Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MARII CLASICI
MAIORESCU
Fisa biografica
S-a nascut la 15 Februarie 1840, la Craiova, fiind
fiul Mariei si al lui Ion Maiorescu
Incepe studiile la Brasov, apoi la Viena in cadrul
Academiei Theresianum, pe care o absolveste ca
sef de promotie
Urmeaza studii la Berlin, Giessen, Sorbona si
Paris, in patru ani obtinand doctoratul, licenta in
litere si licenta in drept
In 1862 se casatoreste cu Clara Kremnitz
cu care are un copil, Liviu- moare la varsta de trei
ani-, si de care divorteaza in decembrie 1886
In 1887 se casatoreste cu Anna Rosseti, chiar
daca purta o iubire imposibila pentru sora sa
Emilia Humpel
La data de 18 Iunie 1917 se stinge din viata Titu
Maiorescu, la varsta de 77 de ani, ca urmare a
unei boli de cord. Este inmormantat la Cimitirul
Bellu din Bucuresti
Universul maiorescian
Jurnal
Polemica si
unic
Oratorica
Filosofie Lingvistica
Activitatea
Activitatea critica
junimistica
“CRITICE”
si culturala Final
“Insemnarile zilnice”
“De la cincisprezece la şaptezeci şi şapte de ani, viaţa lui
Maiorescu are un dublu (chiar dacă el nu-şi dă seama decît mai
tîrziu de aceasta), se reconstituie noapte de noapte în paginile
jurnalului ca-ntr-o oglindă. Jurnalul nu modifică, nu comentează,
nu reinventează viaţa: o numeşte. Cu alte vorbe, el este viaţă,
invocată în numele lucrurilor, ale oamenilor, ale întâmplărilor, ale
gesturilor ale cuvintelor. Pentru noi această călătorie este, adesea,
fără sens, ca şi cum am vrea să vedem Europa în paginile unui
Baedeker. Stilul este prea sec, fără culoare şi fantezie. Deşi
originalitatea ,,prozei” din Însemnări e de netăgăduit, a vedea aici
anticalofilie modern mi se pare o exagerare. Prozatorul Maiorescu
trebuie căutat în Istoria contimporană. Pentru Maiorescu, ceea ce
are importanţă este de a opune nopţii şi solitudinii foile înnegrite
de litere ale Însemnărilor, prezenţa nominal a Celorlalţi, la fel de
puternică şi de vie ca semnele magice pe care filosofii creştini din
evul mediu le încrustau pe pragul camerei spre a pune la adăpost
de diavol. Diavolul de care se apără Maiorescu se numeşte
Singurătate.”
Academia de la Theresianum
« Dar nenorocirea mea este tocmai aceasta, ca eu, oriunde ma duc, sint iubit
numai de trei ,patru, dar de cu mai mult mai marea majoritate sint urit, luat in ris,
defaimat »
Filosofie
,, Sus, spre o viata noua,proaspata ; sa tesem stiinta cu realitatea si sa
reinviem din fundul intunecos si putred al contemplarii abstracte ! iata
steagul stiintei actuale , iata chemarea ei sociala. De o asemenea chemare
sociala trebuie inainte de toate sa tina seama filosofia. Caci din toate
relatiunile, tocmai cele omenesti sint cele mai inalte, si daca printre
acestea iubirea este relatia cea mai perfecta , pentru ca e cea mai nobila,
cea mai univesala si cea mai puternica , putem sustine, facand sa reiasa
acest moment principal, ca filosofia, in intelesul cuvantului insusi, iubire de
stiinta,este, in esenta ei, stiinta iubirii .’’
Ce este Providenta ? se intreaba el in Einiges Philosophische. « Providenta poate fi
redusa la cunoasterea omeneasca … Orice om … reuseste, in ce-l priveste, sa
reprezinte stiinta viitorului ; si toti la un loc constituim ceea ce se numeste
providenta. Viitorul nu este deci pentru noi ceva cu totul necunoscut si care atarna de
vointa de neinteles a lui Dumnezeu ; intreg viitorul este urmarea necesara si
inteligibila a prezentului ; daca se cunoaste prezentul, se poate deslusi viitorul. Un
om cu privire agera este de aceea in stare sa prevada cursul lucrurilor si sa-si
determine in mare masura destinul
Biblioteca Facultăţii de Filosofie şi Litere s-a constituit şi a funcţionat la sfârşitul secolului XIX şi începutul
secolului XX prin străduinţa inimoşilor profesori ai facultăţii: August Treboniu Laurian, Ion Bogdan, Ion Bianu
s.a.
