Ne dorim să aruncăm tot ceea ce fiecare dintre

noi consideră a fi neplăcut, greu, rău, prost

ş.a.m.d., gândind că acolo, spre ce tindem,
totul este ideal, este bine.

Aşa nimerim într-o formă de rătăcire, astfel

încât în spatele idealurilor pierdem simţul
vieţii, ţesutul viu al ei, iar acest lucru, aproape
inevitabil, conduce către devalorizarea
lucrurilor cu care trăim în prezent.

Se întâmplă nu numai cu un om,

ci şi cu societăţi întregi.