Clinica de Chirurgie Generala

Spitalul Clinic de Nefrologie Carol Davila Bucuresti

Definiţie şi clasificare
 Traumatismele abdominale reprezintă leziuni ale viscerelor abdominale sau ale
pereţilor abdominali produse de agenţi traumatici.

 Traumatismele abdominale pot fi:

 a) contuzii, când tegumentul rămâne intact;
 b) plăgi, când tegumentul este rupt.

 Plăgile pot fi:

 - nepenetrante, când nu pătrund în cavitatea peritoneală;
 - penetrante, când agentul vulnerabil a pătruns în cavitatea peritoneală.

 Acestea pot fi:

 fără leziuni viscerale;
 cu leziuni viscerale, când sunt interesate organe parenchimatoase prin zdrobire
pe un plan osos, sau organe cavitare prin explozie sau prin smulgere.
 Plăgile pot fi produse de arme albe sau de proiectile ale
armelor de foc.
 Plăgile produse de arme albe se caracterizează prin
secţiuni relative regulate ale ţesuturilor, apar de regulă
în urma unor lovituri din faţă, sunt plasate pe partea
stângă a corpului şi sunt frecvent situate în partea
superioară a abdomenului.
 Plăgile produse de proiectile sunt mult mai complexe,
leziunile produse sunt pluriviscerale şi sunt de obicei
diferite.
Examinarea traumatizatului
abdominal
 Examinarea clinică a bolnavului traumatizat abdominal are
următoarele etape:
 - investigaţie asupra funcţiilor vitale (puls, respiraţie TA);
 - se realizează anamneza completă a pacientului asupra
modalităţii de producere a accidentului şi a agentului traumatic;
 - se face inspecţia abdomenului: echimoze, escoriaţii sau plăgi.
 - palparea abdomenului pentru a sesiza punctele dureroase şi
zonele cu bombări, tumefacţie, contractură musculară;
 - ascultaţia abdominală poate indica prezenţa sau absenţa
peristaltismului intestinal;
 - tuşeu rectal şi vaginal pentru a sesiza sângerări.
Examinarea paraclinică
 Este necesară pentru a completa cu informaţii importante examinarea
efectuată.

 Ea constă în:
 - recoltarea de sânge pentru stabilirea grupei sangvine şi a Rh-ului, HLG pentru
detectarea Hb şi Ht, glicemie, uree, creatinină, ionograma (Na+, K+, Cl-);
 - radiografia abdominală pe gol pentru stabilirea prezenţei sau a absenţei
pneumoperitoneului prin ruptura unui segment a tubului digestive, pentru
stabilirea eventualelor fracturi costale, fracturi de bazin;
 - radiografia toracică pentru stabilirea eventualelor fracturi de rebord costal
stâng (ruptură de splină) sau de rebord costal drept (ruptură de ficat);
 - puncţia lavaj peritoneal cu 200-300 ml. ser fiziologic pentru a se vedea
culoarea lichidului extras în scopul stabilirii prezenţei sau a absenţei sângelui
în abdomen;
 - ecografia abdominală evidenţiază leziuni ale capsulei splenice sau hepatice,
leziuni renale sau pancreatice;
 - se completează cu investigaţii CT;
 - arteriografie selectivă;
 - urografie.
Examinarea paraclinică
 puncţia lavaj peritoneal cu 200-300 ml. ser fiziologic
pentru a se vedea culoarea lichidului extras în scopul
stabilirii prezenţei sau a absenţei sângelui în abdomen;
 - ecografia abdominală evidenţiază leziuni ale capsulei
splenice sau hepatice, leziuni renale sau pancreatice;
 - se completează cu investigaţii CT;
 - arteriografie selectivă;
 - urografie.
Sindroame clinice
 La traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, de
regulă, apar manifestări clinice prin:
 sindrom de hemoragie internă (intraperitoneală sau
retroperitoneală) manifestat prin hipotensiune, tahicardie,
paloare, transpiraţii reci, cu sau fără pierderea conştiinţei.
Apare în leziunile sângerânde;
 sindrom de iritaţie peritoneală, apare în momentul în
care un organ cavitar s-a rupt în cavitatea peritoneală şi a
deversat conţinutul în aceasta. Clinic se manifestă prin
apărare şi contracţie musculară, durere intensă;
 sindrom mixt, în cazul prezenţei concomitente a
semnelor de hemoragie internă cu cele de peritonită;
 sindromul complex, în cazul cointeresării traumatice şi a
altor segmente ale corpului ce potenţează şi amplifică
simptomatologia abdominală.
 Traumatismul abdominal poate genera şi leziuni
viscerale abdominale cu manifestări clinice târzii.

 Acestea sunt:
 Hemoragie internă în doi timpi:
 se constituie un hematom mare hepatic sau splenic;
 se rupe hematomul provocând hemoragie internă

 Peritonită în doi timpi:

 - necroză peritoneală;
 - deversarea lichidului.
 Ruperea sau dezinserţia mezenterului, care conduce la
necroză, perforare şi peritonită în doi timpi;
Ocluzie intestinală în doi timpi, care constă în ruperea
mezenterului abdominal, hernierea ansei interstiţiale,
ştrangulare, ocluzie intestinală prin eventraţia
posttraumatică sau herniere internă;

Abcese intraperitoneale tardive, manifestate prin

sângerare mică, supra-infectare, abces subfrenic a
fundului de sac Douglas (febră, durere);

 Pancreatita acută posttraumatică, când pancreasul

este zdrobit, pacientul are durere foarte mare în bară,
greaţă, vărsături, apărare musculară, creşterea
amilazelor din sânge şi urină.
Tratamentul traumatismelor
abdominale
 Tratamentul traumatismelor abdominale constă în:
 reechilibrare volemică cu soluţie perfuzabilă şi sânge;
 reechilibrare hidroelectrolitică;
 oprirea hemoragiei chirurgical în urgenţă;
 se montează sondă pentru aspiraţii nazogastrice:
 calmarea durerii;
 profilaxie antitetanică;
 în cazul indicaţiilor operatorii, tratamentul chirurgical
constă din incizie xifoombilicală mare pentru explorare,
recoltare de lichid intraoperator, efectuarea hemostazei
chirurgicale definitivă, lavaj abundent a cavităţii
peritoneale cu lăsarea tuburilor de dren.