Titu Maiorescu se numără printre primii donatori de carte. Numărul volumelor cu conţinut filosofic şi literar
donate în anii 1896, 1904 şi 1914 s-au ridicat la circa 5000.
La Biblioteca Facultăţii de Filosofie se păstreazî astîzi peste 100 de volume purtând ştampilă din partea
donatorului (din cărţile dăruite de Titu Maiorescu), semnătura autografă şi ştampila bibliotecii personale
(Biblioteca Titu Liviu Maiorescu).
Cărţile sunt din diverse domenii: istoria filosofiei, logică, psihologie, pedagogie, morală, etică. Majoritatea
ediţiilor sunt în limba germană şi limba franceză, dar, şi cărţi ale autorilor români (unele cu dedicaţiile
autorilor).
,,Să rezumăm, încheie Maiorescu observaţiile sale: regenerarea poporului începe de la cultivarea
limbii române; cultivarea limbii presupune studiul ei în toate şcolile şi începe de la cele elementare,
se înţelege, după un sistem raţional”.
Activitatea culturala si junimistica
Vorbind în metafore, Maiorescu e creatorul de cultură
total spre care priveşte cu nostalgie criticul modern, care
ştie că nimeni, niciodată, nu se va mai putea întoarce ca el
la începutul începuturilor ca să aşeze prima piatră.
Criticul modern ştie că fiecare cuvânt al său repetă, că
fiecare gest al său a mai fost făcut.
Catre
Eugen Lovinescu în 1940:
“ Soarta lui Maiorescu a fost sa
ramana actual si astazi, adica
dupa trei sferturi de veac, si, din
nefericire, inca pentru multa
vreme. In materie de cultura,
evolutiile nu sunt nici perpetui,
nici lineare ; cand crezi ca ai pus
mana pe tarm, un val te smulge
departe in larg ; panza tesuta
ziua se desface noaptea ; apele
se ascund sub nisip si ciulinul
creste pe marmura cetatii
ruinate ; in adapostul limpezit
odinioara iti umple ochii cerneala
norilor involburati. Optimismul
nostru trebie sa fie insa la fel cu
cel al lui Maiorescu :birui-va
gandul, cum spunea intelepciunea
cronicarului si inscriptia criticului
deasupra usei bibliotecii. Altfel, la
ce am mai trai ?’’
Activitatea critica
‘‘ De cate ori criticii nu mai sunt critici, sau de cate ori criticii
sunt numai critici, invocam pe Maiorescu. El nu mai este, pentru
noi, pur si simplu un critic : este CRITICUL’’
,, Maiorescu a devenit in literatura
‘‘El n-a renuntat la poezie,
romana, Criticul fara opera’’
la filosofie originala, pentru ,, Opera lui Maiorescu este
o modesta activitate totalitatea actiunii lui.’’
culturala : a renuntat la a ,,In eseul meu am crezut ca ma
compune poezi pentru a ocup de acel Maiorescu pe care ni-l
descoperi Poezia, la a scrie releva totalitatea operei lui, singurul,
carti pentru a putea crea de altfel « obiectiv » si etern. Acesta
nu este omul, ci Creatorul, si am
Cultura’’
ajuns la el prin opera, nu prin viata,
chiar daca planurile acestea par
greu de separat.’’
‘‘Maiorescu a scris ,,Despre Maiorescu se poate scrie in
putin :scopul lui a fost de doua feluri :analizand importanta
a aunta elementele –apa, istorica a actiunilor lui practice,
aerul, focul, pamantul- subordonand critica idealurilor
din care se naste lumea. istorice ; sau conferind Criticelor o
El n-a facut critica valoare oarecum in sine,
subordonand adica actiunilor
(poezie, filosofie) in
practice, unor idealuri absolute.
intelesul nostru, de In cartea de fata am urmat a doua
astazi :a creat Critica’’ cale.’’
O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867
REALIZATORI:
CONSTANTINESCU BOGDAN
LAZEANU COSMIN
HALCU RAZVAN
MARACINEANU SERGIU
BADEA SORIN