Sunteți pe pagina 1din 46

Genetica răspunsului

imun

1
• Răspunsul imun reprezintă un sistem de
recunoaştere a moleculelor străine faţă de cele
proprii.
• Moleculele străine (proteine, glicoproteide, hidraţi
de carbon, monocatene de ADN, virusuri) ori părţi
din moleculele străine poartă denumirea de
antigeni.

• Pătrunderea antigenilor în circuitul sangvin


declanşează un răspuns imun prin recunoaşterea
specifică a antigenilor străini şi distrugerea lor.

2
• De reacţiile imune sunt responsabile:
– B limfocitele (din oase – bone)
– T limfocitele (în timus)
– macrofagii
• Fiecare clasă de limfocite utilizează rearanjări
în moleculele de ADN pentru a asigura sinteza
unei game largi de proteine implicate în
răspunsul imun.

3
Imunodeficienţe
Tipul Originea Consecinţe

Deficienţa limfocitelor B Defecte genetice în Unele infecţii piogene,


maturizarea limfocitelor B infecţii virale

Deficienţa limfocitelor T Defecte genetice în Infecţii virale, micotice,


maturizarea limfocitelor T prtozoare, bacterii
intracelulare

Deficienţa combinată (B Mutaţii în gene pentru SCID (Severe Combined


şi T) interleukine, deficienţa Immune Deficiency) –
ADA (adenozin- orice agent patogen
dezaminaza), absenţa
moleculelor MHC
4
Deficienţa Mutaţii recesive Boala granulomatoasă
macrofagilor autosomale sau X- cronică (lipsa digestiei
linkate în subunităţile intracelulare)
genei pentru
citocromul B

Deficienţa Afectarea căilor de Susceptibilitate


complementului activare sau de reglare crescută la infecţiile
a complementului cu piogeni şi bacterii
intracelulare

5
6
Răspunsul imun

Umoral Celular
• determinat de B-  determinat de
limfocite; T- limfocite;
• mediat de secreţia  mediat de
unor anticorpi = producerea
imunoglobuline. TcR.

7
Răspunsul umoral
• producerea de Ac responsabil de recunoaşterea Ag.
• Ag circulând în curentul sangvin interacţionează cu Ac după
principiul complementarităţii configuraţiei, formând complexul
Ac-Ag;
• complexele Ac-Ag sunt atrase de alte componente ale sistemului
imun:
– Ac-Ag este recunoscut de complement - format din
aproximativ 20 proteaze, care asigură distrugerea
antigenului, sau
– Ac-Ag este recunoscut de macrofagi, care asigură distrugerea
acestor complexe.
• pentru asigurarea răspunsului imun şi secretarea Ac este
necesară o interacţiune între celulele B cu celulele T, numite
celule T-Helper.

8
9
Răspunsul celular
• este realizat de T-limfocite, numite T-celule
citotoxice (killer).
• acest tip de răspuns imun are loc în cazul:
– infecţiei virale sau bacteriene
– reacţia tuberculinei
– respingerea grefelor.
• Ag virali sunt expuşi pe suprafaţa celulei infectate
prin intermediul unor proteine, numite MHC (major
histocopatibility complex).
• complexele MHC-antigen străin sunt recunoscute
de receptorii celulelor T-killer (TcR).

10
11
• !!! atât Ig, cât şi TcR niciodată nu atacă
proteinele proprii, proces fiind numit
toleranţă.
• Pierderea proprietăţii de toleranţă duce la
dezvoltarea bolilor autoimune.

12
Principii generale ale RI
• După ce un organism a fost expus unui anumit Ag el devine
imun, adică rezistent la atacul repetat cu acelaşi antigen.

• În organism există 106-108 de limfocite T şi B imature, fiecare


fiind capabil de a sintetiza un anumit tip de anticorpi sau TcR.

• La atacul antigenic Ac sau TcR ai unor clone celulare -


complementare moleculelor străine - interacţionează cu ele:

– aceste clone celulare se divid rapid, producând molecule de


apărare (răspunsul imun primar);

– după înlăturarea antigenului, aceste celule se păstrează,


transformându-se în celule cu memorie. La un nou atac cu
acelaşi antigen aceste celule rapid trec în stare activă,
provocând răspunsul imun secundar. 13
14
• Ac sau TcR interacţionează doar cu o parte
mică a antigenului (5-6 aminoacizi).
• Pot fi mai multe linii limfocitare contra
unui antigen, dintre care una este mai
efectivă.

15
• Genele care codifică pentru proteinele sistemului
imun aparţin unei superfamilii a genelor de
imunitate:
– gene p/u Ig
– gene p/u TcR
– gene p/u complement
– gene MHC ...

• Acest set de gene s-a format prin duplicaţii


multiple a unei gene ancestrale.

16
Structura anticorpilor
• în celule există 106-108 tipuri Ac = Ig.
• Fiecare Ac reprezintă o imunoglobulină constituită din:
– 2 catene polipeptidice identice uşoare L – light
•  (60%)
• λ (40%)
– 2 catene identice grele H – heavy.
• Fiecare polipeptid are:
– capătul N variabil (V)
– capătul C constant (C).

