Dimensiunea religioasă

a existenţei
Studiu de caz

Autori: Abrihan Ioana

Fanea Alexandra
Man Paula
Torok Carina
Clasa XI-D
Profesor coordonator: Dorina Ziman
1
 Cuprins
1. Evoluția limbii……………………………2
2. Începuturile scrisului și tipăriturile…….3
3. Mitropolitul Varlaam…………………….4
4. Mitropolitul Dosoftei…………………….7
5. Mitropolitul Antim Ivireanul……………10
6. Contemporan de Vasile Voiculescu…18
7. Bibliografie……………………………...19
 Evoluția limbii române a fost împărțită de istoricii limbii în doua
mari etape: perioada veche (până la 1780 anul apariției gramaticii lui
Samuil Micu și Gheorghe Șincai) și perioada modernă după 1780.
Perioada veche este dominată de cultura slavonă, din care se
traduc cărți religioase sau laice începând cu secolul al XVI-lea.Încă de la
sfârșitul secolului al IX-lea pe teritoriul românesc s-a folosit alfabetul
chirilic,grafia latină fiind introdusă abia în timpul domniei lui Cuza,iar în
Transilvania în timpul Școlii Ardelene.În Țara Românească și în Moldova,
limba cancelariei și a bisericii-limba de cultură-a fost slavona(în sec. XIII-
XIV).In Transilvania, devenită parte a regatului maghiar catolic,limba de
cultură a fost din secolul al XII-lea latina.

1
 Începuturile scrisului în limba
română se regăsesc în secolul al XVI-
lea,primul document în limba română care
s-a păstrat este Scrisoarea lui Neacșu din
Câmpulung către judele Brașovului din
1521.
Primele texte scrise în românește
apar, așadar, relativ tarziu în sec. XV.
Dupa N. Iorga și I. A. Candrea, acest
implus s-ar fi datorat mișcării husite, care
ar fi provocat, în prima jumătate a sec. XV
traducerea așa numitelor texte
maramureșene păstrate sub formă de
manuscris.
O altă etapă importantă o constituie tipăriturile, adică textele religioase.
-1508- Țara Românească- apare “Liturghierul” lui Macarie,în limba slavonă;
-1544-Sibiu apare “Catehism luteran”-prima carte în limba română;
-1559-Brașov-Diaconul Coresi înființează o tipografie proprie,unde apar,11
tipărituri în slavonă și 9 în limba română;

2
 În scrierile umaniștilor apar
primele observații despre latinitatea limbii
române și despre unitatea ei,dar și privind
elemente ale literaturii artistice.
Textele originare cuprind , pe de o
parte lucrările istoriografice ale cronicarilor
moldoveni(Ureche și Costin) și munteni
(Greuceanu,Popescu),iar pe de altă parte Cazana lui Dosoftei
literatura religioasă-polemică ecleziastică a
lui Varlaam, Didahiile lui Antim Ivireanul.
Dintre textele traduse cu conținut
variat amintim:
• Cărți bisericești: Cazania lui
Varlaam,1643, Psaltirea lui Dosoftei
1673;
• Cărți juridico-administrative: Pravila de
la Govora , Muntenia 1646;
• Cărți populare : Alexăndria 1620;
Pravila de la Govora
3
 Sfântul ierarh Varlaam Moțoc al Moldovei (născut Vasile
Moțoc în1585- d.18 august 1657), din părinţi răzeşi, “din părţile
Baloteştilor ale judeţului Putna”, după cum afirmă Nicolae Cartojan,
este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi întemeietori ai
limbii române literare.
Tânărul Vasile Moţoc a intrat in monahism pe valea pârâului
Secu, , unde a fost călugărit şi numele lui a fost schimbat în Varlaam,
stabilindu-se aici între anii 1590 şi 1592. In 1610 este numit
egumen al mănăstirii Secu, iar apoi, în 1632 este hirotonit mitropolit
al Moldovei.
Varlaam conduce o tipografie a carei primă carte lansată a
fost “Cazania: Carte românească de învăţătură Dumenecele preste
an şi la praznice împărăteşti.”. Varlaam şi-a cules materialul pentru
această carte din mai multe surse. “Dîn multe scripturi tălmăcită,
dîn limba slovenească, adunat-am din toţi tîlcovnicii Sfintei
Evanghelii, dascali besericii noastre” spunea însuşi Varlaam în
predoslovie.
4
• “Se susţine în genere că limba Cazaniei lui Varlaam este limba
populară, pe care el a deprins-o din copilărie în munţii Putnei şi mai
tîrziu, ca monah, în preajma mănăstirii Secu. “ spune Cartojan.
• Un exemplu al muncii lui Varlaam in Cazania este infăţişarea Judecăţii
de Apoi, astfel:
• „Atunce să va arăta Domnul Isus Hristos spre nuori, nu pre
acesteanuori ce ploaă şi întunecă soarele, ce pre acei de aur în toate
feliurile devăpsele podobiţi şi frumoşi, cu oşti de îngeri nenumăraţi. Şi
înaintea lui sevor aduna toate limbile şi-i va giudeca cum spune
Svînta Evanghelie, pentru ca n-au dat celor lipsiţi şi celor neavuţi.“

