CONDUITA PSIHOSOCIALĂ
 RELAȚII INTERPESONALE ȘI ROLUL LOR ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII
I. Etapele dezvoltării interacțiunii interpersonale și rolurile acestora
 Din momentul conceperii noastre suntem în ipostaza de a ne asuma un prim rol, respectiv pe cel de viitor copil al părinților care ne-au
conceput. Pentru acest prim rol pe care ni l-am asumat, sau natura ne-a obligat într-un fel să-l asumăm, suntem datori și nevoiți să ne
adaptăm și anumitor reguli impuse inițial de către părinți. Ulterior, pe măsură ce creștem vom urma parcursul uman de dezvoltare, care de
altfel este foarte bine structurat, și vom mări aria de roluri și reguli asumate.
 Exemplu: - Vom merge la grădiniță – rolul asumat este de elev, iar regulamentul îl impune grădinița;
- Vom avea (probabil alți frați/surori) – rolul este de frate/soră, regulamentul impus de acest cadru;
- Vom avea vecini, prieteni, rude, și aici vom asuma diferite rolul și regulamente;
- Vom merge la școală, la discotecă, în excursie, în trafic, la facultate, la un club sportiv, cu iubitul/iubita, etc.
 Tot acest parcurs al dezvoltării noastre, toate aceste situații exprimă faptul că, noi oamenii suntem născuți prin natura noastră să aparținem
unui grup, să socializăm, să respectăm reguli, să comunicăm cu ceilalți, și pentru ca toate aceste etape să se realizeze în armonie, fără
conflicte, ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ NE DEZVOLTĂM EMPATIA!!!!
 GRUPURILE SOCIALE

II. Grupurile sociale – Definiție: Un grup social este format din mai mulți indivizi care se influențează reciproc, au aceleași obiective, se supun unor
reguli preexistente sau inițiate de ei.
Grupurile sociale sunt formate din:
 Grupul de apartenență – este acel grup în care implicarea noastră este efectivă, deoarece avem calitatea și responsabilitatea unui membru
care este implicat într-o multitudine de relații, de activități și de valori care ne modelează astfel conduita socială ulterioară;
 Grupul de referință – este un grup la care aspirăm, ne dorim să aparținem, însă din diverse motive nu suntem incluși momentan (poate necesită
mai multă muncă, mai multă educație, mai multă experiență). Acest grup este tiparul nostru care ne influențează în formarea imaginii de sine,
ne motivează, ne inspiră și ne determină să producem schimbări ale conduitelor, să ne schimbăm atitudinea conform ierarhiilor de valori. În
funcție de alegerea grupului de referință, ne vom identifica cu acesta și vom aborda atitudini pozitive sau negative, în funcție de anticiparea
satisfacțiilor sociale ale fiecăruia;
 Grupul de vârstă – acest grup se regăsește începând de la grădiniță, unde copiii fac parte din grupuri de aceeași vârstă, apoi la școală fac parte
din ciclurile primar, gimnazial, liceal. Odată cu modificarea categoriei de vârstă, se modifică și grupurile de apartenență dar și obligațiile.
Acestea necesită asumate.
 Grupul format instantaneu – este format din acei oameni care împărtășesc o perioadă scurtă de timp aceleași probleme, aceleași opinii,
aceleași sentimente, etc. Ex.: oamenii implicați într-un accident, oameni spitalizați, oameni care merg să vizioneze un film, o piesă de teatru,
în tramvai, etc.;
 Grupul instituționalizat – este un grup format din oameni care lucrează într-o organizație, profesorii, medicii, bancherii, etc.;
 Grupul de presiuni – este un tip de grup organizat care are ca scop apărarea unor obiective colective, și care exercită în mod direct sau
indirect presiuni în acest sens. Ex: protestele sunt inițiate de un număr semnificativ de oameni, care vor să schimbe o lege, sau nu sunt de
acord cu strategia lor de conducere, astfel îi determină pe parlamentari să negocieze sau să schimbe ceva. Acest grup se manifestă în viața
publică și face presiuni asupra politicienilor.

INDIFERENT DE GRUPUL DE APARTENENȚĂ, ESTE ESENȚIALĂ RELAȚIA UMANĂ PE CARE O DEZVOLTĂM!!

