Glucagonul

Ion Adriana
MG II, Seria B, Grupa 9
Fiziologie
 Cuprins
 Definitie
 Structura
 Sinteza
 Mecanism de actiune
 Efectele glucagonului
 Reglarea secretiei
 Situatii patologice
 Determinarea glucagonului
 Definitie
Glucagonul este cel de-al doilea hormon pancreatic implicat în
reglarea echilibrului glicemic, alături de insulină. Pancreasul secretă
glucagon atunci când nivelul glicemiei scade prea mult, avand astfel
efect hiperglicemiant.

Acesta este secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans.

Glucagonul stimulează ficatul să transforme rezervele sale de
glicogen în glucoză, care este imediat eliberată în sânge
(glicogenoliza).

Glucagonul și insulina fac parte dintr-un sistem feedback ce menține

glicemia la un nivel acceptabil.

Efectele majore ale glucagonului constau in stimularea

glicogenolizei, gluconeogenezei, proteolizei si cetogenezei.
 Structura
 Glucagonul este un polipeptid
(non-steroid), alcătuit din 29 de
resturi de aminoacizi.

 Greutatea moleculara a
polipeptidului este de
3 485 daltoni.
 Sinteza
Sinteza si secretia de glucagon, de la nivelul celulelor alfa-
pancreatice sunt controlate de concentratia substratului circulant
(glucoza, aminoacizi si acizi grasi), de eferentele sistemului nervos
central si sistemului nervos vegetativ, si de actiunea unor hormoni
circulanti sau paracrini.

Glucagonul este generat din clivarea proglucagonului secretat

de celulele alfa pancreatice. In celulele L intestinale, proglucagonul
este clivat in produsii alternativi glicentin, GLP-1, IP-2 si GLP-2.
 Mecanism de actiune
Glucagonul are 2 acțiuni metabolice principale opuse celor ale
insulinei:

- acționeaza în sens gluconeogenetic (sinteza de glucoză din

aminoacizi și acizi grași)
- actioneaza in sens glicogenolitic (transformarea glicogenului
în glucoza, prin intermediarul glucoza-1-fosfat).

Glucagonul de asemenea regulează rata gluconeogenezei prin

influențarea lipolizei.
 Mecanism de actiune
 Glucagonul se leagă de un receptor propriu, parte a familiei
receptorilor cuplați cu proteina G, situat în membrană.

 Atașarea glucagonului la receptor determină clivarea subunității alfa

de subunitatea beta-gamma.

 Subunitatea alfa activează adenilat ciclaza, care, la rândul ei,

produce cAMP, care activează, la randul ei, protein-kinaza AMPc-
dependentă (PKA), care activează fosforilaz-kinaza, care
activează la rândul ei glicogen-fosforilaza, responsabilă de
formarea glucoza-1-fosfat din glicogen.
 Efectele glucagonului
Glucagonul are actiune pe metabolismele intermediare:
 metabolismul glucidic:
La nivel hepatic: stimuleaza formarea de glucoza
(gluconeogeneza), stimuleaza glicogenoliza hepatica si creste
extragerea aminoacizilor din sange de catre celulele hepatice, pentru
conversia in glucoza;
La nivel muscular: glucagonul nu afecteaza direct preluarea sau
utilizarea de glucozei de catre muschiului scheletic.
 metabolismul proteic:
Creste preluarea de catre ficat a unor precursori ca alanina,
glutamatul, piruvatul si lactatul; cantitati mari din acesti precursori
gluconeogenetici sunt convertite in glucoza.
Activitatea ciclului ureic din ficat creste, la fel si excretia de azot si
se produce un echilibru azotat negativ;
Inhiba sintezele proteice si are efecte proteolitice la nivel hepatic.
Efectele glucagonului
 metabolismul lipidic:
Creste nivelul plasmatic al acizilor grasi glicerolului si creste
oxidarea acizilor grasi
In tesut adipos glucagonul creste AMPc adipocitar, care
stimuleaza lipaza hormon sensibila (HSL) si promoveaza lipoliza si
eliberarea acizilor grasi.

In concentratii foarte mari, glucagonul are si alte efecte:

• inhiba secretia gastica
• creste secretia biliara
• creste forta de contractie a cordului
 Reglarea secretiei
 Locul de preferinta al degradarii glucagonului este ficatul, care degradeaza
80% din glucagonul circulant.

 Deoarece glucagonul intestinal intra prin vena porta in ficat, o mare parte a
hormonului nu ajunge, de fapt niciodata, in circulatia sistemica.

 Ficatul este organul tinta principal al hormonului, iar efectele sale periferice
directe sunt mici.