5
A tipografiat alte cărţi precum :
 Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu
 Pravila
 Leastvita (Scara) Sfantului Ioan Scararul
 Cele şapte taine (cea de-a doua carte publicata „spre
îndreptarea sufletelor noastre celor păcătoase”)
 Răspunsul la Catehism (1645) – reprezenta “chemarea înaltă
la care se credea datoare să răspundă biserica celor două ţări
surori, Muntenia şi Moldova”
 Pravila (ultima carte ieşită din tiparele unităţii “Trei Ierarhi” o
carte cu character juridic, publicată în 1646)

În toamna anului 1657, marele ierarh și părinte al Moldovei,

mitropolitul Varlaam, simțindu-și aproape obstescul sfârșit, a împărțit
toată averea sa, a chemat la sine pe duhovnicul Dosoftei, egumenul
Mănăstirii Neamț, și a primit Preacuratele Taine. Apoi, dând tuturor
sărutarea cea mai de pe urmă, și-a dat sufletul în brațele Marelui
Arhiereu Iisus Hristos, împăcat cu sine, cu Biserica și cu neamul său.
Așa a trăit și așa s-a nevoit pentru mântuirea turmei sale mitropolitul
Varlaam!
6
 Mitropolitul Dosoftei
Mitropolitul Dosoftei (născut Dimitrie Barilă în
octombrie 1624 Suceava - d. 13 decembrie 1693 Ucraina) a
fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și
traducător fiind primul care a introdus limba naţională în
biserică.
La 25 de ani este călugărit la Mănăstirea Pobrata(azi
Probota), sub numele de Dosoftei. La 34 de ani este ales
episcop de Huşi iar un an mai incolo episcop de Roman
Neculce afirma că:” Acest Dosoftei nu era om prost de
felul lui; era neam de mazil, prea învăţat; multe limbi ştia:
elineşte, latineşte, slavoneşte şi altele. Adînc din cărţi grăia şi
deplin călugăr şi blând ca un miel; în ţara noastră pre aceste
vremi nu se afla om ca acela.”
Dosoftei, pe langa o minte poliglota avea şi o vastă
cultură teologică şi profană, avea cunoştinăe etnografice,
istorice şi geografice iar acest lucru se observă în Psaltirea în
versuri.
7
 Devine mitropolitul Moldovei în a doua domnie a lui Duca-
voda merge în exil împreună cu Petriceicu, se amestecă în politica
Poloniei și se întoarce acasă în 1675, ajunge să fie închis în
mănăstirea Sf. Sava dar recapăta încrederea domnitorului în foarte
scurtă vreme și este eliberat.
Restaurează tipografia lui Vasile Lupu, în care a apărut
Liturghierul însă nu este mulţumit de către rezultat şi trimite două
scrisori în Rusia pentru a face rost de materialele necesare.

