Sunteți pe pagina 1din 29

MASTER ÎN ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

Probleme ale pedagogiei


contemporane

10/02/10 © dr. Mariana Marin 1


PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ A
EDUCAŢIEI.

10/02/10 dr. Mariana Marin 2


Oraşul medieval
Formarea
comunităţii:

• Din ce breaslă faci parte?


• Ţesător Croitor Brutar
• Fierar Cizmar Spiţer
• Giuvaiergiu Tîmplar

10/02/10 dr. Mariana Marin 3



10/02/10 dr. Mariana Marin 4
10/02/10 dr. Mariana Marin 5
Pedagogia – ştiinţă sau
artă a educaţiei?

10/02/10 dr. Mariana Marin 6


Agenda cu notiţe paralele

Pedagogia este o ştiinţă ARGUMENTE


răspunsurile colegilor

Pedagogia este o artă a ARGUMENTE


educaţiei

10/02/10 dr. Mariana Marin 7


OPINII ALE CERCETĂTORILOR : PEDAGOGIA – ŞTIINŢĂ SAU ARTĂ A EDUCAŢIEI
Nicolae Silistraru Constantin Cucoş
Formula generală, întâlnită în cea mai mare parte din cărţile scrise de pedagogi Cât priveşte dilema dacă pedagogia este o ştiinţă, o
profesionişti, este următoarea: pedagogia este ştiinţa şi arta educaţiei. Statutul de tehnică sau o artă, înclinăm să credem că disciplina în
ştiinţă îi este asigurat pedagogiei de un ansamblu coerent de cunoştinţe, legi,
discuţie este ştiinţă, discurs teoretic asupra unui
principii etc. referitoare la educaţie, cu ajutorul cărora sunt explicate fenomenele
şi procesele educative. Pedagogia îndeplineşte, astfel, o funcţie teoretică. În fenomen care, în unele circumstanţe, se prelungeşte în
acelaşi timp, pedagogia le prezintă educatorilor metodele şi mijloacele de acţiuni concrete, întruchipând astfel note ale tehnicii
educaţie, formele de organizare a ei, ca şi elementele fundamentale care stau la (tehnica educativă). Nu credem că pedagogia este o artă
baza managementului sistemului şi al instituţiilor de educaţie, îndeplinind, în (decât în cazuri speciale, când pedagogul este un artist
felul acesta, şi o funcţie practică, de orientare. al cuvântului, care scrie o pedagogie expresivă,
Dispunând de un domeniu propriu de investigare - educaţia - de legi şi principii asemenea literaturii; putem spune că jj. rousseau este un
specifice care “guvernează” acest domeniu, de metodele de cercetare proprii,
precum şi de finalităţile precise, pedagogia nu mai poate fi lăsată în afara ştiinţei pedagog-artist). Calitatea de artă aparţine practicii
nici de cei mai aprigi dintre adversarii săi, care susţin că ea se mai află încă în paideutice, deci, educaţia poate fi o artă. Este adevărat
căutarea unei “metrii”. Pentru că, oricât ne-am strădui s-o “matematizăm”, că, uneori, pedagogul (cel care sugerează sau propune
educaţia nu se pretează la analize cantitative şi nu permite măsurători la fel de un sistem de gândire asupra educaţiei) este şi educator.
riguroase ca în fizică sau în tehnică, de exemplu. Dar el este artist prin ceea ce face şi mai puţin prin ceea
Unele caracteristici ale personalităţii umane sunt mai greu de măsurat (şi chiar de ce scrie sau gândeşte despre activităţile lui. Pedagogia
observat) şi din acest motiv analizele cantitative sunt corelate, adesea, cu cele
calitative care, deşi mai subiective, au mai mare relevanţă pentru educatori. lui Pestalozzi sau Herbart nu este o artă; educaţia care se
E adevărat că a educa înseamnă a exercita, în mod deliberat, o acţiune asupra realizează în acord cu tezele lui Pestalozzi sau Herbart
altuia şi această acţiune are un caracter spiritual predominant, dar tot la fel de poate fi însă o artă. Cum estetica nu este o artă, ci are
adevărat este şi faptul că modalitatea prin care exercităm influenţe educative menirea de a studia şi interpreta fenomenul artistic, la
poate fi una empirică sau una ştiinţifică (bazată pe legi, principii şi norme fel procedează şi pedagogia, reflectând asupra educaţiei,
general acceptate, pe forme de organizare, pe metode şi tehnici de lucru care, în viziunea unora, este şi o artă.
eficiente).
Conchidem, aşadar, că pedagogia este ştiinţa de a modela personalităţi, în
conformitate cu anumite finalităţi la care un anumit individ sau o anumită
colectivitate umană aderă în mod deliberat.

