•Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 și 70 ani. La
început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de îmbătrânire, dar pe
măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul manifestării
primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control a
activităților motorii sunt deja distruse.
• În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor
constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus și în perioadele de
stres. Tremorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn, este accentuat
de stres și de oboseală. Tremorul devine mai puțin evident pe măsura evoluției bolii.
• Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson și afectează 15% - 30% din
pacienți. Memoria recentă este afectată.
• Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la mobilizarea pasivă a mușchilor și este
mai evidentă la mișcările voluntare ale membrelor.
Muschii pot deveni tensionati si rigizi deoarece nu mai primesc mesajele de relaxare
de la nivelul crierului. Drept consecinta apar dureri musculare, blocaje posturale, si
miscari lente.Mersul poate deveni sovaitor, limitat la pasi mici si repezi. Urcarea
scarilor sau ridicarea de pe scaun si din pat necesita un efort aditional. Adesea,
pacientii cu boala Parkinson se opresc intr-o atitudine “inghetata” – fiind incapabili de
a initia orice miscare. In aceste situatii, acestia trebuie ajutati sa reia miscarea prin
“deplasarea unui picior spre inainte pentru a depasi obstacolul” sau sugerandu-i
acestuia ca trebuie sa depaseasca o granita imaginara