Sunteți pe pagina 1din 31

ECOGRAFIA

aparatului urinar
Principiul evaluării ecografice se bazează pe proprietatea ultra-
sunetelor de a parcurge cu viteze diferite medii cu densităţi
diferite.
Cu cât diferenţa de densitate între două medii parcurse de ultrasunete
este mai mare, reflexia şi capacitatea de înregistrare este mai mare.

Emisia şi recepţia ultrasunetelor este realizată de către un transductor,


al cărui „creier” este reprezentat de către un cristal piezoelectric ce
transforma vibraţiile mecanice în impulsuri electrice, digitizate
şi codate in imagine.

Putem obţine informaţii asupra dimensiunii anumitor structuri cât şi a


distanţei lor faţă de transductor.
Gazele şi structurile osoase au capacitatea de a absorbi în totalitate
ultrasunetele.
În practică se lucrează cu frecvenţe între 2 şi 10 MHz functie
de profunzimea structurii examinate. Cu cât distanţa până la
organul ce trebuie examinat este mai mare, frecvenţa de
examinare este mai mică si invers.
▪ Investigaţia Doppler - semnalul Doppler reprezintă expresia ecografică
a tuturor frecvenţelor recepţionate de la o structură în mişcare.

▪ Ecografia Doppler color se bazează pe principiul codării semnalelor


Doppler în funcţie de poziţie, traiectorie şi viteză, obţinându-se
astfel o imagine dinamică a structurilor anatomice prin care
circulă un flux lichid (vase sanguine, uretere, uretra).

▪ Examenul Doppler vascular în urologie are valoare maximă în


evaluarea pediculului renal în vederea transplantului, şi în
hipertensiunea reno-vasculară.

▪Ecografia tridimensională, se bazează pe capacitatea aparatului


de a analiza totalitatea informaţiilor obţinute şi de a reconstrui şi
coda color imaginea tridimensională a structurii sau organului
examinat.
Anatomia ecografică a rinichiului - organ ovoid, cu axul mare 10-12 cm,
axul mic (latero-medial) 5-7 cm, şi grosime 4-6 cm.

Conturul rinichiului este intens ecogen, în interiorul conturului se


evidenţiază o zonă sono-lucentă - parenchimul
renal, iar în centru apare o zonă ecogenă semitranssonică
corespunzătoare bazinetului renal si calicelor.

Condiţiile favorabile de examinare (pacient slab, gel de calitate,


aparat performant), pot evidenţia grăsimea perirenală,
suprarenala, fascia renală, cavităţile renale, parenchimul
renal şi vascularizaţia intra şi extra-renală, cu aspectele lor
normale sau patologice
Rinichi drept – aspect normal Rinichi stâng – aspect normal
Malformaţiile reno-ureterale

▪ Malformaţiile renale pot fi detectate ecografic

▪Rinichiul ectopic - eco-color - evidenţierea structurii si vaselor renale.

▪Ptoza renala / rinichi ectopic – pozitia vaselor - doppler

▪ Rinichiul în potcoavă - puntea retroperitoneală anterior de vasele mari


+ vascularizatie aberanta + cavitati orientate diferit.

▪ Duplicitatea pielo-ureterală completă sau incompletă - două sinusuri


renale cu un sept aparent hiperecogen între cele două unităţi
renale.
▪ Rinichiul unic congenital sau rinichiul supranumerar, rinichiul distrofic
sau atrofic, malformaţiile de număr şi poziţie ale căilor urinare
- detectabile ecografic.
Formaţiunile intrarenale
(masele renale)
▪ Pot fi solide, lichide sau mixte.

Chistul renal
Formaţiune transsonică bine circumscrisă, intra sau extra-renal, para-pielic,
bine delimitat

Conţinut omogen = chist simplu, septuri / calcificări – hidatic sau suprainfectie

Diagnosticul diferenţial - megabazinetul congenital, hidronefroza congenitală,


anevrismele arteriale sau venoase extra sau intra-renale, diverticulii
paracaliceali, hematoamele renale, chisturile retroperitoneale
extrarenale.

