FITOTERAPIE

“Medicul tratează, natura vindecă”

Hipocrat
Etimologie:
- Phytotherapia (lb. greacă ) = phyton + therapeia
- Phyton = plantă, arbore, orice vegetal
- Therapeia = atenţie acordată bolnavului: tratament, îngrijire
medical, vindecare

Definiţie:
- este o ramură a terapeuticii care utilizează plantele, respectiv
preparatele din plante, ca mijloace de prevenire şi tratare a
bolilor; plante medicinale,"ierburi" sau "buruieni de leac"
Efectele plantelor medicinale

 se datorează principiilor active prezente în plante, care sunt

substanţe chimice
 introduse în organism sau aplicate pe suprafaţa corpului,
aceste principii acţionează asupra celulelor, ţesuturilor,
organelor, aparatelor şi sistemelor organismului, inducând
efecte în conformitate cu proprietăţile lor
 de exemplu: frunzele de mentă conţin uleiuri volatile, polifenoli,
taninuri şi flavonoide
– taninurile explică efectul antidiareic.
– flavonoizii stimulează producerea de bilă, au un efect antispastic şi
favorizează evacuarea bilei. Aceste substanţe motivează
utilizarea mentei în afecţiunile biliare.
 numeroasele principii active dintr-o plantă se influenţează
reciproc şi pot determina efecte diferite decât cele la care ne-
am aştepta la administrarea lor separată

 pentru folosirea raţională a plantelor medicinale este importantă

cunoaşterea compoziţiei lor chimice, a concentraţiei principiilor
active din ele, a modului de preparare şi de administrare
 regula de aur, în ce priveşte tratamentul bolilor, valabilă nu doar
în cazul folosirii plantelor medicinale ci şi al celorlalte mijloace
de tratament, se poate formula astfel:
 I. constataţi cauza bolii sau tulburării;
 II. înlăturaţi această cauză;
 III. asistaţi, susţineţi organismul în vederea refacerii lui.
Avantajele fitoterapiei

 accesibilitatea ( plantele sunt uşor de procurat şi ieftine;

culegerea lor din natură ajută la armonizarea organismului,
eliberarea de stres etc.);
 nu produc obişnuinţă,
 nu dau reacţii adverse,
 nu dau efecte nocive secundare,
 tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-
emoţionale şi echilibrează organismul la toate nivelele);
 se poate folosi în paralel cu medicamentele alopate ( cu câteva
mici excepţii, la care trebuie să se ţină seama de antagonismul
dintre unele medicamente şi unele plante).
Plantele medicinale au desigur avantaje reale faţă de multe
medicamente de sinteză, şi anume:
· cu excepţia plantelor toxice, plantele medicinale nu prezintă
un risc atât de crescut de toxicitate cum prezintă multe dintre
medicamentele de sinteză;
· cu puţine excepţii, plantele medicinale nu prezintă un risc
serios de obişnuinţă cum prezintă multe medicamente de
sinteză;
· plantele medicinale nu au, în general, efecte adverse atât de
importante şi frecvente cum au medicamentele de sinteză;
· plantele medicinale şi preparatele simple din plante
medicinale sunt în general mai ieftine decât medicamentele de
sinteză
 Dezavantaje

 efectele se instalează mai lent;

 există încă relativ puţine cercetări şi dovezi ştiinţifice
indiscutabile care să constituie o bază concretă pentru
stabilirea indicaţiilor şi dozajelor;
 sunt mai puţin eficiente sau total ineficiente în tratamentul
bolilor acute;
 de multe ori nu prezintă siguranţa unui dozaj adecvat, precis,
deoarece cantitatea de principii active dintr-o plantă este
variabilă şi este influenţată de o serie de factori greu
controlabili.
 Reguli de siguranţă în fitoterapie

 Atitudine echilibrată
 Reguli pentru folosirea în siguranţă a plantelor medicinale
- Regula nr. 1.
Ceaiurile sau plantele medicinale nu trebuie considerate
un panaceu (remedii universale, bune în toate bolile).
- Regula nr. 2.
Ceaiurile din plante nu trebuie folosite ca tratament de
bază al unor boli severe. Preparatele fitoterapeutice pot fi
folosite în tratarea bolilor uşoare. În bolile severe se vor folosi
ca tratament adjuvant şi numai cu acordul medicului.
- Regula nr. 3.
Fiţi conştienţi de toxicitatea unora dintre plantele
medicinale şi folosiţi numai ceaiuri fără constituenţi
toxici.

– I. Plante cu acţiune foarte puternică, drastică. În această

categorie intră pe de o parte plantele care conţin alcaloizi,
glicozide, peptide toxice sau saponozide hemolitice. Pe de
altă parte, tot aici intră şi plantele cu efecte narcotice şi
stupefiante, din care se obţin heroina, haşişul, mescalina,
LSD-ul, nicotina etc.
– II. Plante cu acţiune moderată care nu produc efecte
nocive dacă sunt administrate corect: anghinarea
(articsóka), anasonul (ánizs), coada şoricelului (cickafark),
păducelul (galagonya), valeriana valeriana (macskagyökér)
etc.
– III. Plante complet inofensive, lipsite de toxicitate:
muşeţelul (kamilla), măceşul (vadrózsa), pătlagina (utifű),
nalba (mályvavirág) etc.
 Listă limitată cu plante toxice:
 Arnica, carul zânelor (Arnica montana),
 Brânduşa de toamnă (Colchicum
autumnale),
 Cetina de negi (Juniperus sabina),
 Cânepa codrului (Eupatorium
cannabinum),
 Cucuta (Conium maculatum),
 Feriga (Dryopteris filix mas),
 Lăcrămioara (Convalaria majalis),
 Laurul, ciumăfae (Datura stramonium),
 Mătrăguna (Atropa belladonna),
 Măturicea, drobul (Sarothamnus
scoparius),
 Măselariţa (Hyoscyamus niger),
 Mutătoarea (Bryonia alba, Bryonia
dioica),
 Nemţişori de câmp, pintenar
(Delphinium consolida),
 Omagul (Aconitum napellus),
 Popivnic, piperul lupului (Asarum
europaeum),
 Rodul pământului (Arum
maculatum),
 Ruta, (Ruta graveolens),
 Ştirigoaia (Veratrum album),
 Vâscul (Viscum album),
 Zârna (Solanum nigrum,
 Solanum dulcamara).
Arnica, carul zânelor (Arnica montana),
hegyi árnika
Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale),
őszi kikerics
Cetina de negi (Juniperus sabina),
nehézszagú boróka
Cânepa codrului (Eupatorium cannabinum),
sédkender
Cucuta (Conium maculatum),
bürök
Feriga (Dryopteris filix mas),
erdei pajzsika
Lăcrămioara (Convalaria majalis),
gyöngyvirág
Laurul, ciumăfae (Datura stramonium),
csattanó maszlag
Mătrăguna (Atropa belladonna),
nadragulya
Măturicea, drobul (Sarothamnus scoparius),
seprűzanót
Măselariţa (Hyoscyamus niger),
bolondító beléndek
Mutătoarea (Bryonia alba, Bryonia dioica),
földi tök
Nemţişori de câmp, pintenar (Delphinium consolida)
Közönséges szarkaláb,
királyvirág, sarkantyúfű, sarkasfű, mezei sarkvirág
Omagul (Aconitum napellus)
sisakvirág
Popivnic, piperul lupului (Asarum europaeum),
kapotnyak
Ruta (Ruta graveolens),
kerti ruta
Ştirigoaia (Veratrum album),
fehér zászpa
Vâscul (Viscum album),
fehér fagyöngy
Zârna (Solanum nigrum, Solanum dulcamara),
fekete csucsor, kutyabogyó, keserű vagy ebszőlő
csucsor
Regula nr. 4.

- Folosiţi numai ceaiuri preambalate, standardizate; evitaţi

ceaiurile a căror provenienţă este dubioasă, vândute "la
grămadă".
- Citiţi cu atenţie eticheta de pe ambalaj.
- Un ceai nu devine sigur prin simplul fapt că se face
reclamă la televizor în favoarea lui.
- O plantă sau un tratament cu un extract din plante nu
este neapărat eficient dacă există una sau două persoane care
dau asigurări despre faptul că ei personal s-au tratat şi s-au
vindecat de o boală sau alta.
- Apreciaţi cu grijă autenticitatea avizelor cu care sunt
promovate anumite produse fitoterapeutice.
Regula nr. 5.

- Nu folosiţi mai mult de 1 – 2 ceşti de ceai în mod regulat.

Efectele folosirii celor mai multe ceaiuri în cantitate mare şi
pentru un timp îndelungat sunt necunoscute.
- Pentru folosirea în doze mari a unor preparate fitoterapeutice,
consultaţi neapărat părerea unui specialist cu vederi echilibrate,
a cărui obiectivitate nu este distorsionată de interese materiale.
Regula nr. 6.
- Femeile însărcinate şi copiii mici trebuie să manifeste
precauţie deosebită în folosirea ceaiurilor medicinale, deoarece
puţine dintre ele au fost testate pe deplin.
- Femeile însărcinate trebuie să consulte medicul înainte de a
folosi plante medicinale.
Regula nr. 7.