10/02/10 dr. Mariana Marin 8


Codificarea şi
decodificarea
informaţională

10/02/10 dr. Mariana Marin 9


Originea noţiunii

10/02/10 dr. Mariana Marin 10


Ioan Bontaş

10/02/10 dr. Mariana Marin 11


10/02/10 dr. Mariana Marin 12
10/02/10 dr. Mariana Marin 13
CARACTERISTICELE
EDUCAŢIEI

10/02/10 dr. Mariana Marin 14


SESIUNEA 2
Educaţie. Instrucţie/Instruire.
Învăţământ.
EVOCARE

Debrifarea primei ore. Jurnalul lecţiei.

10/02/10 dr. Mariana Marin 15


REALIZAREA SENSULUI

10/02/10 dr. Mariana Marin 16


Fişa nr. 1(4). Notaţi 5
idei importante.
• Statutul pedagogiei de ştiinţă a educaţiei despre educaţie reflectă complexitatea obiectului de
cercetare - activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane – analizat
/analizabil din diferite perspective istorice şi metodologice.
• Perspectiva epistemologică evidenţiază calitatea pedagogiei de:
• ştiinţă umană, plasată alături de economie, antropologie, geografie, etnologie, istorie, politologie,
filozofie, fiziologie, care au ca obiect de cercetare diversele activităţi umane», operele,
instituţiile şi relaţiile rezultate în contextul acestora ştiinţă socială, plasată alături de sociologie,
etnologie, antropologie socială, demografie, psihologie socială, care studiază comunitatea
umană la nivel macrostructural sau microstructural;
• b) ştiinţă a comunicării, alături de filologie, lingvistică, semiologie, care analizează raporturile de
informare şi de formare realizabile în diferite contexte socio-umane prin raţionalizarea acţiunii
în sens teleologic (prin raportare la scop) şi tehnologic (prin interacţiunea subiect-obiect).
• Abordarea sistematică a educaţiei (ca fenomen uman, social şi de comunicare) plasează pedagogia
la intersecţia dintre ştiinţele umane, ştiinţele sociale, ştiinţele cognitive. Pedagogia acţionează
astfel la nivelul unui sistem deschis care presupune înţelegerea educaţiei în contextul unor
relaţii permanente cu mediul, relaţii de conexiune inversă internă pozitivă, relaţii care
angajează valorificarea resurselor entropice. Ea dezvoltă concepţiile fundamentale, confirmate
în teoria sistemelor, adaptându-le la specificul activităţii de educaţie:
• finalitate - orientate spre valori pedagogice socio-umane;
• globalitate (integralitatea activităţii de educaţie în calitatea sa de activitate de formare-dezvoltare
permanentă a personalităţii);
• interacţiune (între elementele funcţional-structurale ale educaţiei /vezi acţiunea educaţională,
proiectarea curriculară);
• auto-organizare, autoreglare (vezi rolul conexiunii inverse pozitive în perfecţionarea continuă a
10/02/10acţiunii educaţionale); dr. Mariana Marin 17
• modelare, de tip sistemic (vezi importanţa corelaţiei dintre teoria şi practica pedagogică, între
Fişa nr. 2(5). Notaţi 5
idei importante.
• Evoluţia pedagogiei poate fi analizată la nivelul a patru etape distincte, semnificative la scară
istorică şi în contextul unor demersuri de tip interdisciplinar, operabile în domeniul ştiinţelor
socio-umane.
• Etapa desprinderii pedagogiei de filozofie este marcată prin două tendinţe distincte: elaborarea unui
discurs autonom în termeni de filozofie a educaţiei; ştiinţifizarea unui discurs autonom în
termeni de experimentare a educaţiei dezvoltată prin extrapolarea metodelor de cercetare
specifice ştiinţelor biologice).
