INFECTII IN CHIRURGIE

PARTEA II

Sef Lucrari Dr. Marian Marincas

 ABCESUL CALD
Este o colectie purulenta localizata in diferite
tesuturi sau spatii anatomice, bine delimitate si
caracterizata prin existenta unei membrane
piogene neoformate si a unui continut purulent.
Etiologie: agentii microbieni pot fi :stafilococi,
streptococci, E.colli, pneumococi, germeni
anaerobi.
Exista si abces aseptic – in injectare de substante
toxice.
Exista abcese superficiale si profunde
 ABCESUL CALD
Anatomie patologica:
a.Peretele abcesului are trei straturi – stratul intern – format dintr-o retea de fibrina in
care sunt incluse leucocite si microbi
-stratul mijlociu format din tesut conjunctiv tanar, bogat vascularizat prin vase de
neoformatie cu dezvoltare anarhica
-stratul extern – format din tesut scleros ce constituie limita dintre tesutul infectat si
tesutul sanatos din vecinatate.

b.Continutul abcesului:
- puroi cremos vascos, fara miros, in cazul implicarii stafilococului
- puroi fluid, de aspect seropurulent, in cazul implicarii
streptococului
- puroi gros, bogat in fibrina de culoare verzuie, in cazul implicarii
pneumococului
- puroi seros, de culoare cenusiu- murdara, fetid, in cazul
implicarii germenilor anaerobi.
 ABCESUL CALD
Simptomatologie
-subiectiv- pacientul prezinta durere locala, iar ca manifestari generale,
prezinta febra, frison, anorexie, insomnie, alterarea starii generale.
-obiectiv-se intalnesc toate semnele inflamatiei locale, la care se
adauga fluctuenta centrala in stadiul de abcedare.
Probe de laborator:
-leucocitoza cu granulocitoza
-VSH crescut
Evolutie: Initial are loc faza congestiva. Dupa 3-4 zilefenomenele
dureroase scad in intensitate , zona centrala a tumefactiei se
ramoleste, apare fluctuenta, febra devine oscilanta (septica).
Urmeaza faza de fistulizare- la tegument sau in alt organ.
Diagnosticul se poate pune atat pe seama semnelor cat si prin punctie
exploratorie.
Abces pilonidal
 ABCESUL CALD
Diagnostic diferential: --abcesul sanului trebuie
diferentiat de mastita carcinomatoasa care apare
in perioada de lactatie sau postlactatie, are
aspect inflamator, adenopatii cu caracter
neoplazic.
--chistul sebaceu infectat
-- abcesul rece(tuberculos)
suprainfectat, caz in care pacientul prezinta
antecedente de tuberculoza
-- anevrisme cu dezvoltare
superficiala, prezinta suflu si sunt pulsatile.
ABCESUL CALD
 ABCESUL CALD
Tratament

Tratament profilactic:
- repaus
-decongestive locale – comprese
alcoolizate, solutie de betadina
-fizioterapie
Tratament etiologic: - antibiotice
conform antibiogramei
Tratament chirurgical – consta in
incizia, evacuarea si drenajul
abcesul.
 FLEGMONUL
Flegmonul reprezinta inflamatia acuta, difuza a
tesutului conjunctiv, caracterizat prin propagarea
infectiei, necroza tesutului afectat, fara tendinta
la limitare.Acesta intereseaza mai des tesutul
subcutanat, spatiul retroperitoneal, spatiul
retromamar, spatiul submandibular.
Etiologia: agentii cel mai des implicate
sunt:streptococul, mai rar stafilococul auriu, pot fi
intalnite asocieri microbiene, anaerobi
(flegmoanele periureterale).
 FLEGMONUL
Anatomie patologica
Evolutia traverseaza mai multe etape:
Perioada de invazie – in primele 2 zile-in care tesutul superficial este infiltra,
edematiat, fara secretie purulenta.
Perioada de inflamatie acuta – intre a 2-a si a 4-a zi, cand incepe procesul de
distructie celulara, manifestat prin necroza.In aceasta etapa se formeaza
puroiul necolectat.
Perioada de necroza – se instaleaza in ziua a 5-a – are loc o supuratie masiva,
infiltrand tesuturile la distanta si disecand musculature, tendoanele,
oasele, urmand triectul vaselor pe care le poate tromboza sau ulcera,
generand hemoragii. Pielea se poate sfacele si perfora, lasand sa se
evacueze puroi amestecat cu tesuturi sfacelate.
Perioada de reparatie – urmeaza dupa evacuarea tesuturilor devitalizate.Este
initiat procesul de cicatrizare.
 FLEGMONUL
Dupa localizare, flegmoanele pot fi:

*flegmoane superficiale – subcutanate

*flegmoane subaponevrotice
*flegmoane musculare profunde
Flegmon fesier
 FLEGMONUL
Simptomatologie

Tabloul clinic este dominat de la inceput de manifestarile generale:

-frison puternic
-febra mare
-tahicardie
-neliniste
-delir
-aceste simptome ridica suspiciunea septicemiei.

