozitii
 Limbajul - functie complexa cu organizare sistemica
 - are mai multe verigi: de receptie, de decodificare, de engramare, de
exprimare si de combinare.
Afazia expresiva Broca (motorie)
= dezorganizarea functiei articulatorii
-in cazuri grave: bolnavul nu poate emite sau scrie nici un cuvânt
-ariile implicate: portiunea posterioara a F3 si portiunea inferioara
a circumvolutiei centrale
 Afazia Wernicke ( senzoriala sau receptiva)
 = tulburarea severa a capacitatii de decodare semantica a cuvintelor auzite, deci
de întelegere a limbajului vorbit, scris si citit
 - pacientii substituie sunetele, le inverseaza, cuvintele aparând fonetic
denaturate,
 parafazice
 Jargonafazie
 = utilizarea de catre bolnav a unor cuvinte noi inexistente, formate de ei, fara
semnificatie. Substrat: lezarea partii posterioare a primelor doua circumvolutii
temporale, a girusului angular si supramarginal si a ariei 37.
 Afazia anomica
 = dificultatea generala de a denumi obiecte în prezenta întelegerii auditive
intacte,
 a exprimarii gramaticale corecte, a articularii bune si a fluentei
 - forma cea mai usoara de afazie, punctul terminal al recuperarii afaziei
 - bolnavul evita sa se angajeze în comunicare
Afazia globala
-în cazul leziunilor extinse care implica aria Broca si Wernicke
-la copii (hemisferectomie pentru epilepsie) deficitul poate fi
recuperat partial
-Infarctele cerebrale de la nivelul substantei albe periventriculare-
afazie globala ireductibila
 Afazia de conducere
 Substrat: întreruperea cailor de comunicare dintre ariile Broca si Wernicke,
deconexiunea celor doua arii
 limbaj spontan aproape normal, cu rare greseli parafazice si performante
cognitive foarte bune
 pacientul face diverse combinatii fonetice apropiate de cuvântul initial
comandat de examinator
 Leziunile: operculul parietal posterior cu afectarea fasciculului, dupa lezarea
insulei.
 Prognosticul acestor leziuni este favorabil.
 Afazia transcorticala senzitiva
 Substrat: lezarea ischemica a teritoriului arterei cerebrale posterioare de la
nivelul
 jonctiunii temporooccipitale stângi la dreptaci, fara afectarea ariei Wernicke.
Afazia transcorticala motorie
- vorbire nonfluenta, repetitie intacta, afectarea întelegerii
auditive si prin tendinta de
perseverare si substituire a sunetelor si cuvintelor
Substrat: leziuni tumorale sau vasculare ischemice situate la
nivelul ariei motorii suplimentare (ocluzii ale ramurilor arterei
cerebrale anterioare)
 Lezarea bilaterala a arborelui vascular cerebral anterior: abulie,
pacientul inert, fara dorinta de a vorbi sau de a se misca (mutism
akinetic)
 Leziuni mixte (atât frontale cât si posterioare): sindromde izolare a
ariei vorbirii (intoxicatiile
 cu monoxid de carbon)
Amuziile
 Amuziile
 Asimboliile
 = alterari ale functiilor de simbolizare
 tulburari ale structurilor cognitive superioare -afectarea gândirii
 caracter oarecum generalizat, difuz
  gama foarte mare de simptome:
 reducerea tonului psihic (apatie)
 scaderea capacitatii de concentrare si de lucru
 încetinirea ritmului si tempoului proceselor mintale
interne si a reactiilor motorii externe
 scaderea capacitatii de învatare
 scaderea potentialului intelectual general
 reducerea initiativei
 dezorganizarea mecanismelor de autocontrol si
autoreglare a comportamentului
 diagnostic diferential + elaborarea modalitatilor
adecvate de recuperare