17
18
• Pentru fiecare tip de polipetid din anticorp există
numerose gene V şi C, dispersate în cromozomii 2, 14
şi 22.

• pentru sinteza unui polipeptid are loc conexiunea


fizică a fragmentelor de ADN ce codifică anumite
regiuni V şi C prin intermediul recombinării somatice,
care are loc între cromatidele surori.

• aranjarea genelor V şi C este diferită la diferite clone


celulare limfocitare şi diferă de cea a celulelor STEM
sau a altor celule somatice.

19
Numărul şi localizarea genelor pentru
imunoglobuline

Familia Crs. % V J D C

κ(Kappa) 2p12 60 300 5 0 1

λ(Lambda) 22q11 40 300 6 0 6

H (Heavy) 14q32 100 300 6 20 9

20
Genele pentru imunoglobuline
conţin:
• multe gene pentru regiunea variabilă (V),
• secvenţe de joncţiune (J),
• secvenţe de divesificare (D)
• gene pentru regiunea constantă (C).

!!! Pentru realizarea transcripţiei este necesară


asocierea fizică a genelor V şi C într-o unitate
transcripţională.
21
Recombinarea somatică a
genelor pentru Ig
• Genele λ
– Una dintre cele 300 gene V (formată din Exon
1 – regiunea lider, intron, exon 2) se va uni cu
una din cele 6 gene C prin intermediul
regiunii J, situate în faţa fiecărei gene C.
– După transcripţie, în procesul de maturizare a
ARN are loc eliminarea intronilor.
– În procesul de maturizare a proteinei are loc
eliminarea regiunii lider.

22
1 2 125 299 300 1 2 6
L V L V L V L V L V J C J C J C

Recombinare
1 2 125 2 6
L V L V L VJ C J C

Transcripţie
125 2
L VJ C
5’ 3’

Maturizare ARN
5’ AAAAAAA

Translaţie

Maturizare proteină

IgL Lambda 23
Recombinarea somatică a
genelor pentru Ig
• Genele  –
– Una dintre cele 300 gene V se va uni cu una
din cele 5 regiuni J, urmată de unica genă C.
– După transcripţie, în procesul de maturizare a
ARN toate regiunile J situate după cea care a
realizat joncţiunea sunt considerate intron şi
sunt eliminate.
– În procesul de maturizare a proteinei are loc
eliminarea regiunii lider.

24
1 2 99 299 300 1 2 3 4 5 6
L V L V L V L V L V J J J J J J C

Recombinare
1 2 99 2 3 4 5 6
L V L V L VJ J J J J C

Transcripţie
99 2 3 4 5 6
L VJ J J J J C
5’ 3’

Maturizare ARN
2J
5’ AAAAAAA

Translaţie

Maturizare proteină

IgL Kappa 25
Recombinarea somatică a
genelor pentru Ig
• Genele H - recombinarea are loc în 2 etape:
– În prima etapă una din cele 20 regiuni D se
uneşte la una dintre cele 6 regiuni J, urmată
de blocul de gene C.
– În a doua etapă una dintre cele 300 gene V se
va uni la joncţiunea D-J.

26
1 2 300 1 2 3 20 1 2 3 4 5 6
L V L V L V DDD D J J J J J J C C C

Recombinare 1
1 2 300 1 2 35 6
L V L V L V D D DJ J C C C

1 2 Recombinare 2
L V L V C C C

Transcripţie
C C C
5’ 3’

Maturizare ARN

5’ AAAAAAA

Translaţie

Maturizare proteină 27
IgH
• Anticorpii funcţionează în diferite medii şi
asigură răspunsuri în diferite condiţii.
• Tipul de anticorp este determinat de
varianta de genă C din catena H.
• Există 5 tipuri de gene CH, şi deci 5 clase de
anticorpi.

28
Clasele principale de imunoglobuline

Tip IgM IgD IgG IgA IgE

Catena H μ δ γ α ε

% 5% 1% 80% 14% <1%

Toleranţa Activează
Activează Răspunsul
Funcţia complementul
(în complemen În secreţii
alergic
membrane) tul

29
• Genele CH se unesc pe rând la joncţiunea VDJ în
ordinea localizării lor pe cromozom.
• Unirea se realizează prin zona S situată în faţa
genelor C.
• De obicei primul tip de Ig este IgM, deoarece
gena Cμ este localizată prima în şirul de gene C.
• Formarea noilor tipuri de Ig este determinată de
deleţia acelor gene C, care se găsesc în faţa
genei necesare.

30
Mecanismele de asigurare a
diversităţii anticorpilor

• Existenţa mai multor gene codificatoare


• Recombinarea somatică
• Splicing-ul alternativ
• Alelismul multiplu
• Excluderea alelică
• Erori în recombinare
• Mutaţii somatice

31
Recombinarea somatică
• În toate sistemele genele V sunt precedate, iar J
anticipate de secvenţe consens.
• Recombinarea între comatidele surori este
asigurată de recunoaşterea complementară a
acestor secvenţe consens.
• Mecanismul de recombinare este determinat de
clivare situs-specifică, urmată de reunire, dar este
diferit de cel al crossing-overului.

