CUPRUL

Cuprul, oligoelement esential pentru nutritie este un

constituient a numeroase enzime implicate in metabolismul
oxidativ: ceruloplasmina, citocromoxidaza, monoaminoxidaza,
superoxiddismutaza, acid ascorbicoxidaza, tirozinaza.

Cantitatea totala de Cu din organismul uman este de

aproximativ 100-150 mg, inegal distribuita dar prezenta in toate
tesuturile.
Ficatul este organul cu cel mai mare continut de cupru,
reflectand concentratia acestui oligoelement in organism.
Ratia necesara de Cu la copil este de 0,05 mg/kg(80
µg/kg) sau 1-1,6 mg intre 3-6 ani, 1,3 mg intre 6-12 ani.
Un regim alimentar obisnuit aduce intre 1-5 mg de Cu/zi.
Alimentele mai bogate in Cu sunt pestele, crustaceele, ficatul, creierul,
rinichiul, nucile, legumele verzi. Laptele uman contine 400-800
µg/l, laptele de vaca fiind mai sarac in cupru.

A: METABOLISMUL CUPRULUI:
Absorbtia cuprului se face in stomac, in duoden si jejun, in
proportie de aproximativ 1/3 din Cu ingerat.
Procesul de absorbtie este dependent de numerosi factori.
- O cantitate crescuta de Cu in alimente, ph-ul acid si forma chimica
determina o absorbtie mai buna a Cu.
- -Dimpotriva, absorbtia sa este inhibata de prezenta
fitatilor(chelatori), a calciului(modificarea ph-ului), a acidului
ascorbic(impiedica absorbtia) si a unor oligoelemente ca zincul si
fierul(actiune competitiva de absorbtie).

- Molibdenul impreuna cu sulful reduc biodisponibilitatea Cu in

proportie de 50%.
Transportul cuprului catre ficat se face sub forma legata de o
albumina (in proportie de 80%) si de catre eritrocit.
 . In hepatocit Cu este incorporat in metaloproteine si metaloenzime
(90-95% in ceruloplasmina).
Cuproenzimele, cuproproteinele si cuprul legat de aminoacizi(necesar
transferului prin membranele celulare) sunt eliberate in sange.

Concentratia de Cu in sange este de 50-60 µg/100 ml de ser la nou-nascut.

Ea creste progresiv pana la 160 µg/100 ml la adolescent si este mai
crescuta la sexul feminin.

Cea mai mare parte a cuprului din organism ramane depozitat. Ficatul
reprezinta depozitul principal inca din perioada intrauterina. Depunerea
de Cu din resurse materne se face in ultima luna de sarcina, pana la o
cantitate de 5 mg/100 g tesut, ceea ce reprezinta aproape dublul fata de
adult.
In ficatul nou-nascutului Cu este stocat sub forma de mitocondro-cupreina.
Aceasta rezerva asigura nevoile de cupru pana la diversificarea
alimentatiei.
Dupa nastere aceste cantitati se reduc, pe masura ce cuprul sanguin creste.
Depozite mai reduse de cupru se afla in creier, miocard, rinichi, firul de
par, plaman, splina. Cele mai mici cantitati se afla in glandele
endocrine, oase si muschi.
Excretia cuprului se face prin bila(80%), existand si un ciclu enterohepatic,
prin materiile fecale(16%) si prin urina, 4-5 µg/zi, sub forma de cupru
liber.

B: FUNCTIILE CUPRULUI:
Cuprul ca oligoelement esential intervine in numeroase procese din
organism.
Metaloproteinele continand Cu sunt necesare proceselor de oxidare
catalitica.
Sub forma hemocupreinei, hepatocupreinei, cerebrocupreinei, ele intervin
in metabolismul oxigenului , transformand superoxidul, cu efecte
toxice(rezultat din metabolismul celular), in oxigen si peroxid.