- Folosirea unui ceai medicinal în tratamentul unei anumite boli

nu trebuie să înlăture sfatul unui medic competent.
- Amânarea tratamentului medical de specialitate poate fi
periculoasă în cazul unor boli severe.
- Există numeroase cazuri în care, datorită lipsei de informare
sau unei mentalităţi exclusiviste, intervenţia chirurgicală sau
radioterapia a fost evitată şi a survenit decesul prematur sau
evitabil.
Regula nr. 8.
- Atunci când se administrează concomitent cu medicamentele
este foarte importantă verificarea posibilelor interacţiuni sau
influenţe nefavorabile.
- Unele plante pot împiedica absorbţia unor principii active sau
pot scădea efectele medicamentelor prin modificarea
metabolismului.
Principalele forme şi căi de administrare a
remediilor fitoterapeutice
 pot fi folosite intern şi extern:

– Aplicarea externă se poate face sub diferite forme: cataplasme

(prişniţe), băi, unguente care înglobează principiile active
provenite din plantele medicinale.
– se folosesc intern sub formă de infuzie, decoct, macerat (toate
acestea cunoscute sub numele generic de soluţii extractive
apoase sau, în termeni mai nepretenţioşi, ceaiuri), ori sub formă
de tincturi sau extracte alcoolice. Se mai cunoaşte forma de
utilizare solidă, sub formă de pulberi, comprimate sau capsule.
 procesul de extragere a principiilor active din materiile
vegetale este influenţat de mai mulţi factori: gradul de mărunţire
a produsului vegetal, timpul de extracţie, temperatura la care
are loc extracţia, raportul dintre cantitatea de solvent şi cea de
produs medicinal şi felul solventului (apă, alcool).
A. Forme fitoterapeutice de uz intern

1. Masticarea
1. plantelor
ex. Nalba mare (Althea
officinalis), orvisi ziliz vagy
fehérmályva
2. Soluţiile extractive apoase
a.) Infuzia

 se prepară din părţile mai fine ale plantelor (flori, frunze)

 părţile de plantă mărunţite, de regulă uscate în prealabil, se pun
într-un vas şi se opăresc cu apă în fierbere
 se acoperă vasul imediat şi se menţine aşa 15-30 minute, de la
caz la caz
 după acest interval, lichidul se strecoară
 nu se păstrează mai mult de o zi.
b.) Decoctul

 se prepară din părţile mai tari, mai dure, ale plantei (cum ar fi
scoarţa, rădăcina sau fructele de consistenţă dură)
 părţile de plantă fragmentate se pun la fiert. Din momentul
începerii fierberii, se menţin în clocot la foc domol circa 20-30
de minute
 după expirarea timpului de fierbere se lasă să se răcească
după care se filtrează şi se completează cu apă cantitatea care
s-a evaporat în cursul fierberii
 ca şi infuzia, nici decoctul nu se păstrează mai mult de o zi
c.) Maceratul

1.) maceratul la rece:

 este un extract hidric rezultat în urma unui proces numit,
maceraţie
 constă în extragerea principiilor active din plante, în apă (uneori
în vin, oţet sau ulei), la temperatura camerei (17-22oC)
 timpul de maceraţie în apă este de 4-8 ore. În cazul
maceratelor în soluţii de altă natură (ulei, vin, oţet), timpul de
macerare se lungeşte, conform reţetei, putând ajunge la câteva
săptămâni
 în timpul procesului de maceraţie, materialul vegetal aşezat
într-un vas cu un lichid neîncălzit, mai întâi se îmbibă până la
saturaţie, după care principiile active trec în soluţie.
2.) maceratul la cald pe baia de apă:
 metoda se utilizează şi pentru obţinerea uleiurilor, alifiilor şi
unguentelor din plante

– Pentru obţinerea băii de apă, cunoscută şi sub denumirea de bain

marin, se folosesc două vase metalice, de mărimi diferite. Vasul
mai mic trebuie să fie emailat. El se scufundă în recipientul mai
mare, care va fi umplut în prealabil, pe jumătate, cu apă. În vasul
mic se introduce lichidul cu materia primă din care urmează să se
extragă principiile active.
– După improvizarea băii, cele două vase se pun la foc domol. Deşi
apa va da în clocot în recipientul mare, lichidul din vasul de
deasupra se va încălzii treptat, şi nu va fierbe, astfel încât,
principiile active pot trece în soluţie încet, fără a fi degradate de
temperatura prea înaltă sau de încălzirea bruscă.
– Fitoterapia utilizează această metodă în cazul plantelor cu principii
active care se distrug prin fierbere, dar care nu se extrag nici la
temperaturi obişnuite (principii semitermolabile).
– După un anumit timp de la aşezarea băii pe foc, perioadă stabilită
de reţetă, lichidul se strecoară şi se utilizează mai departe,
conform prescripţiilor.
Baia de apă (bain marin)
d.) Siropurile

 sunt extracte (sucuri naturale obţinute prin stoarcere, infuzii,

decocturi, macerate) la care se adaugă mult zahăr. Adaosul de
zahăr este de 640 g la 360 g lichid
 rolul zahărului din sirop este acela de a corecta gustul şi mai
ales de a conserva produsul, deoarece la concentraţia enunţată
mai sus, microorganismele nu pot supravieţui
 fitoterapia foloseşte aceste extracte şi pentru proprietatea lor de
a corecta gustul unor ceaiuri, în special al acelora destinate
copiilor
 dezavantajul acestor produse, constă în prezenţa în
componenţa lor a zahărului rafinat solubilizat (mai multe despre
siropuri).
3. Soluţii extractive hidroalcolice
a.) Tinctura

 obţinută prin extragerea substanţelor active din plante, de

obicei proaspete, în soluţii hidroalcoolice. Concentraţia
alcoolului, a materiei prime ce se macerează, şi timpul de
desfăşurare a procesului se aplică conform reţetei.
 se obţine în recipiente de sticlă prevăzute cu capac etanş,
compoziţia agitându-se măcar o dată pe zi, pe tot parcursul
macerării
 după scurgerea perioadei de tincturare, se execută decantarea,
soluţia hidroalcoolică rezultată, trăgându-se în sticluţe colorate
mici, cu capac înşurubabil.
 principalul avantaj al tincturii constă în faptul că în soluţie se
extrag toate principiile din planta proaspătă, substanţe active
care pot fi conservate o perioadă lungă de timp.

.
b.) Vinurile medicinale
c.) Cidrurile
3. Alte forme

B. Forme fitoterapeutice de uz extern

1. Unguentele
2. Supozitoarele
3. Uleiurile medicinale
4. Cataplasmele (prişniţele)
5. Băile cu plante
6. Oţeturi aromatice
7. Inhalaţiile
8. Gargarismele
9. Badijonajele
Recipiente şi păstrare

 Vasele folosite pentru obţinerea ceaiurilor sau tincturilor

trebuie să fie inerte din punct de vedere chimic, de preferinţă
din porţelan sau sticlă termorezistentă.
 Multe ceaiuri conţin substanţe prielnice pentru dezvoltarea
microbilor, de aceea:
– soluţiile extractive apoase nu se păstrează mai mult de 24 de ore
– în acest interval de timp, ceaiurile se vor păstra la răcoare
– dacă nu s-a consumat toată cantitatea preparată, restul se va
arunca pur şi simplu şi se va prepara o nouă cantitate
– tincturile şi extractele uscate au un termen de păstrare mai lung,
cu condiţia să fie păstrate în vase ermetic închise
Fitoterapia şi alte terapii naturale

1. Dietetoterapia naturală
- metodă terapeutică bazată pe tipuri particulare de
alimentaţie în scop curativ, dar şi profilactic
- principiile:
- alimentele trebuie consumate aşa cum se găsesc în natură
- alimentaţia individului se schimbă în funcţie de evoluţia stării
2. Balneofizioterapia
- utilizarea particularităţile climei, apele minerale pt. cură
internă sau pt. băi, electricitatea, masajul şi tratamentul cu
nămol
3. Homeopatia (hahnemanism)
- se bazează pe principiul “similia similibus curantur”
(“asemănătoarele se tămăduiesc prin asemănătoare”)
- suferinţa umană se tratează cu remedii care produc, la omul
sănătos, simptome asemănătoare
- caută să stimuleze energiile corpului uman şi să-l facă să
lupte împotriva unora din îmbolnăvările sale
4. Acupunctura
- foloseşte factori fizici, lipsiţi de toxicitate, destul de uşor aplicat
de medic
- necesită studierea extrem de analitică a topografiei ecranului
biologic cutanat, pt. găsirea punctelor celor mai active
5. Terapia cu lumina Bioptron
- foloseşte un anumit spectru al luminii, similar cu o parte a
spectrului produs de soare, dar excluzând razele UV, potenţial
nocive
- foloseşte procesele naturale ca o parte a vindecării
- acţionează ca un declanşator şi reglator al proceselor
biologice care ajută organismul să se regenereze
- culorile au efecte diferite asupra noastră
- poate fi folosit cu rezultate evidente în tratamentul unor răni,
în tratamente cosmetice
6. Reflexiterapia
- constă ăn masarea tălpilor, palmelor sau corpului în zonele
corespunzătoare fiecărui organ
- talpa este pupitrul de comandă al activităţilor organismului
- au obţinut rezultate bune în tulburări funcţionale şi în unele
afecţiuni: sters, migrene, insomnii, instabilitate emoţională etc.
7. Bioenergoterapia
- utilizarea biocurenţilor recepţionaţi de la bolnavi, pt. stabilirea
diagnosticului, şi prin transfer de energie vindecarea bolnavului
8. Talasoterapia: - terapia cu valuri de mare
9. Helioterapia: - terapia prin expunere la soare
10. Kinetoterapia: - terapia prin mişcare
11. Meloterapia: - terapia prin muzică
12. Cromoterapia
- terapia care utilizează culorile ca factori terapeutici auxiliari
13. Artterapia
- terapia prin arta plastică
14. Aeroterapia
- terapie în aerul specific al staţiunilor montane
Medicamente miraculoase obţinute din
plante