Boala polichistică renală - nefromegalie bilaterala, chisturi multiple, IRC,


diagnosticul diferenţial - hidronefroza bilaterală, cu boala von
Hippel-Lindau, angiomiolipomul sau cu dilataţia tubulară precaliceală.
Chist renal drept polar superior
• Tumorile renale benigne – sunt foarte greu de diferenţiat ecografic de cele maligne
• Angiomiolipomul = hamartomul renal, are în constituţie structuri vasculare, musculare şi
adipoase, aspect ecografic de masă neregulată cu ecogenităţi variabile de la solid spre
lichid, bine vascularizata.
• Adenomul renal - formaţiune intraparenchimatoasa hiperecogena.
• Oncocitomul renal, poate fi unic sau multiplu, are aspect ecogen de masă solidă renală,
hiper sau hipoecogenă, cu aspect dinţat, stelat central.
• Tumorile renale maligne
• T.R.parenchimatoase - formaţiuni intrarenale hiperecogene, uneori cu zone grăsoase
sau vasculare, alteori izoecogene cu parenchimul renal. Hemoragiile intratumorale vor
determina un aspect neomogen, dificil de deosebit de polichistoza renală.
Examenul Doppler color va evidenţia o zonă circumscrisă, hipervascularizată, iar
examenul tridimensional va putea localiza tumora în spaţiu + extensia trombusului in
VR, VCI, atriu.
• Ganglionii peripediculari se evidenţiază când sunt măriţi de volum.
• Tumorile renale uroteliale - formaţiune hiperecogena bine conturata sau neregulate,
situata în interiorul cavităţilor renale.
• Diagnosticul diferenţial - litiaza renală, care prezintă conul de umbră specific, sau cu
tumorile parenchimatoase.
• Tumora Wilms – nefroblastomul este tumora renală malignă a copilului, apare ca o
masă solidă, neomogenă, hiperecogenă, bine delimitată, uneori bilaterală.
Infecţiile renale

▪ Pielonefrita acută - expresie ecografică neconcludentă, rinichi mărit


de volum, cu accentuarea diferenţierii corticală – medulară şi
ecogenitate diminuată a parenchimului renal.

▪ Pionefrita acuta - ştergerea diferenţierii corticală-medulară, aspect neomogen


al parenchimului renal, zone hipoecogene multiple – microabcese –
Abcesul renal - masă hipoecogenă, bine conturată, cu conţinut mai
ecogen (reprezentat de puroi) decât chistul renal esenţial, dar mai
hipoecogen decât în tumora renală parenchimatoasă.

▪ Perinefrita, flegmonul perirenal - colecţie hipoecogenă neomogenă perirenală.

▪ Pionefroza - mărirea de volum, dispariţia parenchimului renal, distensie


marcată a cavităţilor renale, conţinut neomogen sugerând puroiul,
+ litiaza obstructiva.
Infecţiile renale

▪ Pielonefrita emfizematoasă - formă superseptică de infecţie renală generatoare


de gaz, ( mortalitate !! )
+ acumulări gazoase = leziuni transsonice.
+ hiperecogenităţi = conuri de umbră şterse, determinate de gaze.

▪ Pielonefrita xanto-granulomatoasă = uropatie obstructivă asociată


cu inflamaţie cronică. Ecografic rinichiul este mărit de volum, cu
detritusuri la nivelul calicelor şi eventuale conuri de umbră date de calculi.

▪ Tuberculoza renală - aspectul ecografic al pielonefritei asociat cu neregularităţi


ale cavităţilor renale
formele cavernoase - cavităţi de neoformaţie, cu conţinut neomogen,
hiper- ecogen = cazeum

▪ Tuberculomul - masă hiperecogenă similar tumorii renale, pionefroza tubercu-


loasă - aspectul ecografic similar pionefrozelor nespecifice.
Dilataţia căilor urinare – hidronefroza

Hidronefroză = distensia cavităţilor renale de natură congenitală sau dobândită


Ureterohidronefroză = dilataţia implică şi ureterul
Zone transsonice în interiorul zonei centrale renale ecodense

Hidronefroza – 5 grade:
I – distensia bazinetului şi a calicelor primare;
II – distensia bazinetului, a calicelor primare şi secundare;
III – dilataţie cu aplatizarea sau inversarea cupelor caliceale dar cu parenchim
de grosime normală;
IV – distensie majoră cu subţierea importantă a parenchimului şi calice explodate;
V – dilataţie completă monstruoasă, cu dispariţia parenchimului renal
+ mutism renal urografic.

Retenţia completa de urină - distensia vezicală  ureterohidronefroză bilaterală,


simetrică, cu caracter acut, ce se remite rapid după drenajul vezical.
Hidronefroza congenitală prin disfuncţie de joncţiune pielo-ureterală - distensia
globuloasă a bazinetului şi secundar a calicelor, cu ureter normal
Megaureterul obstructiv si refluxul vezico-ureteral - ureterohidronefroza pana la
jonctiunea uretro-vezicala
Când dilataţia ecografică implică un singur calice = hidrocalicoză
Litiaza reno-ureterală

▪ Afecţiune cu frecvenţă mare în urologie, litiaza urinară poate fi unică sau


multiplă, simplă sau complexă.