• Etapa raportării pedagogiei la progresele înregistrate în ştiinţele socio-umane este marcată prin
două tendinţe opuse: tendinţa psihologizantă (care absolutizează rolul factorului intern al
formării-dezvoltării personalităţii); tendinţa sociologizantă (care absolutizează rolul factorului
extern al formării-dezvoltării personalităţii);
• Etapa extinderii cercetărilor interdisciplinare şi transdisciplinare din perspectivă istorică (istoria
pedagogiei), economică (planificarea învăţământului), politică (politica educaţiei), cibernetică
(pedagogie cibernetică), managerială (managementul educaţiei) etc. este marcată prin
promovarea unui nou discurs specific ştiinţelor educaţiei.
• Etapa aprofundării discursului pedagogic este marcată de efortul înregistrat în planul elaborării unor
demersuri epistemologice proprii noilor ştiinţe ale educaţiei, care stimulează o anumită
stabilitate a conceptelor fundamentale educaţionale.
• Deşi a evoluat o etapă istorică la alta (ceea ce îi determină pe specialişti să vorbească despre
caracterul istoric al educaţiei), ea şi-a păstrat, în timp, rolul de bază care a făcut necesară
apariţia ei în societatea omenească, acela de a transmite, de la o generaţie la alta, în mod
selectiv, tezaurul de valori materiale şi spirituale acumulate de societate, experienţa de muncă
şi de viaţă.
• Orice ştiinţă şi-a elaborat categoriile specifice, aşa cum sunt, pentru exemplificare: fizica - materie,
10/02/10mişcare, forţe, timp, spaţiu etc.; matematica
dr. Mariana- număr,
Marin mărime, ecuaţie, algoritm, probabilitate18
etc.; biologia – ereditate, metabolism etc. În orice ştiinţă, categoriile constituie limbajul de bază
Fişa nr. 3(6). Notaţi 5
idei importante.
• Categoriile pedagogiei sunt noţiuni (concepte) fundamentale care
exprimă notele (însuşirile) esenţiale, generale ale fenomenului
educaţional în ansamblu sau ale unor laturi, aspecte, elemente ale
acestora.
• Pedagogia şi-a elaborat categoriile sale specifice, care alcătuiesc limbajul
fundamental în cunoaşterea şi acţiunea educaţională. Categoriile
pedagogiei au sfere de esenţialitate şi generalitate deosebite, unde au
o sferă de generalitate foarte largă, exprimând notele esenţiale ale
întregului proces instructiv-educativ, aşa cum sunt categoriile de
educaţie şi de învăţământ; altele exprimă notele esenţiale numai ale
laturilor importante ale procesului educaţional, aşa cum sunt categoriile
de instrucţie şi educaţie. Cele mai multe dintre categoriile pedagogiei
exprimă diverse dimensiuni, aspecte, elemente sau raporturi ale
acestora, aşa cum sunt categoriile de educabilitate, ideal educaţional,
educaţie intelectuală, educaţie profesională, educaţie morală, educaţie
estetică şi educaţie fizică, obiective educaţionale, principii, metode şi
forme de activitate didactice etc., numărul lor fiind de ordinul miilor,
încât numai dicţionarele pedagogice reuşesc să le cuprindă într-o
măsură importantă.
• Vom prezenta categoriile pedagogiei
10/02/10 cu
dr. Mariana sfera relativ mare de generalitate,19
Marin
care contribuie într-o măsură deosebită la alcătuirea limbajului
EDUCAŢIE. INSTRUCŢIE.
ÎNVĂŢĂMÂNT.
• Termenul de educaţie, provine din limba latină de la “educaţio” -
educaţie şi “educo-educere” - care înseamnă a educa.