1. Aspirina (acid acetilsalicilic)

Salix alba – salcie albă – fehér fűz
Populus alba – plop – fehér nyár
Jasminum officinale - jasomin
Spirea salicifolia – taulă – fűzlevelű gyöngyvessző
Acţiunile binefăcătoare ale aspirinei

 Efect antitermic, rapid şi eficient

 Este un bun analgezic
 Antiinflamator
 Favorizează eliminarea pe cale urinară a acidului uric
 Combate sterilitatea masculină
 Inhibă acţiunea dăunătoare a unor virusuri asupra organismului
 Deprimă acţiunea antimicrobiană a leucocitelor
 Reduce cu 20-50% riscul infarctului miocardic şi a hemoragiei
cerebrale
 Previne sau întârzie apariţia cataractei
 Încetineşte dezvoltarea unui proces tumoral malign
Efectele nedorite:
 Ulcere stomacale
 Împiedică metabolozarea mai rapidă a alcoolului
2. Chinină

Cinchona succirubra – arborele

de china - kínafa
Efectele terapeutice

 Antitermic
 Antimalaric
 Are acţiuni ocitocite – declanşează avortul
 Efecte spermicide
 Creşterea apetitului alimentar
 Utilizarea terapeutică în miotonia congenitală, în miopatii, în
boala Parkinson
 Împotriva aritmiei şi a fibrilaţiei atriale
3. Atropina

Atropa belladonna - mătrăguna

Datura stramonium – iarba Jimson – csattanó maszlag
Utilizările terapeutice

 Combat spasmele dureroase

 Combat motilitatea exagerată a tubului digestiv
 Acţionează asupra cordului, stimulator central al frecvenţei
cardiace
 Produce scîderea marcată a secreţiilor salivare, sudoripale
 Stimuleză centrii respiratori
 Dilată pupila
 Suprimă o parte din simptomele intoxicaţiilor cu insecto-
fungicide
4. Digitala

 Efect cardiotonic, produce

rărirea ritmului cardiac,
scăderea presiunii venoase
şi o mai bună oxigenare a
muşchiumui cardiac
Digitalis purpurea
Digitalis lanata
5. Efedrina

efecte:
- Antipiretic
- Diaforetic
- Stimulator al circulaţiei
- Sedativ al tusei
- Stimulează miocardul
- Creşte presiunea sanguină
Efedra sinica – Ma huang - csikófark
6. Panax ginseng
Efectele:
- mărirea randamentului fizic şi
mental
- acţiune antiamnezică
- imunostimulantă
- remediu în fenomenele de
îmbătrânire
- antiagregantă asupra
trombocitelor
- acţiune asupra aparatului
cardiovascular
- hipoglicemiant
- acţiune în gastrite şi ulcere
7. Aloe
Aloe barbadensis, Aloe vera

Calităţi esenţiale:
- capacitate de penetrare
- acţiune antiinfecţioasă
- stimularea regenerării
celulare
- acţiune sedativă
- detoxifiantă
8. Ginkgo biloba
Are acţiuni :
- asupra microcirculaţiei
- asupra memoriei
- aficienţă în tulburări
audiovestibulare
- boala Alzheimer
- arteropatie cronică
- retinopatie diabetică şi
hipertentensivă
- antialergică
9. Cafeina, teofilina

Arborele de cafea – Coffea arabica

 Theobroma cacao – arborele
Thea sinensis – ceai chinezesc
de cacao
Cola acuminata – nuca de cola -kóladió
 Stimulează activitatea
sistemului nervos central,
îndepărteză somnolenţa şi
lentoarea, creşte
capacitatea de concentrare,
atenţia şi activitate
intelectuală
 Creşte diureza
 Înbunătăţeşte circulaţia
miocardiacă
 Relaxări a musculaturii
netede bronşice şi ureterale
10. Morfina

Papaver somnifrum - mac

11. Cocaina
Erythroxylon coca - kokacserje
12. Alcoolul etilic

 Dezinfectant extern
 Stimilează activitatea
nervoasă sau o deprimă
 Stimulează activitatea
aparatului circulator
 Creşte temperatura corpului
 Influenţează favorabil
secreţiile digestive
 Are efecte diuretice
 Este un afrodiziac
14. Vitaminele

Sunt substanţe esenţale pentru menţinerea funcţiilor

metabolice normale, care nu pot fi sintetizate în organism,
trebuie să fie furnizate din sursă externă (prin alimentaţie).

 Vitamina A:
– Conţine beta-caroten
– Se găsesc în: morcovi şi în celelalte plante rădăcinoase
 Vitaminele B: B1, B2, B6, B12
– Se află în cereale şi orez în cantităţi mari
Vitamina B13: în unele rădăcinoase şi în zerul de lapte
Vitamina B15, B17
 Vitamina C
 Vitamina E
 Vitamina P
 1. Fitoterapia în afecţiunile
aparatului respirator

Aportul plantelor medicinale în ameliorarea

afecţiunilor căilor respiratorii:
- stimularea funcşiilor biologice şi a reacţiilor fundamentale ale
aparatului respirator
- stimuleză apărarea locală la infecţii
- inhibă dezvoltarea microorganismelor nocive
- stimuleză secreţie unor substanţe necesare (mucus, hormoni)
în neutralizarea şi evacuarea substanţlor inutile sau chiar
dăunătoare
Categorii de substanţe active din plante ( în funcţie
de specificul bolii şi de stadiul afecţiunii):

 Antitusive (antispastice sau miorelaxante bronşice):

– Efect inhibator asupra tusei
– Sunt indicate în fazele de debut ale infecţiilor respiratorii, când
tusea este frecventă, uscată, iritativă
 Emoliente şi fluidifiante
 Dezinfectante
 Adjuvamte ale tratamentului de bază
 A. Combaterea tusei (antitusive)

Tusea:
- nu este o afecţiune, ci un simptom al diferitelor afecţiuni respiratorii
- reprezintă un act de reflex produs de iritaţia mucoaselor căilor
respiratorii
Tratamentul antitusiv cu plante este diferenţiat:
- în prima fază, cea iritativă se recomandă plante cu substanţe active
de tipul codeinei
- când tusea devine “productivă”, plantele cu acţiune emolientă şi
expectorantă, care conţin saponozoide şi uleiuri esenţiale
Cele mai indicate forme farmaceutice sunt:
- infuziile
- decocturile, care se beau calde, de preferinţă îndulcite cu miere
În faza iritativă:

 Petalele de mac roşu (Papaveris rhoeados) – pipacs 30 g

 Rostopască (Chelidonium majus) – vérehulló fecskefű 10g
 Talpa gâştii (Leonorus cardiaca) – szúrós gyöngyajak 40g
 Fructe de Anason (Pimpinella anisum) – ánizs 20g

- infuzie dintr-o lingură de amestec de plante la o cană cu apă

- se bea la fiecare două ore, cîte 3 linguri de infuzie
După calmarea spasmelor de tuse se rocomandă alte infuzii sau
decocturi de plante:

 Lumânărica (Verbascum phlomoides) - ökörfarkkóró

 Nalbă de cultură (Malva neglecta) - papsajtmályva, nalbă mare
(Althaea officinalis) – orvosi ziliz, fehérmályva
 Podbal (Tussilago farfara) - martilapu
 Tei (Tilia cordata) - hárs
 Pătlagină (Plantago lanceolata) – lándzsás útifű
 Licheni de piatră (Cetraria islandica) – izlandi zuzmó

Produse farmaceutice româneşti:

 Codenal
 Calmotusin
 B. Expectorante

Sunt două categorii de plante:

- Fluidifiante ale secreţiilor bronşice
- Cele care excită centrii respiratorii şi inervaţia musculaturii bronchiale

Cioboţica cucului (Primula officinalis)

- Conţine saponozide triterpenice şi flavonoizi în rizomi, rădăcini şi în
flori, iar frunzele o cantitate mare de vitamina C şi provitamina A
- Au acţiune expectorantă şi secretolitică
- Se prepară:
- infuzie de flori
- decoct din rădăcini şi rizomi fragmentaţi
- tinctură
- sirop (decoct) din rădăcini şi rizomi de:
Cioboţica cucului (Primula officinalis) – kankalin 6g/180 ml apă
Lemn dulce (Glycyrrhiza echinata) – édesgyökér 5g/120 ml apă
Anason (Pimpinella anisum) – ánizs 5g/100 ml apă
Muguri de Pin
- Infuzie
- Sirop