ACEASTĂ RELAȚIE UMANĂ, ÎN SPECIAL CEA INTRA ȘI INTERGRUPALĂ, DAR ȘI IERARHICĂ, ESTE UN FACTOR DETERMINANT AL PERFORMANȚEI ȘI
SATISFACȚIEI INDIFERENT DE ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ!!
NEVOILE ESENȚIALE ALE OMULUI SUNT CELE DE APARTENENȚĂ, DE REALIZARE ȘI DE RESPECT DE SINE, IAR ACESTEA SUNT OBȚINUTE DOAR ÎN
CADRUL ANUMITOR GRUPURI!!
SATISFACEREA ACESTOR NEVOI ESTE FOARTE IMPORTANTĂ PENTRU A NE FORMA ȘI A NE MANIFESTA PERSONALITATEA!!
 CONCEPTELE DE STATUS ȘI DE ROL SOCIAL

 Kurt Lewin este unul dintre cei care au conceput psihologia socială și care a avut contribuții esențiale în studierea dinamicii grupurilor. El a studiat
comportamentul copiilor în situații și grupuri diferite, unele cu un lider autoritar, altele cu un lider democratic sau cu un lider permisiv. Astfel, a ajuns la
concluzia că, în funcție de liderul grupului, comportamentul acestora variază.  
 Cu toții ocupăm diferite poziții, în funcție de grupul de apartenență. Ex: Elevul, în colectivul din care face parte ocupă un anumit loc, are o anumită poziție, un
anumit status în formarea opiniilor colegilor, poate fi șeful clasei, căpitanul unei echipe sportive, etc.
 Statusul – Definiție: este poziția, raportul unei persoane cu grupul din care aparține și care implică tot ansamblul de așteptări din partea celorlalți. Ex: o
persoană mai vârstnică așteaptă să fie salutată de cei mai tineri, profesorul așteaptă să fie salutat și respectat de elevi, șeful clasei este responsabil și învățat
să ia decizii, la elevul cu cele mai bune note așteptările sunt să știe lecția de fiecare dată, un călător așteaptă ca șoferul să conducă cu prudență, etc.
În concluzie, statusul reprezintă drepturile și îndatoririle persoanei care constituie un element al conștiinței de sine.
Există persoane care își acceptă statusul și își duc la îndeplinire rolul care rezultă din statusul asumat, însă există și varianta în care nu-și asumă statusul, ci revoltă,
îl resping iar acele persoane devin inadaptate social sau reformatoare.
Pentru că nu ne putem asuma un status fără a juca un rol, atunci acestea două sunt în strânsă legătură.
Rolul – Definiție: este o conduită pe care ne-o însușim în funcție de statusul asumat. După cum am spus anterior, noi ne asumăm mai multe roluri și comportamente
diferite de-a lungul vieții. Ex: Rolul de copil, de adolescent, de matur, de bătrân, de sex, de profesor. Este o problemă dacă Te afli într-o poziție de adult, însă
comportamentul este de copil. Aceste discrepanțe, pot conduce la grave conflicte intrapsihice.
Un alt aspect important este că avem tendința de a ne agăța de aceste roluri, de a ne marca, de a ne da puterea pe care poate nu am avut-o în trecut, și atunci ne
contopi cu acel rol în așa măsură, încât nu ne vom mai desprinde el. Sunt și cazuri în care refuzăm cu îndârjire anumite statusuri și roluri.

 
 Rolul cel mai important este cel de lider, deoarece, cel care își asumă un astfel de rol are o mare responsabilitate de a conduce grupul de
apartenență spre atingerea unor scopuri obiective specifice.
 Liderul poate fi desemnat de instituție, tradiție sau de grupul de apartenență, atribuindu-i rolul și responsabilitățile aferente, sau poate fi
emergent, atunci când singur își atribuie și își asumă rolul și responsabilitățile aferente (acest lider se face acceptat de ceilalți membrii)
 Cercetările făcute asupra comportamentului liderilor, demonstrează că nu dețin o anumită trăsătură psihologică în care să-i diferențieze, și
nici un anumit comportament care să garanteze eficacitatea acțiunilor lor. Mai degrabă se remarcă stilul liderului de a conduce,
caracteristicile sale psihologice (personalitatea, temperamentul, caracterul) care este necesar să fie adaptate în funcție de exigențele
situației.
 S-au observat 2 tipuri de lideri:
- tipul de lider autocrat, este cel care se impune în fața grupului în mod autoritar, creând un climat psihosocial tensionat, nepermițând
afirmarea altei personalități;
- tipul de lider democrat creează un climat permisiv, care oferă șansa de afirmare și a altor personalități , permite dezvoltarea creativității.
 În funcție de tipul de lider ales și asumat, în funcție de îndeplinirea responsabilităților, grupul pe care îl conducem observă și judecă,
formându-se astfel reputația individului în raport cu comunitatea.
 Reputația - Definiție: este suma caracteristicilor personale asupra cărora observatorii sociali, care rezonează sau nu cu trăsăturile de caracter
ale acestora, împărtășesc aceeași reprezentare, sunt în acord/dezacord cu toate acțiunile întreprinse. Ex: judecătorul oate avea reputația de
”corect/incorect” față de inculpați, profesorul poate avea reputația de bun/incapabil pedagog, de exigent/indulgent, etc.
 FORME ALE RELAȚIILOR CU CEILALȚI
 În momentul intrării unui grup de apartenență, vom dezvolta și anumite relații. Putem spune că suntem în relații bune, care dezvoltă un climat socio-afectiv
pozitiv, stimulativ, sau putem spune că suntem în relații de contradicție, conflictuale, care dezvoltă un climat socio-afectiv negativ, constrângător.
 În acest fel, există două forme elementare ale relațiilor cu ceilalți: - egoismul;