▪ Aspectul ecografic al calculului renal sau ureteral va evidenţia o formaţiune


hiperecogenă cu con de umbră posterior + efectul obstructiv
al acestuia, evidenţiat prin hidronefroză. Litiaza coraliformă este dificil
de apreciat ecografic uneori, datorită extensiei regiunii de con de umbră,
sau uneori a estompării acesteia.

▪ De multe ori examenul urografic este obligatoriu, uneori urmat de tomografia


computerizată pentru aprecierea dispoziţiei spaţiale a calculului
coraliform.
Traumatismele renale

▪ Primul examen imagistic de explorare si monitorizare - ecografia.

▪ Examenul ecografic este de mare importanţă - evaluarea rinichiului contralateral.

▪ Contuziile renale simple - aspect ecografic normal.

▪ Hematoamele perirenale = colecţie


difuze - aspect hipoecogen, neregulat, neomogen
stabile sau progresive - monitorizare

▪ Rupturile renale - hematoame mari, uneori putând fi vizibile ecografic traiectele


de secţiune.

▪Secţionarea pediculului renal reprezintă o situaţie gravissimă, cu potenţial


rapid mortal prin hemoragie, ecografia va evidenţia revărsatul sanguin
masiv şi lipsa evidenţierii Doppler a elementelor pediculului renal.
Rinichiul nefrologic

▪ Glomerulonefrita - rinichii sunt mai mici, cu diferenţiere minimă corticală-


medulară şi ştergerea delimitării ecografice dintre structurile renale.

▪Nefrocalcinoza - piramide hiperecogene dar fără conuri de umbră specifice


litiazei.

▪ Necroza papilară - frecventă la diabetici şi la marii consumatori de analgetice


– hematurie, cheaguri, obstrucţie secundară.

▪ Amiloidoza renală măreşte iniţial în mod global rinichii, pentru că în faza


cronică aceştia să devină mici, cu dispariţia diferenţierii ecografice
dintre diferitele structuri.

▪ Insuficienţa renală - rinichi mici, corticala mai ecogenă decât parenchimul renal,
dispariţia diferenţierii diferitelor structuri, cu sistem colector atrofiat
şi limita faţă de grăsimea perirenală uneori imposibil de localizat.
Transplantul renal

▪ Evaluarea rinichiului în vederea transplantului - examenul ecografic general


completat cu ecografia Doppler şi Doppler color pentru evaluarea
pediculului renal.

▪ Ecografia rinichiului transplantat va evalua starea parenchimului şi a


cavităţilor renale, iar examenul Doppler va evidenţia morfologia şi
funcţionalitatea anastomozelor arteriale şi venoase.

▪ Urinomul perivezical, limfocelul, trombozele arteriale sau venoase,


hidronefroza secundară obstrucţiei neo-joncţiunii, sunt complicaţii al
căror diagnostic se poate tranşa ecografic.
Ex. ecografic al aparatului urinar inferior
Vezica urinară

▪ Reprezintă un organ cavitar când este plină, uşor de examinat prin examen
ecografic hipogastric.
▪ Umplerea vezicii urinare - obligatorie !!
▪ Diverticulii congenitali = cavităţi lichidiene paravezicale care comunică cu vezica
▪ Diverticulii dobândiţi au aspectul celor congenitali dar perete mai
subţire, caracter evolutiv în timp, +/- tumori intra- diverticulare.
▪ Distensia vezicală cronică - aspect pseudo-diverticular multiplu - hernieri ale
mucoasei vezicale printre fibrele musculare hipertrofiate.
▪ Aspectul de contur dublu al peretelui = cistite, peretele îngroşat, cu capacitate
vezicală redusă = tuberculoză.
▪ Cheagurile - formaţiuni hiperecogene mobile în vezica urinară în funcţie de
poziţia pacientului, fără con de umbră precedate de hematurie.
▪ Tumori vezicale = formaţiuni înlocuitoare de spaţiu, protruzive în cavitatea
vezicală, uneori cu calcificări, şi apartenenţa clară la peretele vezical,
fără modificarea poziţiei în funcţie de decubit.
▪ Tumorile infiltrative - rigidizează peretele vezical
Vezica urinară normală
a) b)

Formaţiune tumorală:
a) la nivelul calotei vezicale; b) la nivelul trigonului
▪ Litiaza vezicală, unică sau multiplă = formaţiuni hiperecogene cu con de
umbră posterior, mobile în funcţie de poziţia pacientului.

▪ Retenţia completă de urină = tumora mediana hipogastrica lichidiana


transsonica cu capacitate de peste 500-600 ml, asociata clinic cu
imposibilitate micţională, şi uneori ecografic cu ureterohidronefroză
acută bilaterală.

▪ Retenţia incompletă de urină - glob vezical, uneori lateralizat, nedureros,


asociat clinic cu micţiuni prin prea plin + UHN bilaterala.