Coada şoricelului (Achillea

millefolium) - cickafark
Isop (Hyssopus officinalis) -
izsóp
Ienupăr (Juniperus communis)
- közönséges boróka
Coada calului (Equisetum
arvense) – mezei zsurló
Scaiul vânăt (Eryngium
planum) – kék iringó
Iarbă mare (Inula helenium) –
pompás örvénygyökér
Lemn dulce
Reţete magistrale recomandate în afecţiunile căilor
respiratorii acute:

1. - Flori de Nalbă 25g

- Flori de Lumânărică 20g
- Unguraş (Marrubium vulgare) – orvosi pemetefű 25g
- Rădăcină de Nalbă mare 25g
- Fructe de anason 5g
Infuzia se prepară dintr-o lingură amestec de plante, la o cană cu
apă. Se bea 2-3 căni pe zi
2. – Petale de mac roşu 20g
- Flori de Tei 25g
- Talpa gâştii szúrós gyöngyajak
20g
- Frunze de Nalbă 15g
- Frunze de Pătlagină 15g
- Cimbrişor (Thymus serpyllum) – mezei kakukkfű 5g
3. – flori de Nalbă
- Flori de Tei
- Flori de Lumânăriţă
- Frunze de Potbal
- Frunze de Pătlagină
Se prepară în părţi egale
Siropuri:

1. – sirop de Nalbă mare 30g

Liquor de anason 5g
Apă distilată 200ml - la 2 ore o linguriţă
2. Rădăcină de Nalbă mare 5g
apă distilată 85g
alcool etilic 15g
Methylium p. oxybenzoicum (Nipagin) 0,10g
zahăr
3. Miere de albine 20g
Ulei esenţial de anason 20 de picături
 C. Bronhopneumopatii

 Afecțiuni ca: bronhopneumonia, pleurezia, stafilococia

pleuropulmonară, bronșita capilară și bronșiolita
 Tratamentul de elecție:
– este cel antiinfecțios, se bazează pe antibiotice și chimioterapie
(Streptomicin, Neomicin, Cloromicetin, Kanamicin, Tetraciclin)
– Aplicarea de substanțe active extrase din plante: codeina, cofeina, digitala,
corfilina, pentru efectul lor emolient, expectorant, tonocardiac și spasmolitic
Se recomandă:
 Comprese revulsive: Muștar negru (Sinapis nigrae), Hrean
(Cochlearia armoracia)
 Infuzii din flori de Cioboțica cucului (Primula officinalis) –
expectorant, sudorifică; Săpunăriţă (Saponaria officinalis) orvosi
szappanfű, Ipcărige (Gypsophyllae) Bánffy dercefű
 În bronşitele alergice se recomandă:
– Trei fraţi pătaţi (Viola tricolor) 40g
– Urzică moartă albă (Lamii albi) 20g
– Talpa gâştii (Leonorus cardiaca) szúrós gyöngyajak 40g
Întreaga cantitate se bea în cursul unei zile
Copiilir li se recomandă preparatele din Anason şi Chimion
 În stările gripale se recomandă plante cu acţiune sudorifică:
Soc, Tei, Ciuboţica cucului
 În bronhopneumonii: Mac de câmp, Potbal, Luminărica, Nalbă
mare, Nalbă de cultură, Tei, Pătlagină, Urzică, Lichenul de
piatră
– Infuzia se prepară din 1-2 linguri de plante la o cană de apă, se
beau 2-3 căni pe zi
 Pentru stimularea centrilor respiratori din bulbul cerebral: lobelin
(Lobelia inflata) indián dohány sau cofeina (Coffea arabica)
 În bronhopneumopatiile cronice siropul preparat din muguri de Pin
(Pinus sylvestris); 3-5 linguri pe zi
 Reţete magistrale:
1. Frunze de Pătlagină 20g
flori de Cioboţica cucului 10g
rădăcini de Cioboţica cucului 20g
rădădcini de Iarbă mare (Inula helenium) pompás örvénygyökér 30g
fructe de Anason 10g
fructe de Coriandru (Coriandrum sativum) 10g
2. frunze de Pătlagină 30g
Cimbru de cultură 10g
rădăcini de Cioboţica cucului 20g
rădăcini de Săpunariţă 30g
fructe de Anason 10g

3. flori de Coada şoricelului 20g

flori de Cioboţica cucului 10g
flori de Lunărică 20g
flori de Soc 15g
flori de Tei 30g
Cimbrişor 5g
 D. Astmul bronşic

Este caracterizată prin:

- nevoie intensă de aer oxigenat, dispnee, tuse cu expectoraţie
mucoasă
- este datorată unui spasm bronşic alergică pură, infecto-
alergică sau neurogenă
Formele:
- astmul bronşic profesional
- astmul infantil
- astmul bronşic polenic
- ast cardiac
Astmul bronşic:

- Factorii alergici vor trebui sistematic înlăturaţi sau neutralizaţi

- Se recamandă plante cu acţiune sedativă generală,
vasodilatatoare şi antiseptice
- Un rol important îl deţine psihoterapia
- Tratamentul:
- Medicamentul de elecţie este clorhidratul de efedrină
- între crize se recomandă un regim igieno-dietetic
Cimbrul de cultură,
kakukkfű (Thymus
vulgaris)
- Infuzie, din 1-2 linguriţe
plantă la o cană de apă, se
beau 2 căni pe zi
- Infuzie concentrată,
preparată din 2-3 linguriţe
de plantă, se iau 3 linguri pe
zi
Unguraş (Marrubium vulgare)
Orvosi pemetefű
- Infuzie, dintr-o linguriţă
plantă la o cană de apă, se
beau 2-3 căni pe zi
- Infuzie concentrată,
preparată din 2 linguriţe de
plantă, se iau 3-4 linguri pe
zi
Isop, kerti izsóp
Sovârv (Origanum
vulgare), szurokfű
Pătlagină, Potbal
- 1-2 linguriţe la o cană de apă.
Se beau 2-3 căni pe zi
îndulcite, în cure de cel puţin
2 săptămâni
Vâsc (Vâscum album)
fehér fagyöngy
- pulbere, câte un vârf de
cuţit, de trei ori pe zi
- macerat la rece, din 3
linguriţe de frunze şi
ramurile de vâsc, la o cană
de apă. După 8 ore se
filtrează, se beau 1-2 căni
pe zi
O formulă care poate fi folosită timp îndelungat în perioadele dintre
crizele de astm:
flori de Levănţică 10
flori de Nalbă 20
flori de Coada şoricelului 30
frunze de Potbal 20
frunze de Mentă 20
În timpul perioadei critice a bolii:
Isop 15
Sovârv 25
frunze de Pătlagină 30
frunze de Potbal 30
 E. Alte boli ale aparatului respirator

 Enfizemul pulmonar
– scleroza ţesutului pulmonar şi ale elementelor elastice
– Duce la insuficienţă respiratorie, iar cu timpul la insuficienţă
cardiacă
– Se recomandă
 Frunze de Potbal 30
 Frunze de Pătlagină 40
 Rădăcină de Ciuboţica cucului 15
 Rţdţcină de Lemn dulce 15
 Amigdalite:
– Se recomandă:
 Pir (Triticum repens) tarackbúza
– Sucul proaspăt obţinut prin presare
– Decoct din rizomi uscaţi
 Muşeţel (Matracaria chamomille)
– Infuzie din flori
 Salcie (Salix alba)
 Cerenţel (Geum urbanum)
erdei gyömbérgyökér
 1. Fitoterapia în bolile
aparatului cardio-vasculator

 frecvenţa bolilor cardiovasculare este din ce în ce mai mare

 factorii favorizanţi sunt: stresul, relaţiile umane contraindictorii şi
dure, supraalimentaţia, sedentarismul, alcoolismul, uzul şi
abuzul de tutun
 în terapia acestui tip de afecţiuni, plantele medicinale şi
produsele farmaceutice obţinute din ele joacă un rol important:
Degeţelul roşu (Digitalis purpurea), Degeţelul lânos (Digitalis
lanata), Lăcrămioare (Convallaria majalis), Strophantus gratus,
Saschiu (Vinca minor), Ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis)
-sztrofantusz
-Saschiu (Vinca
minor), kis meténg
-tavaszi hérics (Adonis vernalis)
Ruscuţa de primăvară
 Nu trebuie neglijat regimul alimentar lacto-vegetarian

–este indicată o alimentaţie bogată în produse de origine

vegetală, în mod special: salata verde, leuşteanul,
sparanghelul, usturoiul, grâul, orezul, fulgii de ovăz, legume
fierte (fasole, linte, mei); dintre fructe cele cu gust acrişor
sau chiar acru (mere, portocale, lămâi)
– nucile nu trebuie să lipsească din alimentaţie, datorită
conţinutului bogat în: acizi graşi nesaturaţi, vitaminele B,
acizi nicotinici, săruri de calciu, magneziu, fier, cupru,
mangan, fosfor, sulf etc.
– unele produse animale: lapte (diluat ½ cu apă), unt, iaurt
 Sunt interzise: băuturile fierbinţi, inclusiv ceaiul şi cafeaua,
băuturile alcoolice, carnea, peştele gras, condimentele,
murăturile, soia şi în general plantele cu tuberculi comestibili
A. Afecţiunile cardiace cu substrat nervos
(funcţional)
- în aceste afecţiuni se recomandă plante cu acţiune sedativă
generală, ele au efecte favorabile în multe tulburări
neurovegetative ale inimii