Examenul obiectiv local evidentiaza tumefierea prin edem a regiunii,

hiperemie, durere spontana si la palpare.Tegumentul este cald,
lucios, cu pete livide, rosu, cu gangrene locala cutanata.

Fluctuenta locala apare intre zilele 3-8.

 FLEGMONUL
Diagnosticul
Se pune pe baza semnelor locale si generale ale infectiilor si prin
punctia exploratorie.

Diagnosticul diferential se face cu:

-erizipel flegmonos – in cazul acestuia este present bureletul la
periferie
-gangrene gazoasa – prezinta pete “bronzate”
- prezinta crepitatii gazoase
- radiografia imagine “tigrata”
-osteomielita acuta – radiografia evidentiaza focarul de liza osoasa
- schirul in cuirasa – apare la nivelul sanului si are evolutie lenta locala
- sarcoamele cu evolutie rapida – pot fi diferentiate doar prin examen
histopatologic.
 FLEGMONUL
Tratament
Tratamentul este acelasi ca al abcesului,
diferenta existand in cazul tratamentului
chirurgical, care, in cazul flegmonului cuprinde
incizii largi, uneori multiple, cu menajarea
pachetelor vasculo-nervoase, urmate de
drenaje, antiseptice locale, antibiotice locale.
 CELULITA DIFUZA
Apare dupa:
-plagi intepate profunde
-plagi cu mari delabrari tisulare
-fracturi deschise
Se caracterizeaza prin inflamatie localizata tot la
nivelul tesutului conjunctiv, dar fara aparitia
etapei de abcedare.
 ERIZIPELUL
Boala infectocontagioasa a tegumentului produsa de
streptococci βhemolitic grup A, caracterizata prin aparitia
unui placard de dermita cu tendinta la expansiune si care este
insotita de manifestari generale de tip septic.
Poarta de intrare este reprezentata de solutii de continuitate la
nivelul tegumentului, de cele mai multe ori fiind reprezentate
de leziuni minore. Uneori solutia de continuitate este la
nivelul mucoaselor. Odata patruns, germenele se multiplica in
vasele limfatice ale dermului si in spatiile limfatice ale
dermului, producand o dermita acuta.
In unele cazuri este afectat si hipodermul (celulita, abces,
flgmon).
 ERIZIPELUL
Clinic
-forme grave – cand exista concomitant mai multe tulpini
-forme atenuate
Incubatia este scurta
Debutul bolii este brutal prin: - frisoane puternice
- febra 39 – 40 gr
- alterarea starii generale
- tahicardie
- cefalee
-greturi
- inapetenta
- dureri musculare
 ERIZIPELUL
Clinic
Examenul local: la cateva ore dupa debut apare placardul
erizipelatoas caracterizat prin zona de tumefactie cu
tagument cald, lucios si rosu,cu margini policiclice. Zona
este marginita de bureletul caracteristic.
Acest aspect este prezent in perioada de stare a bolii.
Perioada de declin: intre a 6-a si a 8-a zi fenomenele locale se
remit, placardul devine mai palid, dispare bureletul si apare
descuamatia purpuracee, care incheie procesul acut.
Sechelele pot fi reprezentate de: - edemul cronic al
tegumentelor ( pahidermita)
- tulburari vasomotorii.
 Erizipelul
Forme clinice:

-Erizipelul bulos sau flictenular – apar flictene mici cu lichid clar

-Erizipelul serpiginos – evolueaza cu placarde la distanta separate prin piele sanatoasa
-Erizipelul hemoragic – in cazul acestei forme, la nivelul placii erizipelatoase apar
extravazari sangvine.
-Erizipelul flegmonos – este o forma tranzitorie intre forma comuna si flegmonul difuz
-Erizipelul gangrenos – forma grava insotita de gangrena superficiala precoce si edeme
gigante
-Erizipelul recidivant
-Erizipelul mucoaselor – rar si dificil de diagnosticat, apare la nivelul faringelui,
amigdalelor, manifestandu-se prin prezenta de vezicule
-Erizipelul nou-nascutului - apare in jurul cicatricei ombilicale.
ERIZIPELUL
 ERIZIPELUL
Diagnosticul pozitiv se pune pe seama semnelor
si simptomeloe prezentate mai sus.