- altruismul.
 Depinde de structura noastră de personalitate dacă oferim sau nu sprijin unei persoane care necesită susținerea noastră.
 Egoismul – este reprezentat de acea persoană care este centrată doar pe sine, pe realizările sale, pe propriile dorințe;
 Altruismul – este reprezentat de acea persoană care este gata oricând să sară în ajutorul unei persoane aflate în nevoie.
 Aceste laturi ale personalității noastre se îmbină și alternează ca dominante în comportamentul nostru. Dacă rămânem blocați sau dezvoltăm trecând la extremă
una din aceste laturi, înseamnă că s-a produs un dezechilibru major.
 Una din cele mai speciale tipuri de relație cu celălalt, este relația de IUBIRE. Unii psihologi clasifică iubirea în:
 Iubirea romantică – ne îndrăgostim de o imagine fizică și dezvoltăm dorința intensă de a fi împreună cu acea persoană;
 Iubirea de divertisment – simți nevoia și plăcerea de ați petrece timpul într-un mod plăcut;
 Iubirea stabilă – relația de lungă durată, se consolidează în timp și angajează la responsabilități durabile;
 Iubirea posesivă – este o iubire obsedantă, cu episoade de gelozie, frustrantă;
 Iubirea altruistă – este o iubire care se oferă fără a cere nimic la schimb, fără așteptări;
 Iubirea pragmatică – este bazată pe fapte concrete, ex: religia, banii, profesia, vârsta, etc.
 Conformismul este o formă de cooperare și constă în asumarea totală a regulilor grupului de către individ, chiar în absența unei judecăți
personale. Aceasta poate fi un reper de sănătate mentală pentru ceilalți indivizi.
 Nesupunerea regulilor grupului nu face altceva decât să-l izoleze de comunitate, și devine străin față de acesta. Partea pozitivă a
conformismului este loialitatea față de grup, însă există și o parte negativă, care se manifestă prin servilism, supunere.
 Cooperarea – este un tip de relație, care presupune empatie, capacitatea de înțelegere a semenului nostru, deschidere spre comunicare,
grad de toleranță, consens în abordarea problemelor comune.
 La polul opus, este conflictul – acest tip de relație socială, reiese din lupta pentru putere, pentru interesele proprii.
 Sunt mai multe tipuri de conflicte:
• Cognitive – când se oscilează între două concepte, două norme, două domenii de interes;
• Afective – conflict între două emoții antagonice care sunt determinate de o anumită situație;
• Perceptive – se manifestă ca o situație de ambiguitate în captarea informațiilor;
• Sociale – într-o situație de interacțiune caracterizată prin divergențe de interese, concepții de putere și antagoniste între scopuri.
 Empatia – este capacitatea de a intui ceea ce simte celălalt. Dacă este bine dezvoltată, poate fi un liant în realizarea cooperării. A te pune
în pielea celuilalt, fără însă a uita de cine ești tu.
 Cunoașterea tipurilor de relații cu semenii este importantă pentru favorizarea integrării noastre în societate, pentru confortul psihicului
nostru, pentru împlinirea de sine, pentru formarea personalității fiecăruia dintre noi.
 Lipsa empatiei duce la singurătate, indiferență față de nevoile celuilalt, lipsa relațiilor sociale satisfăcătoare și intime.
 COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPULUI

 Comunicarea are rolul de a transmite într-un mod intenționat sau nu, o informație desemnată să lămurească sau influențeze un grup de
persoane. În mod simultan redării informației, se produce o acțiune asupra subiectului receptor și una asupra subiectul emițător.
 Noi nu comunică doar verbal, ci și nonverbal, deoarece împreună reprezintă fenomene, funcții și manifestări psihice. În comunicarea
verbală/nonverbală se reflectă personalitatea noastră.
 Comunicarea ca relație depinde de sau pune în valoare tipul de personalitate (comunicativ/necomunicativ) și tipul de grup din care facem
parte (permisiv/autoritar).
 Relația de comunicare amprentează dezvoltarea personalității individului, a integrării și adaptării sale sociale, a realizării de sine.
 Lipsa comunicării, indiferent de cauze, are repercursiuni psihice majore: introvertire, acumulare de tensiuni interioare ce pot deveni ulterior
izbucniri violente, somatizări.