• Educaţia este categoria cu cea mai mare sferă de generalitate, incluzând
notele esenţiale ale procesului educaţional în ansamblul său. În acest
context se va folosi îndeosebi conceptul de educaţie ca fenomen
pedagogic (instructiv-educativ), care reprezintă procesul conştient,
organizat de transmitere şi dobândire de cunoştinţe, de
formare de priceperi şi deprinderi, de dezvoltare a capacităţilor
şi aptitudinilor, de formare a trăsăturilor de voinţă şi caracter,
astfel:
• “Educaţia” - cuprinde următoarele obiective:
• - dobândirea de cunoştinţe generale şi de specialitate;
• - formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de
specialitate;
• - formarea capacităţilor şi dezvoltarea aptitudinilor generale şi de
specialitate (profesionale);
• - formarea concepţiei despre lume;
• - formarea conştiinţei moral-civice, a comportării civilizate;
10/02/10 dr. Mariana Marin 20
• - formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter.
Instrucţia
• Denumirea de instrucţie provine din limba latină de la
“instrucţio” - ştiinţă, cultură, învăţătură, pregătire
obţinută prin studii. În limbajul pedagogic, atunci când se
vorbeşte de «om instruit», înseamnă că este vorba de un
om învăţat, cult, competent, pregătit prin studii.
• Categoria de “Instrucţie” - este cuprinsă în cea de
“Educaţie”, având astfel o sferă de generalitate şi un
număr mai mic de note esenţiale, iar unele cu o sferă de
generalitate mai redusă.
• Notele esenţiale care caracterizează “Instrucţia”:
• - dobândirea de cunoştinţe;
• - formarea de priceperi şi deprinderi;
• - formarea capacităţilor intelectuale şi dezvoltarea
aptitudinilor;
• - formarea concepţiei despre
10/02/10 lume
dr. Mariana Marin şi viaţă. 21
Învăţământ
• Această categorie are în vedere două semnificaţii - aceea
de “sistem de învăţământ” - adică de ansamblul
instituţiilor şcolare, care va face obiectul unei tratări
ulterioare separate şi aceea de “proces de
învăţământ” - care va fi explicată în contextul de faţă.
Procesul de învăţământ exprimă activitatea complexă
de transmitere şi dobândire a cunoştinţelor, de formare a
priceperilor şi deprinderilor, de dezvoltare a capacităţilor
şi aptitudinilor, de formare a concepţiei despre lume, de
formare a concepţiei şi conduitei moral civice şi a
trăsăturilor de voinţă şi caracter. Categoria de
învăţământ exprimă acţiunea de realizare a tuturor
notelor cuprinse în categoria generală de “Educaţie” sau
cu alte cuvinte exprimă acţiunea de punere în operă (de
realizare practică), în interacţiune, a celor două laturi
10/02/10esenţiale ale “Educaţiei” si anume
dr. Mariana Marin ale “Instrucţiei” şi 22
“Educaţiei”. În acest context procesul de învăţământ
REFLECŢIE

10/02/10 dr. Mariana Marin 23


SESIUNEA 3

10/02/10 dr. Mariana Marin 24


Reconstituiţi UN POSIBIL MODEL AL STRUCTURII
EDUCAŢIONALE, având ca reper sintagmele:

10/02/10 dr. Mariana Marin 25


Centrele de interes:

10/02/10 dr. Mariana Marin 26


Metoda 3 -6- 3
-Argumentaţi că educaţia este prioritară în
viaţa noastră, pornind de la informaţiile
teoretice despre:

10/02/10 dr. Mariana Marin 27


Idei Argumente Deschideri
(Aş vrea să mă
1.
2.
1.
2.
documentez
1.
2.
despre…)
3. 3. 3.
4.
5.
6.

10/02/10 dr. Mariana Marin 28


VĂ MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE
10/02/10 dr. Mariana Marin 29

S-ar putea să vă placă și