EVOLUŢIA TEMATICII

CALITĂŢII VIEŢII
 Conceptul de calitate a vieţii a fost lansat mai întâi în SUA
în deceniul al VII-lea al secolului XX-lea şi preluat ulterior
în Europa şi alte zone ale lumii.
 ,,... Problemele sociologice, dacă sunt formulate în mod
adecvat, trebuie să încorporeze, în acelaşi timp,
încercările de viaţă individuală ca şi problemele sociale,
conflictuale, istoria şi biografia, întreaga sferă de
cuprindere a complicatelor relaţii dintre ele. Tocmai în
această sferă se desfăşoară viaţa oamenilor şi făurirea
societăţilor şi tocmai în această sferă imaginaţia
sociologică are şansa de a distinge calitatea vieţii
umane în timpul nostru.”
(C.W. Mills, Imaginaţia sociologică, 1959, trad.rom.1975, Editura politică, p.321)
 Demersuri în plan politic şi ştiinţific
 1964 – Programul ,,Marea Societate” (SUA);
,,Sarcina Marii Societăţi este să asigure populaţiei mediul,
capacităţile şi structurile sociale care să le dea acestora o sursă
reală de a urmări fericirea lor individuală. Astfel, Marea
Societate este preocupată nu de cât de mult, ci de cât de bine,
nu de cantitatea de bunuri, ci de calitatea vieţii oamenilor”
 ,,Marea Societate este locul unde ultimul dintre noi va găsi
mulţumire şi cel mai bun dintre noi poate găsi măreţie. Toţi
vom respecta demnitatea celorlaţi.”
Remarci:
- Programul Marea Societate este unul privind calitatea vieţii dar
a jucat şi rolul de ,,welfare state”
- Prin conceptul de calitate a vieţii se produce apropierea SUA de
model west-european al dezvoltării din perioada postbelică.
 ,,Noi putem deschide uşile învăţării, ale unei munci
folositoare şi unui binemeritat timp liber nu doar pentru
puţinii privilegiaţi ci le putem deschide la toţi. Aceste
scopuri nu pot fi măsurate prin mărimea depozitelor
bancare. Ele pot fi măsurate numai prin calitatea vieţii
populaţiei noastre. Milioane de americani au acumulat
prosperitate şi au descoperit că proprietatea singură nu
este suficientă. Ei au nevoie de o schimbare pentru a
acumula cunoştinţe, a atinge frumosul, a se bucura de
reuşită, de familie şi de comunitate.”

(Remark of the President, 1964)

 Tematica nouă a calităţii vieţii a reprezentat
o reacţie constructivă la criza de sens uman
a ,,civilizaţiei consumului”.
 S-a produs şi o recentrare a vieţii pe
adevăratele nevoi umane, s-a trecut de la
stilul de viaţă standard bazat pe principiul:
muncă pentru câştig/câştig pentru consum
la principiul dezvoltării libere a personalităţii
umane
 Calitatea vieţii în România
 Perioada anilor ’60 –’70 a fost o perioadă de
deschidere ideologică neobişnuită, perioadă în
care s-a cristelizat un model ideologic specific cu
orientare ambivalentă: reformistă şi critică; s-au
preluat din Occident teme precum aceea a
calităţii vieţii.
 În anii ’70–’80, tematica stilurilor de viaţă şi a
calităţii vieţii prezenta un prilej interesant de
exerciţiu teoretic şi metodologic în câmpul
sociologiei.
 România după 1989
 Calitatea vieţii era una din temele posibile de
cercetare pe care relansarea sociologiei le avea în
faţă.
 Constituirea ICCV în cadrul Academiei Române a
reprezentat un fapt cu implicaţii importante în
evoluţia ulterioară a tematicii:abordarea globală a
calităţii vieţii (bunăstarea subiectivă şi
configuraţia obiectivă a veniturilor şi consumului)
precum şi stabilirea unei perspective politice a
bunăstării (calitatea vieţii ca obiectiv al politicii
sociale).
 Primele programe de cercetare, lansate de ICCV, au
fost:
1. Diagnoza calităţii vieţii – o reluare în noul context a
preocupărilor dinainte de Revoluţie (diagnoze anuale).
2. Standardul de viaţă şi diagnoza sărăciei
(evidenţierea modului în care tranziţia la economia de
piaţă va afecta calitatea vieţii precum şi evidenţierea
sărăciei ca şi cel mai important cost al schimbărilor
sociale).
3. Politici sociale – considerate ca un element esenţial
în promovarea calităţii vieţii (regândirea statului
bunăstării în noua societate precum şi intervenţia
statului în asigurarea unei tranziţii protejate social.