32
Excluderea alelică
• Fiecare tip de limfocite produce un anumit tip de anticorpi.
• Cromozomii omologi conţin variante alelice diferite.
• De aceea, de regulă, recombinarea somatică are loc doar
între cromatidele unui cromozom, moştenit de la un părinte,
celălalt cromozom rămânând ca şi în celulele STEM.
• Ca rezultat se formează doar o singură unitate
transcripţională funcţională, astfel asigurându-se excluderea
alelică.
• În cazul dacă în ambii cromozomi are loc recombinarea,
doar unul dintre ei este utilizat pentru transcripţie, cealaltă
unitate transcripţională fiind neproductivă.

33
Dereglări în recombinare

• În pofida existenţei heptamerilor şi nonamerilor


în cazul recombinării somatice, reunirea VJ nu
este întotdeauna exactă.
• Impreciziile se referă la decalări de 3 nucleotide,
astfel două regiuni V şi J pot să recombine în
mod diferit, producând o diversitate mai largă
de combinaţii posibile în unităţile
transcripţionale.

34
Mutaţii somatice

• Genele V pentru imunoglobuline prezintă


situsuri hipervariabile, ţinte pentru
mutaţiile somatice.
• Astfel se asigură o varietate şi mai mare
de unităţi transcripţionale

35
MHC
(Major Histocompatibility Complex)
• Sistem multigenic şi polimorf
• Situat pe cromozomul 6p
• Important în activarea şi reglarea
răspunsului imun celular
• Implicat în rejetul grefelor
• Constă din 3 clase de gene

36
• Clasa I
– Gene HLA A, B, C ce codifică Ag pe membrana tuturor
celulelor nucleate
• Clasa II
– Ag de suprafaţă celulară HLA D pe macrofage,
limfocite B, T-activate şi uneori pe alte celule
• Clasa III
– Proteine serice, receptori membranari implicaţi în
reacţiile imune (factorul Bf, C2, C4)
– Proteine cu funcţii heterogene (HSP, TNF,β, 21-
hidroxilaza implicată în hiperplazia suprarenalelor,
HFE – hemocromatoza ereditară

37
Asocierea HLA (Human Leukocyte
Antigen) cu diverse afecţiuni
Boala Alele HLA Risc
Hiperplazia Bw47 80-100%
suprarenalelor
Spondilita B27 90%
anchilozantă
Diabet zaharat DR3/DR4 20%
DQ8 14%
Hemocromatoza A3/B14 90%
ereditară
38
Interferonul
• Grup de proteine cu M=15-30 kDa extrem de
variabile
• Sinteza indusă de agenţi străini
• Au activitate antivirală nescepecifică, determinând
inhibarea sintezei proteinelor virale (nu afectează
translaţia ARNm propriu)
• Activează macrofagele, inhibă proliferarea celulelor
canceroase

39
• Interferon  Induce o proteinkinază 
activarea unei endonucleaze  degradarea
ARNm viral

40
Clase de IFN

IFN IFNβ IFNγ


Produs de Produs de Produs de
macrofage macrofage limfocitele

Activitate Antibacteriană, Antibacteriană,


antivirală antivirală, antivirală,
antineoplazică antineoplazică

41
Toleranţa imunologică

• Tip de răspuns imun în care lipseşte


reactivitatea specifică a clonelor celulare
imune faţă de un anumit Ag, care în alte
condiţii ar dezvolta un răspuns imun
normal

• Poate apărea datorită contactului cu un


Ag în stadiul fetal sau la adult

42
Imunodeficienţe

• Lipsa sau funcţionarea anormală a


componentelor sistemului imun
• Poate fi primară sau secundară
• Cea primară poate fi ereditară sau
dobândită
• Poate fi:
– Deficienţa limfocitelor B
– Deficienţa limfocitelor T

43
Imunodeficienţa

• Poate fi:
– Deficienţa limfocitelor B
– Deficienţa limfocitelor T
– Deficienţa combinată (B şi T)
– Deficienţa macrofagelor sau a procesului de
fagocitoză
– Deficienţa complementului

44
Imunodeficienţa

• Determină o susceptibilitate crescută faţă


de anumiţi agenţi patogeni
• Apariţia infecţiilor severe
• Apariţia tumorilor
• Declanşarea proceselor autoimune

45
Bolile autoimune
• Lipsa toleranţei către antigenii proprii
• Producerea autoanticorpilor
• Declanşarea unor reacţii autoimune
• Ex., bullous pemphigoid, miastenia Grave, unele
forme de diabet melitus, lupus erythematosis
sistemic, anemia hemolitică autoimună,
glomerulonefrita, purpura trombocitopenică
autoimună.

46