Munții Parâng

• Munții Parâng fac parte din Carpații Meridionali, grupa

muntoasă Parâng-Șureanu-Lotrului, fiind cea mai mare ca
suprafață dintre masivele muntoase ale României. De
la est la vest măsoară aproximativ 50 de km iar de
la nord la sud circa 25 km.
• In familia munţilor Căpăţînii, Lotrului, Cindrelului, Şureanului,
Parîngul este amplasat în partea de sud-vest, într-un poligon cu
axa nord-sud lungă de circa 33 km şi cu axa est-vest lungă de 32
km. Din punct de vedere administrativ, munţii Parîng aparţin
judeţelor Gorj, Hunedoara şi Vîlcea

• De la 2519 m alt., ei domină zările Gorjului şi ale Vîlcii şi se

compară cu puternicele cetăţi ale Retezatului. Parîngul are piscuri
ce parcă sfidează norii, aşa cum sînt Cîrja, Mîndra, Stoieniţa, Setea
Mare, Mohorul;
• El mai adăposteşte lacuri glaciare : Roşiile, Cîlcescu,Mija, Lacul
Verde etc.;
• Tot pe domeniul Parîngului se formează apele Lotrului, Gilortului
şi Jiului răsăritean;
• In urmă cu cîţiva ani, oamenii au mai adăugat construcţiile
hidrotehnice din complexul Lotru, lacurile de acumulare Vidra,
Petrimanul şi Galbenu
• Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est
de râul Olteț și râul Lotru. La nord sunt delimitați de Munții
Șureanu, prin valea râului Jiul de Est .Spre sud, delimitarea este
făcută de șirul depresiunilor Novaci, și Baia de Fier.
 Constituţia Geologică
• Istoria geologică a munţilor Parâng începe din cele mai vechi
timpuri, rocile din care este alcătuit masivul având diferite
geneze, ca o consecinţă a locurilor ( domeniilor ) diferite în care
s-au format.
• În prezent se admite că aria munţilor Parâng aparţine mai multor
unităţi, după cum urmează:
• 1. Pânza Getică, puţin răspândită în Parâng: un petic redus ca
dimensiune, pe stânga văii Jiului, la intrarea în defileu; în zona
Obârşia Lotrului - Poiana Muierii - muntele Capra şi eventual
munţii Câmpii ( situaţi între Jiul de Est şi Jieţ), dacă se admite că
limita nordică a Parângului trece pe valea Jiului de Est. Rocile
aparţinând Pânzei Getice sunt puternic metamorfozate şi
reprezentate prin paragnaise, micaşisturi, gnaise cuarţo-
feldspatice, amfibolite. Vârsta lor este apreciată la circa 850
milioane de ani, adică precambriană.
• 2. Unitatea Danubiană este prezentă prin două mari grupuri de roci:
Grupul Dragşan, ocupând partea de nord a munţilor Parâng, şi Grupul
Lainici-Păiuş, în sud, despărţite între ele printr-o linie mediană orientată
est-vest. Grupul Dragşan este alcătuit în special din roci amfibolice şi
gnaise micacee, iar în Grupul Lainici-Păiuş predomină rocile calcaroase
grafitoase şi gnaisele cuarţitice cu biotit, foarte strâns asociate cu roci
granitice ( granitul din Parâng ). Rocile aparţinând acestor două grupuri
sunt de asemenea puternic metamorfozate, iar vârsta lor este
considerată tot precambriană.
• Roci mai slab metamorfozate şi de vârstă mai tânără sunt cele care
aparţin aşa-zisei formaţiuni de Latoriţa, probabil devoniană ( paleozoic ),
răspândită pe aria în care sunt cantonate şi rocile aparţinând Grupului
Dragşan. Rocile acestei formaţiuni se întâlnesc la est de valea Jiului şi la
izvoarele văii Lotrului, fiind reprezentate prin diferite tipuri de gresii
metamorfozate, calcare cristaline, şisturi sericitoase şi roci eruptive
bazice metamorfozate. Rocile mai tinere, jurasice şi cretacice, pot fi şi ele
foarte slab metamorfozate şi sunt reprezentate predominant prin