Diagnosticul diferential
• dermita exematiforma
• alergii cutanate
• eritem infectios
• herpesul Zoster
 ERIZIPELUL
Complicatii

Complicatii locale:
-abcesul
-adenoflegmonul
-artrita
-flebita
Complicatii generale:
-endocardita
-nefrita
-reumatism erizipelatos
-septicemia
 ERIZIPELUL
Tratament
Tratamentul profilactic consta in ingrijirea corecta a plagilor, tratarea corecta
a eczemelor

Tratamentul patogenic
-repaus la pat
-sedative
-raze ultraviolete aplicate progresiv
-decongestive locale

Tratamentul etiologic – penicilina sau alte antibiotice din grupa penicilinelor

sau cefalosporinelor
Tratament chirurgical – este necesar cand boala se complica cu abces sau
flegmon si consta in incizie, evacuare.
 INFECTII SPECIFICE
ABCESUL RECE( TUBERCULOS )
Este o colectie purulenta care se formeaza intr-un
timp indelungat si nu prezinta semne evidente de
inflamatie.
Localizarile pot fi multiple:
-tesutul celular subcutanat
-ganglioni
-oase
-cavitati
-organe parenchimatoase
 ABCESUL RECE( TUBERCULOS )
Anatomie patologica
Peretele prezinta 2 straturi:
- intern, care se prezinta neregulat, cu fungozitati.
Este format din celule necrozate, fibrina si vase de
neoformatie.
-extern – este dur, rezistent. Contine leziuni TBC active, foliculi
TBC.
Din contopirea mai multor foliculi rezulta focare de
degenerescenta cazeoasa.
Continutul abcesului rece este reprezentat de puroi fluid,
galbui, cremos, cu resturi de tesut necrozat. Se aseamana
cu chitul, de aceea a fost numit cazeum
 ABCESUL RECE( TUBERCULOS )
Simptomatologia:
-in faza de cruditate apare tumefactie
-in faza de ramolire apare fluctuenta

In localizarile parenchimatoase –
simptomatologia organului afectat.
Cand abcesul rece se suprainfecteaza apar
semnele de inflamatie.
 ABCESUL RECE( TUBERCULOS )
Tratament
-medical – al focarului primar de TBC
-chirurgical – este obligatoriu in leziunile secundare - abcesul
rece.
In abcesul rece colectat se practica punctie in partea
proximala la distanta, trecand prin tesut sanatos, urmata de
evacuare prin punctie si introducerea de tuberculostatice
prin alt abord.
Cand abcesul este voluminous se practica incizia sau
extirparea, daca este posibil.Este indicate desfiintarea
membranei interne, prin raclare.
In localizarile viscerale cele mai bune rezultate se obtin prin
exereze.
 TUBERCULOZA GANGLIONARA
Tuberculoza ganglionara are localizare frecventa in ganglionii
laterocervicali si alte grupe ganglionare. Reprezinta infectia
TBC a acestor ganglioni.
Clinic
Se caracterizeaza prin aparitia unor noduli unici sau multipli
de diferite dimensiuni, la inceput delimitati , ulterior se pot
contopi, formand conglomerate.
La debut – consistenta carnoasa, nedurerosi, cu tegumente
supraiacente mobile, de aspect normal.
In evolutie, pielea se fixeaza la blocul ganglionar prin proces
inflamator, pielea devenind hiperemica si se fistulizeaza.
Uneori pot aparea abcese reci subcutanate.
 TUBERCULOZA GANGLIONARA
Manifestarile generale:
-subfebrilitate
-astenie
-inapetenta
In cazul dezvoltarii bilaterale a gangloionilor tuberculosi, gatul se
ingroasa luind aspectul characteristic, cunoscut sub numele de
scrofoloza.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei,
ex.radiologic(complex primar, adenopatie hilara, biopsie
ganglionara si punctia colectiilor purulente.
Diagnosticul diferential se face cu limadenita banala, metastaze
tumorale, tumori ale gatului, adenopatii in bolile de sistem.
Tratamentul: este tratamentul tuberculozei.
 ACTINOMICOZELE
Reprezinta infectii pseudomicotice.
Sunt cauzate de Actinomyces Israeli, bacterie strict anaeroba, care se afla
normal in flora orala, determinand o infectie endogena.Actinomicetele
sunt bacterii adevarate dar au fost clasificate alaturi de ciuperci di cauza
asemanarii cu acestea si a implicarii lor in boli asemanatoare micozelor.

Tipuri clinice: cervico-faciale

toracica
abdominala

Leziunile sunt abcese.Aceste abcese se extind in tesutul conjunctiv si

formeaza sinusuri si cavitati spre exterior, unde deverseaza puroi si tesutl
necrotic, realizand multiple fistule. In puroi pot fi identificati germenii(la
ex. Microscopic si in culturi).
 ACTINOMICOZELE
Tratamentul
Tratamentul medicamentos consta in
administrare de penicilinaG, in doze mari,
ampicilina.
Ca antibiotice alternative se pot administra
:tetraciclina, lincomicina, clindamicina
Tratamentul chirurgical consta in drenajul
abceselor, dupa incizie sau in rezectie extinsa
a tesutului lezat.