 Ca si insulina, glucagonul este transportat nelegat in plasma si are timpi

scurti de injumatatire, de aproximativ 6 minute.
Reglarea secretiei
Creșterea secreției de glucagon este cauzată de:
 scăderea glicemiei,

 creșterea nivelului catecolaminelor,

 creșterea nivelului de aminoacizi în sânge,

 colecistokinină, acetilcolină,

 stimulare simpatică.

Scăderea secreției de glucagon este datorată:

 insulină,

 somatostatin,

 stimularea vagală, ce inhibă secreția de glucagon,

 nivel crescut de acizi grași și cetoacizi în sânge,

 producție crescută de uree.

 Situatii patologice
Valorile normale ale glucagonului: 50 -100pg/mL
Niveluri crescute de glucagon se intalnesc in:
• Tumori secretante de glucagon. Glucagonoamele (familiale) se pot manifesta clinic
prin 3 sindroame diferite:
1) primul sindrom include o eruptie cutanata caracteristica (eritem
necrolitic migrator), diabet zaharat sau intoleranta la glucoza, scadere ponderala,
anemie, tromboze venoase. Aceasta forma este insotita de niveluri foarte ridicate
de glucagon (>1000 ng/L);

2) al doilea sindrom asociaza un diabet zaharat sever;

3) al treilea sindrom este asociat cu sindromul neoplaziei endocrine multiple si

este caracterizat prin niveluri de glucagon mai scazute comparativ cu celelalte 2
forme.

Prezenta unei tumori secretante de glucagon este suspectata atunci cand se obtin
valori crescute ale glucagonului plasmatic bazal in absenta hipoglicemiei. De
asemenea dupa incarcarea cu glucoza nu apare o supresie a secretiei de glucagon.
Tratamentul eficient al acestor tipuri de tumori determina normalizarea nivelului de
glucagon.
Situatii patologice
Niveluri crescute de glucagon se intalnesc in
 Diabet zaharat

Cresterile inadecvate ale glucagonului plasmatic la pacientii cu diabet tip I

si hiperglicemie severa indica o secretie paradoxala a acestui hormon, care
contribuie la severitatea bolii. Pe de alta parte, nivelurile scazute de glucagon
in prezenta hipoglicemiei indica o alterare a mecanismului de reglare a
glicemiei.
Aceasta categorie de pacienti este predispusa la episoade de hipoglicemie
recurenta. Aceasta tulburare poate fi permanenta (in cazul distructiei celulelor
alfa-insulare sau unei neuropatii autonome) sau functionala (datorata unui
control prea riguros al glicemiei si reversibila dupa scaderea dozelor
de insulina).
Situatii patologice
Niveluri crescute de glucagon se intalnesc in

• Pancreatita acuta

•  Insuficienta renala cronica

• Conditii de stres: traumatisme, arsuri, interventii chirurgicale

• Ciroza hepatica

• Hiperosmolaritate

• Hipoglicemie.
Situatii patologice
Niveluri scazute de glucagon se intalnesc in:

• pierdere de tesut pancreatic (tumori pancreatice, pancreatectomie);

• pancreatita cronica;

• fibroza chistica.

Functia renala afecteaza metabolismul glucagonului; in insuficienta renala

sunt intalnite valori crescute ale glucagonului à jeun care se normalizeaza
dupa un transplant renal eficient.

O secretie excesiva de glucagon poate conduce la hiperglicemie sau

poate agrava o hiperglicemie preexistenta. O secretie excesiva inadecvata
poate fi intalnita uneori la diabetici, in special la pacientii cu cetoacidoza si
poate complica management-ul acestei afectiuni. In momentul in care
insulinoterapia controleaza eficient diabetul nivelurile de glucagon se
apropie de normal.
Situatii patologice
Glucagonoamele sunt tumori pancreatice rare cu originea in
celulele insulare. Pacientii cu tumori secretante de glucagon pot
prezenta tabloul clasic de boala ce include eritem necrolitic
migrator, diabet si diaree sau pot avea simptome si semne mai putin
specifice.
Niveluri crescute de glucagon mai pot fi intalnite in tumori
carcinoide si alte tumori neuroendocrine precum si in carcinomul
hepatocelular.
Un raspuns scazut sau absent al glucagonului la hipoglicemie
poate fi intalnit in diabetul zaharat de tip I si poate contribui la
aparitia unor reactii hipoglicemice severe si prelungite.
Un deficit de glucagon reflecta o pierdere de tesut pancreatic.
Determinarea glucagonului
Metoda: ELISA

Pregatire pacient - pentru nivelurile bazale: à jeun (pe nemancate) –

cel putin 8 ore de la ultima ingestie de alimente. Se va evita stres-ul
pacientului in momentul recoltarii probei (stres-ul poate altera
nivelurile normale de glucagon).

Specimen recoltat - sange venos; vacutainerul se agita foarte usor,

prin
rasturnare si se pune imediat pe gheata; se transporta la laborator cat
mai repede posibil pentru a fi centrifugat.