calcare.
 Relieful
• Creasta principală a Parîngului are un sector la peste
2000 m alt., lung de circa 30 km, şi cuprinde un şir de
piscuri măreţe, între care domina vf. Parîngul Mare
(2519 m alt.), al cincilea vîrf din Carpaţii noştri şi
primul din Oltenia .
• In general, configuraţia lui este datorată reţelei
hidrografice, care a disecat suprafaţa Borăscu şi a
contribuit la alcătuirea unor culmi dispuse în trepte,
care se succed din zona alpină spre poalele munţilor.
Modelarea reliefului se datorează în parte şi gheţarilor
cuaternari, astăzi dispăruţi, precum şi îngheţului şi
dezgheţului care prin sfărîmarea rocilor au uşurat
eroziunea fluviatilă.
• Cele mai extinse complexe de modelare glaciară se
întîlnesc la obîrşiile Jieţuluişi Lotrului. Lungimea
văilor glaciare, inclusiv sectorul lor de obîrşiie, nu
depăşeşte 6-7 km. Aici sînt cantonate lacurile cele mai
numeroase, mai mari şi mai adînci. Demne de
menţionat sînt circurile glaciare Găuri şi Zănoaga
Verde, unde, în afară de modelarea datorată
proceselor glaciare, apar formede relief carstic
(doline, lapiezuri, chei, clippe, grote, abrupturi etc.).
 Clima.Vegetatie.Fauna
• Clima Parîngului este caracteristică munţilor înalţi din Carpaţi,
observîndu-se diferenţieri între versanţii sudici - cu climă mai blîndă, cu
radiaţie solară mai bogată (dovadă prezenţa pădurilor defoioase pînă
aproape de 1 400 m alt.) - şi versanţii nordici - cu climă mai rece, unde
coniferele au o dezvoltare mai amplă. Datele climatice variază altitudinal,
permiţînd separarea a două zone: prima între1 850 m alt. şi 2519 m alt.,
iar cea de a doua între 1 850 şi 800 m alt. În prima zonă, temperatura
medie anuală scade sub 0°C. Temperaturile minime absolute pot depăşi -
25°C. In cea de a doua zonă, climatul este cel caracteristic munţilor
mijlocii. Temperatura medie rămîne pozitivă..Pe versanţii nordici,
umbriţi, regimul temperaturii are nuanţe moderate; precipitaţiile
anualeajung la 1 200 mm în partea superioară a pantelor sudice şi scad
spre exterior pînă la 800 mm .
• Vegetaţia şi flora prezintă în munţii Parîng o etajare în funcţie de zonele
Fauna munţilor Parîng este asemănătoare cu a celorlalţi munţi din
Carpaţii Meridionali, cu unele influenţe specifice nord-vestului Olteniei şi
Banatului.Dintre animalele specifice zonei alpine şi subalpine,
Parîngul ocroteşte capra neagra . Corbul şi acvila de munte, tot mai
rar răspîndite, sînt declarate păsări ocrotite. .Peştera Muierii din Cheile
Galbenului este una dintre peşterile importante din carstul
Olteniei,cunoscută din cele mai vechi timpuri . Este săpată în calcare
tithonice şi are patru niveluri.
Pestera Muierii
• In munţii Parîng, potenţialul turistic este deosebit de
mare.Peisajul excepţional, cu net caracter alpin şi
subalpin, aspectele glaciare,vegetaţia deosebit de
bogată, văile remarcabile ale Jiului, Lotrului, Latoriţei,
terenurile de schi naturale şi amenajate, noile staţiuni
care se infiripă la Rînca, Obîrşia Lotrului, Parîngul Mic,
drumurile de acces moderne de pe rama vestica şi
sudică (şi în perspectiva imediată şi pe rama nordică),
existenţa celei mai frumoase şi pitoreşti artere alpine
transcarpatice (Transalpina) asigură Parîngului o
valoare. Valea mijlocie a Latoriţei - cu sectoare de chei,
cascade, vegetaţie bogată, locuri de pescuit etc.
Lacul Vidra
Defileul Jiului
Vf. Parangul Mare
Transalpina
Lacul Verde
Statiunea Ranca