Traducerea cărţilor liturgice

 În epoca lui Matei Basarab și Vasile Lupu: Cazaniile
 În Muntenia : Progribania, Mystirio Tirnosania bisericilor
(rugăciunile erau încă în slavonă)
 După ce devine mitropolit tipărirea cărţilor are loc din ce în ce
mai des; la doi ani după ce fusese ales mitropolit tipăreşte în
limba romana Psaltirea in versuri, in Uniew (Polonia)
 1673-Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu
 1679-Dumnezeiasca Liturghie
 1681- Multivenicul de-nteles 8
Psaltirea în versuri
 Dosoftei afirmă că a lucrat-o “cu multă trudă şi vriame
îndelungată”, “in cinci ani cu osîrdie mare” si se pare că a
început sa lucreze la ea in 1668. O copie a manuscrisului se
afla la Biblioteca Academiei Romane
 A fost tiparita şi în anul 1671 însă Dosoftei nu a fost mulţumit
de rezultat asa că peste doi ani o va tipari din nou făcând
câteva modificări.

Vietile sfinţilor
 Este a doua opera importanta a lui Dosoftei
 S-a imprimat la Iasi in 1682-1686 cu tiparul adus din Moscova
de catre patriarhul Ioachim
 Aceasta cuprinde o serie de legende: referitoare la Mintuitor,
la sfinti, la apostolic- extrase din evangheliile apocrife si
legende ale martirilor si asceţilor

9
 Mitropolitul Antim
Ivireanul
Născut in 1650 în Iviria (Georgia de azi). Del Chiaro spune că era
“înzestrat cu talente rare”. Adus în ţară de Brâncoveanu în 1690 pentru
îmbunătăţirea tipografiei mitropolitane, este însărcinat cu direcţia
tipografiei domneşti de la mitropolie, astfel numeroase tipărituri
(grecesti, arabe etc.) se datorau noului specialist.

Cărţi imprimate:
– Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon -1691, limba
greacă;
– Slujba Sf. Paraschiva şi a Sf. Grigore Decapolitul-1692, limba
română;
– Evangheliarul greco–român 1693;
– Psaltirea (1694, limba română);

10
 Neavând vreo legătură cu lumea, se calugărește și își alege
ca loc de umilinţă creştinească sihăstria la marginea Bucureştiului pe
o insulă a lacului Snagov. Aici instalează o tipografie imprimând 15
cărţi.
La începutul anului 1705,Antim este ales ca episcop de
Rîmnic. Izvorul principal al predicilor sale este Ilie Miniat. Vorbește
ascultătorilor despre sensul mistic al cuvântului MARIAM şi despre
botezul cu apă și duh.
În ianuarie 1709, după moartea mitropolitului Kir Teodoise în
locul său este ales Antim. Acum tipăreşte 18 carti printe care:
Psaltirea, Octoihul ,Liturghierul ,Evhologhionul ,Catavasierul.
În 1713, Brancoveanu simtea ca antim isi depaseste
atributiile si ca intra peste cele ale domnitorului. Într-o duminica, lui
Antim i se cere sa demisioneze in numele domnului. Dupa 2 zile,
Antim se prezintă la curtea domneasca astfel pe 13 ianuarie si 3
februarie se apara iar domnitorul îl iarta.
În timpul lui Brâncoveanu cărțile erau in româneşte iar
rugăciunile în slavonește . Tipografia din Buzău, aflată sub
conducerea lui Mitrofan, este prinsă intre 1697-1702 în tipărirea
acestui fel de carte bilingvă.
11
 Brancoveanu intemeiase o scoala iar Antim Ivireanu tipareşte
la Snagov in 1697 o Gramatica Slavoneasca .Se ajunge ca clerul sa
nu mai vorbeasca slavona iar limba materna nu putea intra inca in
altar astfel, in unele biserici se introduce limba greceasca.Dar nici
greaca nu este inteleasa in profunzime de cler şi de aceea, limba
romana trebuie sa-şi croiasca drum spre altar, astfel în 1706 Antim
Ivireanul, pe atunci episcop de Râmnic incepe traducerea si tipărirea
textelor de ritual.

DIDAHIILE
– Mitropolitul Antim este primul care se urca în amvonul
mitropoliei în zilele de sărbătoare ca sa graiasca poporului
unde stia cum sa vorbească cuvinte miscatoare de mangaiere,
sublinia calitatile si defectele societatii cu o dragoste
crestineasca netarmuita.