 Păducelul “laptele
bătrânilor” (Crataegus
monogyra, galagonya
- florile, frunzele şi fructele
conţin crataeguslactone,
care au proprietatea de a
stimula activitatea cardiacă
- În flori se găsesc flavonoide,
care au rol P-vitaminic,
important în metabolismul
mineralelor,
microelementelor şi al
respiraţiei celulare
Acţiune biologică:

- diminuează tensiunea arterială

- stimuleză funcţia miocardului
- tonifică pereţii capilarelor
- ameliorează tulburările de ritm cardiac
- este recomandată copiilor cu insuficienţă circulatorie
secundară afecţiunilor de natură infecţioasă
- este indicată în tulburările cardiace care însoţesc menopauza
- antioxidantă
- hipolipemică şi antiaterosclerotică
Modul de preparare şi administrare:

Infuzie:
- dintr-o linguriţă flori cu frunze de păducel sau 2 linguriţe fructe
la o cană cu apă
- două căni pe zi, băute încet
Tinctură:
- 20g flori cu frunze, prin macerare timp de 10 zile în 100 ml
alcool
- se iau de 3 ori pe zi câte 10-15 picături în puţină apă sau într-o
linguriţă de zahăr
Pulberea:
- Din flori şi frunze se administrează de 3 ori pe zi, câte 2 vârfuri
de cuţit amestecate în miere
Medicamente pe bază de păducel: Bromoval, Sorbitol, Vitamina C,
Acetilcolina, Fosfobion, Extraveral
 Talpa gâştei (Leonurus
cardiaca) szúrós
gyöngyajak

- se folosesc numai părţile

superioare ale plantei,
recoltate în timpul înfloririi
- planta conţine 0,050-0,070%
alcaloizi, glicozide
cardiotonice, substanţe
amare cu structură sterolică,
flavonoide
Acţiune biologică:

- inhibitoare asupra sistemului nervos central, în special asupra

centrului respirator
- hipotensivă şi vasoconstrictoare periferică
- diuretică
- sedativă generală
- antitumorală
Mod de praparare şi administrare:
- infuzie: o linguriţă plantă mărunţită la o cană cu apă; se beau 2 căni
pe zi timp de o săptămână; cura se poate repeta din două în două
săptămâni
- tintura: 20g plantă uscată, se macerează timp de 8 zile în 100 ml
alcool, se iau câte 20-40 picături de 2-3 ori pe zi, înaintea meselor
principale
- pulberea din flori şi frunze: se va lua câte un vârf de cuţit de 4 ori pe
zi, timp de 2 săptămâni
Medicamente echivalente: Novodrin, Izuprel, Xilină, Jecolan, Cicatrol
 Valeriana (Valeriana
officinalis)

- părţile utilizate: rizomul cu rădăcini,

recoltarea se face toamna târziu,
când substanşele active ajung la
maximum
- conţine 0,5-2% ulei esenţial format
din izovalerian de bornil, alcaloizi,
alcooli, esteri, cetone etc.
Acţiune biologică:

- sedativă, miorelaxantă
- hipnotică
- spasmolitică şi miorelaxantă
- antialgică
- anafrodisiacă
Mod de folosire:
- infuzie: o linguriţă rădăcină la o cană cu apă; tot conţinutul se
bea treptat, în cursul unei zile
- tinctura: 20g rădăcină macerată în 100 ml alcool, timp de 8 zile;
se iau de 3 ori pe zi câte 15-20 picături
- pulberea: se poate administra de trei ori pe zi câte un vârf de
cuţit, preferabil în capsule operculate sau de amidon (caşete)
 Levănţica (Lavandula
angustifolia)

- părţile utilizate: inflorescenţele,

recoltarea se face în prima jumătate a
zilei, când conţin mai multe ulei
esenţiali, cînd florile nu sunt deschise
- compoziţie chimică: ulei esenţiali 1,5-
3%, constituit din: camfor, tanin,
cumarine, fitosteroli, nerol, furfurol
etc.
- medicamente echivalente: Nizoral,
Cofedon, Antideprin, Zovirax,
Esfogran
Acţiune biologică:

- antiseptică locală şi antispastică

- tonifiantă a sistemului nervos central
- carminativă
- diuretică
- spasmolitică
- aromatizantă şi corectoare de gusturi
- antibacteriană
- antimicrobiană, antifungică, cicatrizantă şi antiinflamatoare
Mod de folosire:
- infuzie: 1 şi 1 ½ linguriţă flori la o cană de apă; se beau 1-2 căni
pe zi
- ulei esenţial: de 3 ori pe zi câte 8-10 picături în puţin alcool
diluat
- extern, pentru băi locale: 1 l de apă dată în clocot se pun 100g
flori; după 15 minute se filtrează
 Voronic, Unguraş
(Marrabum vulgare) orvosi
pemetefű

- se utilizează partea aeriană

în timpul înfloririi
- compoziţie chimică: acid
maribunic, taninuri,
flavonoide, pectine, ceruri,
colină, vitamina C, săruri
minerale
Acţiune biologică:
- Emolientă şi antiedemoasă
- Expactorantă
- Febrifugă
- Colerică
- Reglator al ritmului cardiac
- Stimularea gastrică
- Cicatrizantă şi antiinflamatoare
Mod de preparare şi administrare
- infuzie: o linguriţă plantă la o cană de apă; se beau 2-3 căni pe
zi înaintea meselor principale
Câteva reţete de ceaiuri medicinale recomandate în
afecţiunile cardiace cu substrat funcţional

1.
- Frunze şi flori de Păducel
- Talpa gâştii
- Rădăcină de Valeriană
Se prepară din părţi egale; 1-2 linguriţe plantă, la o cană de apă;
se beau 1-2 căni pe zi, în mai multe reprize
2.
- Rădăcină de Valeriană 20 g
- Conuri de Hamei 30 g
- Talpa gâştii 40 g
- Flori de Levănţică 10 g
1-2 linguriţă la o cană; se beau a cană seara înainte de culcare, în
mai multe reprize
Alte medicamente de origine vegetală indicate în
afecţiunile cardiace cu substrat funcţional

 Chinidina
– acaloid obţinut din coaja Arborelui China
– indicaţii: fibrilaţie atrială, tahicardie, extrasistole, fibrilaţie
ventriculară
 Distonocalm
– cuprinde alcaloizi din Atropa belladonna, din Claviceps
purpurea (ergotamină, ergotoxină), propranolol
– indicaţii: tahicardie, extrasistole, puls labil, hipertiroidism,
tranchilizante
 Ceaiuri împotriva tulburărilor cardiace, ceaiul
calmant, ceaiul cardiotonic, ceaiul verde
- au rol adjuvant în combaterea unor tulburări cardiace
 B. Afecţiuni vasculare

 hemoragiile, în special cele interne, sunt simptomatice şi pot fi

expresia unor afecţiuni foarte grave, ele necesită un tratament
medical sau chirurgical de urgenţă
 sunt caracterizate prin creşterea exagerată a permeabilităţii
vaselor capilare şi printr-o vasodilataţie periferică
 în hemoragiile uşoare, fitoterapia recomandă plante medicinale
cu conţinut ridicat în taninuri (astringentă, coagulantă) şi plante
cu conţinut ridicat în vitamina K
Coada racului (Potentilla anserina)
libapimpó
- conţine: 7-11% tanin, substanţe
amare, micilagii, ulei esenţial,
flavonoizi, săruri minerale

- se utilizează: parta aeriană

- acţiune biologică:
- astringentă
- uşor spasmolitică
- hemistatică
- Mod de folosire:
- Intern: infuzie din 1 lingură plantă la
200 ml apă, se beau 3-4 căni pe zi
- Extern: infuzie sau decoct pt.
spălarea rănilor, gargară, comprese
- Medicamente echivalente:
Enterolactic, Gelospan, Vitamina K
Cerenţel (Geum urbanum)
erdei gyömbérgyökér

- Părţile utilizate: rizomii cu rădăcini,

părţile înflorite; se recoltează
primăvara
Conţine: tanin, ulei volatil, geină, geaz
(enzimă), substanţe amare, amidon,
zaharoză
Acţiune biologică:
- astringentă
- antiseptică, calmantă
- hemostatică
- antidiaretică
Mod de folosire:
- intern:
- infuzie din 1 linguriţă rizomi sau parte aeriană la 250 ml apă
- decoct din aceeaşi cantitate de plantă, se beau 2-3 căni pe zi
- tinctura 20%, 20-25 picături de 3 ori pe zi
- extern:
- decoct sub formă de gargară, sălături bucale

Medicamente echivalente: Xilină, Emetiral, Saprosan,

Algocalmin, Cloramină, apă oxigenată, Concadent
Măceş (Rosa canina) vadrózsa
- părţile utilizate: pseudofructele
(măceşele)

