Aerosolterapia.

Istoric
 Aerosolterapaia a aparuta în urmă cu peste 4000 de ani,
fiind folosită in medicina Ayurvedică pentru terapia
astmului.
 Unul din aceste preparate era compus din rădăcini de
ciumafaie ce conţineau alcaloizi cu
acţiune bronhodilatatoare anticolinergică, ghimbir şi piper.
 Atomizoarele sau nebulizoarele au apărut la mijlocul
secolului al XIX-lea în Franţa,
 denumirea de nebulizor provenind de la termenul latin
„nebula” („abur”).
Aerosolterapia
 metodă de administrare pe cale inhalatorie a unor substanţ
e active farmacologice sau devenite active prin dispersie,
care se adresează unor stări patologice ale căilor aeriene
superioare şi inferioare
 este , în mod obişnuit, parte a tratamentului de fond dar şi
a celui “acut”, în afecţiunile cronice pulmonare (astmul
bronşic, bronhopneumopatia cronică obstructivă-BPOC
sau fibroza chistică)
Inhalatia poate fi
 Naturala(Aerosolterapia efectuatata in statiuni
balneare marine, montane, silvice)

 Artificiala (Inspiratia aerului saturat cu substante

medicamentoase sub forma de fum, aburi, gaz, ceata
umeda sau uleioasa, aburi sau oxigen)
Obiectivele terapeutice
 Umidificarea cailor respiratorii
 Facilitarea evacuarii secretiilor bronsice (fluidifiante,
mucolitice)
 Inhibarea prostoglandinilor (glucocorticosteroizii)
 Inlaturarea infectiei bronsice(antibiotice,
antimicotice)
 Regenerarea epiteliului vibratil
 Inhibarea reactiilor antigen-anticorp(cromoglicat de
sodic)
Dupa gradul de dispersiune
aerosolii se impart in
 Cu grad mare de dispersie(r mai mare4 mkm)
 Cu grad mic de dispersie (r mai mic 5-25mkm)
 Aerosolii cu grad mare de dispersie in timpul
inspiratiei patrund in alveole.
 Aerosolii cu grad mic de dispersie sint fixati in caile
respiratorii superioare, trahee, faringe, cavitatea
bucala.
Avantajele aerosolterapiei
 reducerea expunerii sistemice,
 necesitatea unor doze mai mici de medicament,
 intrarea în acţiune mai rapidă a medicaţiei administrate,
 severitatea şi incidenţă mai reduse ale efectelor
adverse sistemice,
 Absenţa durerii comparativ cu administrarea medicaţiei pe
cale injectabilă
Avantaje
 indiferent de gradul obstrucţiei bronşice, nu este necesar
să sa se faca eforturi de sincronizare a
respiraţiei şi nu necesita o anumită forţă inspiratorie.
 poate fi utilizata la acei pacienti care nu pot sa utilizeze
corect spray-ul
 administrarea prin nebulizare este foarte utilă în
tratamentul exacerbărilor severe, ca şi la copii
Substanţele active utilizate în terapia prin inhalaţii
trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii
 să aibă un efect tropic şi farmacologic bine definit;
 să fie atoxice şi neiritante pentru a nu influenţa negativ
motricitatea cililor;
 să fie solubile în apă;
 să aibă un ph neutru;
 să poată fi pulverizate;
 să fie stabile, să nu degradeze repede în contact cu aerul;
 să nu intre în reacţie chimică cu materialele obişnuite din
care sunt confecţionateaparatele de aerosoli;
 să aibă o resorbţie cât mai slabă
Aparate si metode de inhalatii
 In functie de constructia lor se impart in
portative(individuale) si stationare.
 Portative pot fi:
1. Pulverizatoare mecanice de buzunar
2. Baloane care pulverizeaza preparate farmacologice
lichide
3. Pulverizatoare mecanice de praf