▪ Formaţiunile chistice endovezicale = chisturi subtrigonale sau ureterocel.

▪ Ejaculările urinare ureterale pot fi evidenţiate prin ecografie Doppler color,


cu importanţă majoră în aprecierea funcţiei renale în cazul în care
urografia nu se poate efectua, sau în urgenţă.
Prostata şi veziculele seminale
▪ Prostata = formă tronconică, cu baza în sus, între colul vezical şi planşeul
pelvin, străbătută cranio-caudal de porţiunea iniţială a uretrei,
are patru zone – fibromusculară, centrală, tranziţională, periferică.

▪ Ecografia prostatică suprapubiană - vezica urinară plină, se vor măsura cele


trei diametre prostatice, iar volumul prostatic total se apreciază ca o
valoare reprezentând jumătate din produsul celor trei diametre.

▪ Prostatita acută bacteriană măreşte global glanda, dar nu prezintă semne


ecografice specifice

▪ Abcesul prostatic - zonă hipoecogenă, transsonică, uneori neomogenă, ce


dispare brusc dupa evacuarea spontană sau chirurgicală a puroiului.

▪ Ecografia transrectală reprezintă metoda principală pentru evaluarea


cancerului de prostată, + puncţia biopsie prostatică.

▪ Ecografia veziculelor seminale are valoare informativă în tumori, cancer de


prostată, infertilitate, hemospermie, prostatodinie, ejaculare retrogradă
Adenomul de prostata – marire globala omogena de volum + protruzie in vezica
a) b)

Prostata:
a) imagine transversală; b) imagine antero-posterioară în plan sagital.
Uretra

▪ Explorarea ecografică a uretrei - două metode - ecografia externă / endocavitară


(uretrală şi rectală).
corpi străini, stenoze, stricturi, tumori, hemoragii, hematoame,
traumatisme, diverticulii periuretrali, litiaza uretrală, colecţiile periuretrale.

▪Explorarea uretrei posterioare implică ecografia transrectală, cu evidenţierea


prostatei, a uretrei prostatice şi membranoase.

▪Ecografia uretrei are valoare maximă în stricturile uretrale, acest examen


fiind superior uretrografiei prin datele furnizate referitor la grosimea
stratului fibro-cicatriceal peristrictural, la forma, dispoziţia şi lungimea
stricturii.
Penisul, scrotul şi testiculul
▪ Transductori de suprafaţă de 7,5-10 MHz

▪ Examenul penisului poate decela structura normală a acestuia, cu evidenţierea


corpilor cavernoşi, a corpului spongios şi a uretrei, cât şi a elementelor
patologice - corpi străini, traumatisme, hematoame, litiază, colecţii,
plăci calcificate Peyronie.

▪ Ruptura peniană - hematom pe partea leziunii cu încurbare contralaterală.

▪ Examenul scrotului şi al testiculului + examenul Doppler şi Doppler color va


evidenţia bogata vascularizaţie a epididimului şi vascularizaţia testiculară.

▪ Orhiepididimita acută va mări global testiculul şi învelişurile acestuia + zone


transsonice cu conţinut neomogen în cazul evoluţiei spre abcedare +
hiper Doppler ( invers in torsiune)
▪ Tumora testiculară - zona hipo sau hiperecogena oriunde în parenchimul
testicular + hipervascularizatie

▪ Varicocelul = dilataţia venelor spermatice - Doppler


▪ Hidrocelul se va prezenta ca o colecţie lichidiană ce înconjoară testiculul
Ecografia intervenţională

▪ Puncţia rinichiului sau a cavităţilor renale sub control ecografic

▪ Procedeu minim invaziv sau invaziv în vederea precizării diagnosticului sau


in scop terapeutic.

▪ Puncţia biopsie prostatica - diagnosticul cancerului de prostată.


▪ Puncţia parenchimului - afecţiunile nefrologice.

▪ Puncţia cavităţilor renale sub control ecografic - asigurarea drenajului renal


pentru hidronefroză datorată obstrucţiei.

▪ Puncţia colecţiilor perirenale sub control ecografic reprezintă o altă utilizare


a ecografiei, împreună cu puncţia unor leziuni parenchimatoase
suspecte, unde controlul tomografic este net superior.
▪ Drenajul vezical suprapubian – cistostomia minimă sub control echo.
Această metodă de investigaţie, ieftină, repetabilă
şi neinvazivă reprezintă prima alegere pentru
precizarea diagnosticului, având o valoare
informativa si terapeutică din ce în ce mai mare
în ultima perioadă.
Practic, nu mai putem concepe urologia modernă
fără ecografia diagnostică şi intervenţională,
reprezentând prima alegere de investigaţie în
majoritatea situaţiilor.