- compoziţie chimică: acid ascorbic,

pectine, taninuri, zaharuri, acizi
organici, precursori ai vitaminei A,
vitaminele B, vitamina P, acid nicotinic,
vitamina K, E, flavonoizi, ulei esenţial,
sărurile minerale de K, Ca, Fe, Mg
- Acţiune biologică:
- antioxidantă
- diuretică
- imunostimulentă
- coleretică
- vasodilatatoare arterială
- vitaminizantă, tonică, astringentă,
antiinflamatoare
 Mod de folosire:
– Infuzie sau decoct “scurt” (10 minute) preparat din 2 linguri de
măceşe la ½ l apă. Întreaga cantitate rezultată se bea în timpul
zilei
– Pulbere preparată din pulpa uscată a pseudofructului, fără seminţe
şi perişori, din care se iau 3-4 g pe zi
– Sirop, de 3 ori pe zi câte 20 g, în apă minerală. Siropul se prepară
din: 150 g măceşe proaspete (fără seminţe), 640 g zahăr şi 900 ml
apă. Amestecul se fierbe ½ oră la foc domol, după care se
filtrează. Pentru o conservare bună se adaugă 2 comprimate de
aspirină pisată.
Medicamente echivalente:
- polivitaminizant, Vermifug, Vermogal
Sulfina (Melilotus officinalis)
orvosi somkóró
- Se utilizează florile şi partea aeriană

- Compoziţie: acid cumarinic, acid

melolic, taninuri, substanţe amare,
flavonoide, săruri minerale, alantoină
etc.
- Acţiune biologică:
- diuretică, antispastică
- antiinflamatoare, antiedemoasă,
astringentă
- anticoagulantă
- capilaroprotectoare prin scăderea
permeabilităţii capilare
- hepatoprotectoare
- aromatizantă
- sedativă în stări de excitaţie sau
nervozitate însoţite de insomnii
Mod de folosire:
– Infuzie: o linguriţă plantă uscată la o cană cu apă fierbinte. După 5
minute, se filtrează. Se beau 1-2 căni pe zi.
– Extern: din părţi egale de Sulfină şi Muşeţel, se adaugă o lingură
amestec de plante la o cană de apă, cu care se aplică comprese
locale în ulcerele varicoase şi în hemoroizi
Medicamente echivalente:
– Trofopar, Trombostop, Hipotens, Pimafugin
Păpădia (Taraxacum officinale)
gyermekláncfű vagy pitypang

- Părţile utilizate: frunzele, rozeta de

frunze cu boboci florali şi rădăcinile
- Conţine: taraxacina, acid taraxinic,
tarxerol, betulinol, lupeol, steroli, acizi
organici, colină, flavonoide,
carotenoide, vitaminele A, B, C, D,
săruri minerale
- Acţiuni biologice:
- coleretic
- hipocolesterolemiantă
- hipoglicemiantă
- diuretică
- emolientă, vasoconstrictoare,
calmantă
Modul de preparare şi administrare
– Infuzie: fin frunze şi rădăcini 1-2 linguriţe la o cană cu apă; se
beau 2-3 căni pe zi, timp de 4-6 săptămâni
– Decoct: 1 linguriţă rădăcini mărunţite la o cană cu apă; se beau 2
căni pe zi; în cure de 4-6 săptămâni
– Frunzele tinere se pot consuma primăvara, sub formă de salată
Medicamente: Metaspar, Tropofar, Mecopar, Nefrix, Tarosin, Biocil
Salvia (Salvia officinalis) mezei
zsálya
- se utilizează frunzele

- Conţine: taninuri, acizi fenolic,

flavonoide, camfor, limonene, substanţe
amare, fitosteroli, vitamine C şi B, săruri
minerale K, Ca, Mg, Fe, Mn, Zn
- Acţiune biologică:
- antibacteriană, fungistatică,
antivirală
- antiinflamatoare externe ale
mucoaselor nazale şi faringiene
- sedativă generală
- stimulentă a secreţiilor şi inhibantă
a transpipaţiei excesive
- colagogă, carminativă
Mod de folosire:
– Infuzie: o linguriţă de frunze, cu 100 ml apă
– Tinctură: se prepară din 20 g frunze la 100 ml alcool, se vor
administra 30-50 picături pa zi, în puţină apă.
Medicamente echivalente:
– Extraveral, Venoruton, Codenal, Carbocif, tablete expectorante
Vâscul (Vicum album) fehér fagyöngy
- Se utilizează ramurile tinere cu diametrul de maxim 5 mm acoperite
cu frunze

- Compoziţie: saponozide triterpenice, beta-amarina, amine, inizitol,

aminoacizi liberi, vitamine (C, E), mucilagii, viscotoxina acid viscic
(acţiune antitumorală), zaharuri, săruri minerale
- Acţiune biologică:
- hipotensivă imediată şi de durată
- vasodilatatoare coronarian şi periferic
- bradicardizantă
- sedativă cardic
- antitumorală
- imunostimulentă
- Mod de folosire:
- Intern – decoct din 1 linguriţă plantă la 250 ml apă, se fierbe 10
minute, se bea călduţ cu o jumătate de oră înaintea mesei, 2 căni
pe zi; tratamentul durează 6-18 luni
Plop (Populus nigra) nyár
- Se recoltează mugurii

- Conţine: ulei esenţial format din betulen,

ceruri, flavone, taninuri, saponozide,
manitol, săruri minerale
- Acţiune biologică:
- analgezică şi antiinflamatoare
- antibacteriană, antipiretică, antispastică
- depurativă, diuretică
- hipourecemică şi vermifugă
- Mod de folosire:
- Intern – infuzie din 1-2 linguriţe de
muguri la 200 ml apă, se beau 2-3 căni
pe zi. Tinctura: 20%, 15 picături de 3
ori pe zi
- Extern – infuzie pt. comprese, gargară,
Muşeţel (Matricaria recutita)
orvosi székfű vagy kamilla

- inflorescenţele, părţile aeriene

- Conţine: flavonoide, ulei esenţial
format din camazulene, azulene,
matracină, mucilagii, polizaharide,
aminoacizi, colină, cimarine, acid
nicotinic, vitaminele B şi C, substanţe
minerale (P, Ca, Mg, Fe, Zn)
- Medicamente echivalente: Scobutil,
Piafen, Cutaden, Jecozinc, Jecolan,
Cicatrol, Saprosan, Fenosept,
Faringosept
 Acţiuni biologice:
– Antiinflamator
– Sedativă
– Spasmolitică
– Protectoare şi curativă
– Antihepatotoxice şi stimulente ale funcţiei hepatice
– Stomahică – uşurează digestia
– Carminativă
– Cicatrizantă şi epitelizantă
– Emolientă şi activatoare a circulaţiei periferice
 Mod de folosire:
– Intern – infuzie din 1-2 linguriţe plantă la 200 ml apă, se beau 1-2
căni pe zi, înainte de masă. Tinctură 10-20 picături de 3 ori pe zi.
– Extern – infuzie dublă concentrată pt. gargară, spălături locale,
comprese
Răchitan (Lythrum salicaria)
réti füzény, fűzfalevelű fű, piros
füzény

- Se utilizează părţile aeriene

- Conţine: galotaninuri, pigmenţi
anticianici, mucilagii, substanţe
antibiotice, pectine, carotenoizi, substanţe
minerale
- Acţiune biologică:
- Antibiotică
- Astringentă, antiinflamatoare,
cicatrizantă
- Antidiareică, antidezenterică
- Diuretică
- Mod de folosire:
- Decoct din 1 lingură plantă la 200 ml
apă, se beau 2-3 căni pe zi
Urzică (Urtica dioica) nagy csalán
-părţile utilizate: frunzele, partea aeriană,
rădăcinile

- compoziţie: săruri minerale de calciu,

potasiu, nitraţi, amine, histamină, lecitină,
flavonoide, steroli, tanin, ulei esenţial,
vitamine (A, B, C, K, acid folic, acid
pantotenic)
- Acţiune biologică:
- Mineralizantă
- Imunostimulentă
- Diuretică, dezinfectantă
- Hemostatică
- Uşor hipoglicemiantă
 Mod de folosire:
– Intern – infuzie din 1 linguriţă frunze la 200 lm apă, se beau rece
1-3 căni pe zi. Decoct din 1 linguriţă rşdşcini la 200 ml apă, se
fierb 5 minute, se beau 2-3 căni pe zi. Tinctură 20% din partea
aeriană sau rizomi din care se iau 20-30 picături de 3 ori pe zi.
Extract uscat sub formă de capsule.
– Extern – infuzie, decoct, pt. spălături locale, comprese gargară.
 Medicamente echivalente: Carbocif, Cortelax, Ascolecitin. Efortex,
Acid folic, Boicil ferte, Cutaden, Cicatrol, Jecolan
 Varză albă (Brassica oleracea)

- Acţiune:
- Antihemoragică
- Laxativ, depurativ, diuretic
- Cicatrizant
- Antihemoragic
- Tonifiant, dezinfectant, remineralizant
Preparare:
- Frunzele crude
- Decoctul: 60 g varză fiartă 1 oră în 500 ml
apă, la care se adaugă 70 g miere
- Siropul: 500 ml suc de varză roşie cu 3 g
şofran şi 250 g miere, amestec ce se fierbe
până se obţine un sirop
Castan sălbatic (Aesculus
hippocastanum)