12
Mănăstirea Secu

13
“Oranduiala slujbei Sfintilor Constantin
si Elena”

14
Mănăstirea Neamţ

15
 Dimensiunea religioasă a calauzit nu numai existenţa, dar şi
concepţia celor care au scris în această perioadă. Ei cred că tot ce se
petrece pe pământ este hotărât de Dumnezeu, după cum
mărturiseşte şi Miron Costin: “Nime lucruri pre voe de tot să nu
crează/Nime-n grele, nădejdea de tot să nu piarză,/Că Dumnezeu au
vârstat toate cu sorocul,/Au poruncitu la un loc să nu stea
norocul./Cursul lumii aţi cercatu, lumea cursul vostru/Au tăiat. Aşa
iaste acum veacul nostru..”
Dintotdeaua religia a fost piatra de temelie a umanității,fiind
nu numai motivul evoluției dar totodata și centrul acesteia.
Lucrul acesta a fost posibil prin credința şi prin cultura diferitelor
popoare în diferite momente ale istoriei.
Importanța religiei se reflectă operele scriitorilor români prin
diferite texte ,printre acestea numărându-se și poezia “Contemporan”
de Vasile Voiculescu. Acesta dorește răspândirea culturii religioase
precum au dorit și cei trei mari traducatori: Varlaam, Dosoftei și
Antim Ivireanu.
17
 Discursul liric ne transmite sentimentele puternice ale poetului față de
Dumnezeu. Acesta neînspăimântat, dar conștient de efemeritatea și starea sa firavă, își
trăiește viața pentru a ajunge într-un final la porțile Raiului.
Compozițional, poezia este alcătuită din 2 cvinarii având rimă îmbrățișată.
Semnificația titlui este dezvăluită în ultimele două versuri ale poeziei: “ O,
Doamne, sunt contemporan cu Tine/ Si contemporan cu Vesnicia.”, fiind sugerat astfel
timpul petrecut alaturi de Dumnezeu. Contemporaneitatea Lui ii ofera o siguranta eului
liric.,credinta ii confera puterea de a parcurge “stepele vietii indelung”.
În prima strofă eul liric asuma faptul ca este “slab”, dar puterea pe care I-o da
Mantuitorul îl ajută în a-și îndeplini scopurile. Prin credința se poate realiza legătura cer-
pamant și astfel poate fi atins absolutul. Atâta timp cât eul liric crede în puterea Divinitatii,
va fi ghidat în viață, acest lucru transpare din versurile primei strofe: “Nu mã-nspãimântã
cerul, nici pãmântul;/ Pe unul calc, pe celãlalt îl strãpung;/ Sunt slab, sãmânta care-o
suflã vântul/ Pe stepele vietii îndelung, / Dar el mã suflã unde vreau s-ajung!”.
În cea de-a doua strofă se sugerează infinitatea Împărăției în care domnește
Domnul nostru Dumnezeu: ”Chiar dacã esti la infinit de mine, / Dar stiu cã esti si-ti cat
Împãrãtia” . Desi nu poate fi vazut, isi face simtita prezenta in viata cititorului odata ce
acesta crede cu tarie in El. Doar prin devotamentul acordat lui Dumnezeu se poate trai in
contemporaneitate cu acesta. Odata cu îndepărtarea de cele sfinte,dispare și ajutorul
primit, deoarece legătura spirituală s-a rupt. Evlavia va umple astfel viața omului și îi va
da sens, cu o singură direcție, aceea fiind cea de a ajunge în brațele Mântuitorului: ”Nu-
mi mai trãiesc în van nimicnicia.”.
Religia a avut un rol important în creatiile lui Voiculescu, folosind poeziile ca un
mod de a transmite invataturile sfinte.

18
• Bibliografie
– http://ro.scribd.com/doc/47480975/Istoria-
literaturii-romane-vechi-de-N-Cartojan
– http://cantemird.files.wordpress.com/2008/03/
calinescu-george-istoria-literaturii-romane-
cartea.pdf
– http://www.scribd.com/doc/77627295/Dimensi
unea-Religioasa-a-Existentei
– http://www.wikipedia.org/

19