Se cunosc urmatoarele tipuri de
aparate:
 Portative- AI- 1,
 PAI-1 si PAI-2,
 Aerosol P-1,
 Aerosol K-1(dispozitivul stationar de inhalatie)
 AVS-1(aparat de aerosoli cu ultrasunete)
Nebulizatoar pentru copii
Se evidentiaza 5 forme de inhalatii:
1. Cu aburi (mentol, timol, eucalipt) 5-10 min.
2. Termoumede (durata depinde de viteza pulverizarii
solutiei medicamentoase, sol saline, alcaline, ape
minerale, hormoni, antibiotice).
3. Cu aerosoli la temperatura camerei (inhalator portativ, o
procedura de inhalatie consuma 2-6ml de solutie
medicamentoasa, in calitate de remediu se folosesc
bronholitici, fermenti, hormoni, antibiotice).
4. Cu ulei (eucalipt, olive, persici, migdale, 5-7 min) se
aplica deobicei dupa o inhalatie termoumeda.
5. Cu praf (inhalarea prafului consta in pulverizarea sol cu
aer fierbinte in care apa se evaporeaza, iar particulele
mici ale remediului patrund odata cu aerul inspirat in
bronhii si alveole.)
Aerosolterapia ultrasonora
 Producerea aerosolului cu ultrasunet se realizeaza in
urma fenomenului de cavitatie sau in urma efectului
de pulverizare prin desprinderea picaturilor foarte
micide lichid din havuzul ultrasonor.
 Avantajul acestei metode de producere consta in
monodispersarea particulelor, cea ce asigura marea
stabilitate a norului aerosolic
 Dezavantajele imposibilitatea pulverizarii solutiilor
uleioase si complexitatea dispozitivelor tehnice pentru
generarea ultrasunetului
Modul de folosire a inhalatiilor
 Asistenta de inhalaţii trebuie să aducă la cunoştinţă
bolnavul despre regulile de folosire a procedurii.
 Bolnavul trebuie să-şi ea o poziţie comodă în decubit
dorsal sau în poziţie semişezîndă, să nu se sustragă şi
să nu vorbească în timpul procedurii ;în primele 30-60
sec să respire normal, să nu forţeze şi să nu respire
adânc,
 hainele nu trebuie să provoace incomodităţi şi să facă
respiraţia dificilă, la apariţia tusei trebuie numai de cât
de micşorat cantitatea de aerosoli şi dei permite
bolnavilor să se odihnescă, să-şi restabilească
respiraţia şi numai după aceasta de trecut la respiraţie
prin sondă sau masca.
 Inhalaţia se poate petrece după 1-1,5 h după exerciţiile
fizice sau după folosirea alimentelor. După ce a
terminat inhalaţia bolnavul trebuie să se odihnescă 10-
15 min, n timp de un ceas să nu fumeze, să nu
vorbească , să nu se alimenteze.
Tehnica de aerosolizare in camere
de inhalatii
 Scopuri principale
1. Umidificarea bronsilor
2. Troficitatea aparatului muscular
 Avantaje
Pacientul nu vine in contact cu aparate, nu sun necesare
piese bucale
Pacientul respira liber fara a si indica ritmul si
amplitudinea respiratorie, poate executa gimnastica
respiratorie
Durata sedintelor 30min- 2 ori Nr 25
Indicatii
 Afectctiunile pulmonare cronice obstructive (astm,
BPOC)< aerosolterapia bronhodilatatorie,
antiinflamatorie si expectoranta
 Fibroza chistica
 Laringita acuta si edemul farangian al copilului
 Bronsita acuta si pneumonia comunitara
 Rinite, sinuzite otite acute sau cronice
Contraindicatii
 Starea critica a bolnavilor
 Predispunere la hemoragie pulmonara
 Boala hipertonica in stadiul IIB si III
 Afectiunile urechii interne cu dereglari statice
 Procese atrofice ale mucoasei cailor respiratorii
 Incompatibilitate individuala