- Sunt utilizate: florile, frunzele, seminţele, scoarţa

- Compoziţie: amidon, zaharuri, saponozide,
derivaţi flavonici, săruri minerale, derivaţi
cumarinici, vitamina C
- Acţiune biologică:
- Antiedematoasă (antiinflamatoare)
- Februfug
- Hemostatic
- Mod de folosire:
- intern: sub formă de produse farmaceutice
(tinctură, capsule)
- Extern – decoct din 1 linguriţă scoarţă la
200ml apă; tinctură din scoarţă şi fructe 30%;
sub formă de comprese, băi locale
 C. Angina pectorală (ANGOR PECTORIS)

- este caracterizată prin crize durerose produse de ischemie

acută de scurtă durată a miocardiului
- arterele coronare devin rigide şi cu calibru redus → muşchiul
cardiac insuficient irigat va suferi de ischemie
- la efort pot apărea dureri toracice, localizate în zona inimii, cu
propagare către stern, către umărul şi braţul stâng
- poate evolua către infarct miocardic
- sunt necesare examene periodice clinice şi o terapie
medicamentuoasă specifică
- tratamentul igienico-dietetic constă în evitarea frigului, a
efortului fizic şi psihic; sarea, alcoolul şi condimentele vor fi
consumate în cantităţi reduse
- se recomandă un regim alimentar lactovegetarian, cu mese
mici dar repetate (4-5 pe zi)
Plantele medicinale au un rol secundar

Păducel (Crataegus monogyra) galagonya

- creşte fluxul sanguin coronarian
- creşte metabolismul enzimelor din muşchiul cardiac
- are o uşoară acţiune vasodilatatoare periferică, scăzând tensiunea
arterială
- are un rol anticolesterolemiant, împiedică formarea plăcilor de aterom
pe peretele coronare
Formă de administrare:
- infuzia: o linguriţă de flori şi frunze sau 2 linguriţe de fructe la o cană
cu apă. Întreaga cantitate se bea în timpul crizelor, concomitent cu
Nitroglicerina
- Tinctura: 20 g frunze şi flori + 100 ml alcool; se lasă timp de 10 zile; în
timpul crizei 20 picături în puţină apă, iar preventiv de 3 ori pe zi câte
15 picături
Anghinare (Cynara scolymus)
articsóka
- Se utilizează frunzele

- Conţine: cinarină, polifenoli,

flavonozide, glicozide, mucilagii, acid
malic, săruri de potasiu şi magneziu
- Acţiune biologică:
- Coleretic
- Hipocolesterolemiantă
- Hepatoprotectoare
- Hipoglicemiantă
- Diuretică
Mod de folosire:
- infuzie dintr-o linguriţă de plantă la
o cană cu apă, care se bea în cursul
unei zile, repetat de 3 ori pe
Arborele vieţii (Ginkgo biloba)
páfrányfenyő

- Se utilizează frunzele
- Compoziţie: ginkolide, camferol, bilobetina,
taninuri, steroli, săruri minerale
- Acţiune biologică:
- Neuroprotectoare
- Inhibatoare a agregării plachetară
- Capilaroprotectoare
- Menţinerea în limite normale a
microcirculaţiei
- Mod de folosire:
- Intern – infuzie din 1 linguriţă frunze
măcinate la 200 ml apă, se beau 2 căni
pe zi
- Capsule
Reţete magisterale:

Frunze de Mentă 20g

Frunze de Roiniţă 20 g
Talpa gâştii 30 g
Coada racului 10 g
Flori de Soc 10 g
Rădăcină de Valeriană 10 g
- Infuzie: 1 linguriţă amestec de plante la o cană cu apă; se beau
2-3 căni pe zi sau ori de câte ori apare câte o criză
 D. Ateromatoza şi ateroscleroza cardio-
vasculară

- este caracterizat prin depunere lentă şi progresivă în pereţii

arterelor de colesterol, de grăsimi animale şi de săruri de calciu
sub formă de plăci denumite ateroame
- cu timpul arterele îşi pierd elasticitatea şi îşi îngustă lumenul
- cauzele: sedentarismul, alimentaţia neechilibrată, abuzul de
alcool, de cafea sau de tutun, stările repetate sau/şi prelungite
de stres, vârsta înaintată
- regimul alimentar joacă un rol important: se recomandă 5-6
mese pe zi, în cantităţi moderate. O zi pe săptămână se vor
consuma numai fructe şi legume.
Usturoiul (Allium sativum)

Acţiuni biologice:
- Antiseptic intestinal, pulmonar
- Bacteriostatic
- Tonic, stimulent
- Hipotensor, vasodilatator al arteriolelor şi capilarelor
- Bradicardic
- Diuretic
- Aperitiv
- Previne apariţia cancerului
Mod de administrare
- 1-2 căţei de usturoi pe o perioadă de 30 de zile
- Decoct, suc sirop
Ceapa (Allium cepa)
- Suc de ceapă (15-30 picături pe zi dizolvat în apă, sau
amestecat cu miere de albine) zilnic timp de 1-2 luni, repetat de
3-4 ori într-un an
Viţă de vie (Vitis vinifera)
- este un antioxidant puternic
- are efecte fluidifiante ale sângelui
- hipocolesterolemiantă
Ca adjuvant se recomandă următoarele reţete:

În ateroscleroza vaselor coronariene:

Frunze de Vâsc 25 g
Frunze cu flori de Păducel 25 g
Frunze de Rozmarin 20 g
Coada calului 20 g
Traista ciobanului 10 g
- 2 linguriţe de amestec de plante la 250 ml apă se prepară o infuzie,
care se va bea treptat, în cursul unei zile.
Pentru hipertensiune senilă:
Extract fluid de Păducel 10 ml
Extract fluid de Vâsc 20 ml
Tinctură de Valeriană 30 ml
- Din preparate se vor lua câte 15-20 picături, de 3 ori pe zi.
 E. Infarctul miocardic

- este datorat ateromatozei şi aterosclerozei arterelor coronare,

la care se mai adaugă factori alergici, hormonali, infecţioşi,
metabolici, psihici, toxici
- tratamentul preventiv este esenţial: evitarea grăsimilor,
alcoolului, tutunului, se vor evita sedentarismul, surmenajul
psihic şi intelectual
- tulburările circulatorii pot fi ameliorate, utilizând unele ceaiuri
medicinale:
- Frunze de Rozmarin 20 g
- Frunze de Mătăciune - moldvai sárkányfű 20 g
- Sunătoare 30 g
- Rădăcină de Valeriană 30 g
-se prepară un decoct scurt (5 minute) dintr-o lingură de amestec la o
cană cu apă. Se bea treptat, întreaga cantitate în cursul unei zile
- Flori şi fructe de Păducel 20 g
- Coada şoricelului 30 g
- Frunze de Roiniţă 20 g
- Rădăcină de Valeriană 20 g
- Rădăcină de Obligeană 10 g
Infuzie: se beau 2 căni pe zi

- Coada şoricelului 30 g
- Frunze de Roiniţă 20 g
- Conuri de Hamei 20 g
- Rădăcină de Valeriană 30 g
Infuzie: 1 linguriţă de amestec de plante la o cană cu apă. Se lasă la rece
timp de 12 ore. Se prepară un decoct timp de 10 minute din aceeaşi
cantitate de amestec. După filtrare se amestecă infuzia rece cu
decoctul cald. Se beau 2-3 căni pe zi.
 F. Hipertensiunea arterială

- este un simptom şi nu o boală

- poate fi consecinţa unor dereglări funcţionale sau organice, nu
numai la cord sau la sistemul circulator, ci şi la alte organe sau
sisteme ale organismului
- se tratează concomitent cu boala de bază
- pe lângă tratamentul medicamentuos este importantă
tratamentul igieno-dietetică:
- Modificarea obiceiurilor culinare şi a condiţiilor zilnice de trai
- Ameliorarea condiţiilor de muncă a individului
- Reducerea din alimentaţie a clorurii de sodiu
- Alimentaţie predominant lacto-vegetariană, cu un aport suficient
caloric
- Se va reduce cantitatea de lichide
La normalizarea tensiunii arteriale pot contribui ca
adjuvante şi unele produse din palnte medicinale:

Păducel
- infuzie: 1 linguriţă de flori şi frunze sau 2 linguriţe fructe la o cană cu
apă. Întreaga cantitate se va bea în cursul unei zile.
- tinctură: 20 g frunze cu flori sau 30 g fructe, prin macerare în 100 ml
alcool; se recomandă 10-15 picături, de 3 ori pe zi.
Talpa gâştii
- infuzie: 3 linguri de plantă la 200 ml apă; se iau 3-5 linguri pe zi
- tinctură: 20 g plantă, prin macerare timp de 8 zile, în 100 ml alcool. Se
vor lua 20-40 picături o dată, de 3 ori pe zi.
Frunze de vâsc
- macerat la rece: 2 linguriţe de plantă, care se lasă cca 8 ore în ½ l
apă; se filtrează, se îndulceşte şi se bea în mai multe reprize, în cursul
unei zile
- pulbere de plantă, din care se va lua de 2-3 ori pe zi câte un vârf de
cuţit
Anghinarea
- infuzie: 1 lingură de plantă la ½ l apă. Jumătate se va bea, dimineţa, iar
restul, înaintea meselor de prânz şi de seară.
Ceaiuri hipotensive:
1.
Flori cu frunze şi fructe de Păducel 30g
Rădăcină de Rauwolfia – kígyófa 20g
Talpa gâştii 30g
Flori de Coada şoricelului 10g
Rădăcină şi rizom de Obligeană – orvosi kálmos 10g
- Se prepară infuzie dintr-o lingură de amestec de palte la o cană de apă.
Ea se va bea călduţă, o cană dimineaţa şi una seara. După trei zile
necesar controlul tensiunii arteriale
2. Hipertensiune asociată cu alte tulburări cardiace
Rădăcină de Drăcilă – sóskaborbolya 30g
Frunze de Rută de grădină – kerti ruta 20g
Frunze de Rozmarin 15g
Flori de Coada şoricelului 15g
Flori de arnică – hegyi árnika 5g
- Infuzia se prapară dintr-o lingură de amestec de palnte la o cană cu
apă. Totul se bea în timpul unei zile.
3. Cu acţiune lentă şi prelungită
Rădăcină de Valeriană 20g
Flori de Păducel 20g
Frunze de Măslin 20g
Frunze de Vâsc 20g
Rădăcină de Rauwolfia 20g
- Infuzie dintr-o lingură de amestec de plante la o cană cu apă, se bea
dimineaţa şi seara
4. Pentru oameni în vârstă:
Tinctură de Păducel 30g
Tinctura de Talpa gâştii 20g
Tinctura de Valeriană 30g
Extract apos de Vâsc 20g
- din tinctura rezultată se iau de 4 ori pe zi câte 15-20 picături, în puţină
apă
Dintre fructele se recomandă: cireşele, coacăzele negre, frăguţele,
căpşunele, lămâile, merele, vişinele şi strugurii.
Dintre legumele: hreanul, leuşteanul, sfecla roşie, usturoiul
Se recomandă multivitamine şi minerale, acizii graşi esenţiali
Omega 3 şi Omega 6.
 G. Hopotensiune arterială

Fitoterapie specifică: rosmarin, talpa gâştei

Alte plante utilizate: guarana, lingura zânei
(pecsétviaszgomba), măturice (seprűzanót), plop,
traista ciobanului
Rosmarin (Rosmarinus officinalis)
- produsul medicinal: partea aeriană, frunzele şi uleiul volatil (se
recoltează înainte de înflorire sau în timpul înflorii)
- principii active: camfor, cineol, limonen; flavonoide; chinine,
care opresc acţiunea unor cancerigeni
Acţiune farmacodinamică:

- Sedativă
- Antidepresivă
- Relaxantă
- Tonică a sistemului nervos
- Tonic cardiac
- Carminativă, stomahică, spasmolitică
- Aromatică
- Antiseptică, antiinflamatoare
- Coleretică
- Diuretică
- Uşor analgezică
- Antimicrobiană
Utilizare:

- hipotensiune, impotenţă, migrenă (tinctură)

- cardiopatie ischemică, surmenaj fizic şi psihic, afecţiuni
nervoase, împrospătează memoria, insomnie, acţionează
favorabil asupra creierului (infuzie)
- afecţiuni cardiace, tonic general al organismului, dureri de cap,
epilepsie (vin medical)
- dischinezie biliară (macerat glicerant)
Administrare:

- Infuzie: 11/2 linguriţă produs la 200ml apă clocotită, se beau

1-2 căni pe zi
- Extract lichid: 1:1 în alcool 45%, se iau 2-4ml
- Vin medicinal: 3 linguri produs vegetal la 100ml vin, se lasă la
macerat 6 zile; se iau câte 100ml de 2 ori (prânz şi seara)
- Macerat glicerant: se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi cu 15
minute înaintea meselor principale
- Tinctură: 10% produs vegetal cu alcool; pentru hipertensiune şi
impotenţă se iau 20-40 picături zilnic, timp de o lună; pentru
leşin, prevenirea sclerozei cerebrale se iau câte 5 picături de 2-
3 ori pe zi
 lingura zânei
guarana
 H. Insuficienţă cardiacă şi circulatorie

- desemnează starea de activitate insuficientă a

cordului, imposibilitatea îndeplinirii funcţiei sale
- fazele bolii:
- Insuficienţă cardiacă compensată: inima poate încă să
asigure necesităţile curente ale organismului, dar nu face
faţă unor eforturi
- Insuficienţă cardiacă decompensată: cordul este incapabil
de a-şi îndeplini rolul chiar în condiţii de repaus
- Insuficienţă vasculară periferică
- Insuficienţă cardiovasculară globală
Au rol în înbunătăţirea activităţii cardiace şi circulatorii
următoarele plante:

Coada calului (Equisetum arvense), mezei zsurló

- decoct: 1 lingură plantă la o cană cu apă, care se bea în cursul unei zile
Mesteacăn (Betula pendula), nyír
- Infuzie concentrată, preparată din 2 linguri frunze la 200 ml apă; după
răcire, se adaugă pt neutralizarea acidităţii un vârf de cuţit de
bicarbonat de sodiu. Se lasă în repaus 6 ore, apoi se bea în două
reprize, la cel puţin 4 ore interval între ele.
Osul iepurelui (Ononis spinosa), tövises iglice
- decoct: 1 lingură pulbere de rădăcină de plantă la o cană de apă; se bea
o cană pe zi, dar împărţit în două reprize (prânz şi seara)
Păducel
-câte 15-20 picături odată, de 3 ori pe zi
1. În tulburări circulatorii
Flori de Tei 10g
Flori de Coada şoricelului 10g
Flori de Muşeţel 20g
Frunze de Roiniţă 20g
Frunze de Rozmarin 10g
Rădăcină de Valeriană 30g
2. În tulburări circulatorii din perioada menopauzei
Frunze şi flori de Păducel 20g
Frunze de Roiniţă 10g
Frunze de Mentă 20g
Frunze de Salvie 20g
Fructe de Anason 10g
Talpa gâştii 30g
 I. Boala reumatismală

- nu este o entitate medicală unică, terminologia corectă ar fi

“boli reumatice”, în care intră afecţiuni localizate la nivelul
cordului sau/şi aparatului locomotor
- componenta sa patologică cea ma severă este afectarea
cardiacă (endocardită)
- leziunea cardiacă poate fi de regulă severă, durabilă şi de
multe ori ireversibilă, responsabilă de leziunile valvulelor
cardiace
- Clasificarea bolilor reumatismale:
- Reumatismele inflamatorii: reumatisme acute, poliartrită cronică
evolutivă, reumatismul secundar infecţios
- Artrozele, spondilozele, reumatismul artilar degenerativ, tendinitele
Tratamentul de bază medicamentos este formată dintr-o triadă:
antibiotice+antiinflamatorii+medicamente corticoterapice
Posibilităţi fitoterapeutice
- Cornul secarei (Claviceps purpurea) anyarozs
- conţine alcaloizi, care au aplicaţie în bursite, nevralgii
- Salcie (Salix alba)
- se foloseşte coaja de pe ramuri
- sunt prezente substanţe de natură glicozidică: salicina, saligenol;
substanţe de natură flavonică şi alte heterozide
- se foloseşte în prepararea aspirinei naturale
- are acţiune antipiretică, antiinflamatoare şi analgezică; efecte
sedative şi calmante ale duririlor uterine; bacteriostatică şi
bactericidă
- Preparate :
- decoct, din 2 linguri coajă mărunţită, la o cană cu apă; se iau 4-5
linguri pe zi
- pulbere: de 3 ori pe zi câte ½ linguriţă
Pentru tratamentul extern se recomandă:

- decoct: 100 sau 200 g coajă de salcie la 2 l apă. După

filtrare se tornă în apa de baie încălzită la 35-42Cº, peste
care se adaugă şi ½ kg sare grunjoasă
- decoct: 150 g muguri de Pin asociat cu 50 g Cimbrişor: se
pune în 2 l de apă şi se fierbe în vas acoperit, timp de 10
minute. După filtrare se tornă în cada cu apă caldă
- Muştar negru (Sinapis nigra): făina de Muştar se pune
umectată cu apă călduţă într-un tifon şi se aplică pe locul
dureros. Pentru băi generale se folosesc 250-500 g făină de
Muştar; săculeţul se ţine tot timpul în apă, storcându-l când
în când
În cazul durerilor reumatice acute, localizate în zona
articulaţiilor mari şi mijlocii, se recomandă, tot ca
tratament extern:

Tinctură de ardei iute 15 ml

Tinctură de muguri de Plop 25 ml
Ulei esenţial de Ienupăr 2 ml
Ulei esenţial de Mentă 3 ml
Ulei esenţial de Molid 5 ml
Alcool 50 ml

- cu amestecul rezultat se vor face fricţiuni locale în special seara

Produse naturale antireumatice:

- balsamul de Sulfină
- crema care conţine extract de castane, Arnică şi ulei esenţial
de Coada şoricelului
- unguentul care conţine extracte de Gălbenele, Sunătoare şi
Ardei iute, ulei de Rozmarin şi camfor
- “Bitterul suedez”