Sub forma citocromoxidazei, enzima respiratorie in structura careia intra,

cuprul joaca un rol important in reactiile de fosforilare oxidativa.
Majoritatea cuprului din organism este legata stabil de
ceruloplasmina. Se considera ca dozarea serica a acesteia
reflecta status-ul acestui oligoelement in corpul uman.
Valorile normale ale ceruloplasminei serice sunt de 36,0+/-
5,6 nanograme/100 ml.

Ceruloplasmina, structural o glicometaloproteina are o

actiune oxidativa asupra noradrenalinei, serotoninei,
poliaminelor si polifenolilor. Ea este implicata in
metabolismul fierului prin actiunea sa feroxidazica,
crescand oxidarea fierului feros in fier feric, care legat de
transferina reprezinta forma de transport a fierului. I se
atribuie ceruloplasminei o activitate histaminolitica.
 Aminoxidazele continand cupru au rol oxidativ asupra aminelor,
triptofanului si catecolaminelor.
Tirozinaza, cuproenzima existenta in citoplasma
melanocitelor, are actiune catalitica in oxidarea tirozinei si melaninei.
Cuprul are functii importante in eritropoieza si hemoglobinogeneza.
Impreuna cu molibdenul, intervine pe calea utilizarii fierului in molecula
de hemoglobina. Cele doua oligoelemente favorizeaza absorbtia
intestinala a fierului, cresc mobilizarea din depozite si nivelul plasmatic
al fierului. Atat deficitul cat si excesul aportului de cupru si molibden
determina o perturbare a metabolismului fierului, cu aparitia anemiei
hipocrome feriprive.
Excesul de molibden determina o deteriorare a inglobarii de
Cu in ceruloplasmina, influentand indirect disponibilitatea fierului
pentru hemoglobinogeneza.
Prin intermediul aminoxidazelor, cuprul intervine in sinteza
elastinei si colagenului. Prin aceasta, Cu este necesar metabolismului
tesutului conjunctiv contribuind la troficitatea peretilor vasculari si la
procesul de osificare.
Sinteza mielinei depinde de prezenta cuprului prin activitatea
citocromoxidazei. Prin rolul sau in fosforilarea oxidativa
cuprul intervine in sinteza fosfolipidelor.
Implicat in oxidarea catalitica a grupurilor
sulfhidrice a precheratinei, cuprul are o functie in procesul
de cheratinizare, influentand aspectul fizic si pigmentarea
parului si a linei la animale.
Pe langa numeroasele functii in procesele
metabolice, i se mai recunoaste cuprului un rol in procesele
de aparare ale organismului, prin actiune antiinfectioasa,
antiinflamatorie si de protectie impotriva inducerii unor
tumori la animal.
C: DEFICITUL DE CUPRU:
-aportul inadecvat de Cu:
a) Alimentatia artificiala cu lapte de vaca constituie un factor de risc
pentru deficitul de cupru, prin continutul scazut al acestui
oligoelement(150 µg/l), in comparatie cu laptele uman care contine
400-800 µg/l si in raport cu nevoile zilnice recomandate de 80
µg/kg;
b) Prematuritatea se insoteste de rezerve scazute de cupru, stiut fiind
ca acestea se acumuleaza intensiv in ultimile 2-3 luni de sarcina.
Alimentatia prematurilor cu formule nesuplimentate cu cupru
determina deficitul manifest sever la varsta de 2-3 luni;
c) Malnutritia intrauterina si malnutritia postnatala reprezinta stari in
care se pot asocia, prin aport inadecvat, semnele carentei de Cu;
d) Nutritia parenterala pe termen lung aplicata pacientilor cu fistula
biliara sau enterica reprezinta o cauza importanta de deficit de
cupru in absenta unei suplimentari adecvate.
-perturbarea absorbtiei intestinale:
Sindroamele de malabsorbtie se insotesc de alterarea absorbtiei Cu.
Afectiunile gastrice si ale intestinului subtire pot determina o malabsorbtie a cuprului
stiut fiind ca 40% din acest oligoelement se absoarbe in stomac si jejunul proximal.
-De asemenea, afectiuni ale cailor biliare sau stari care perturba circuitul enterohepatic
interfereaza cu reabsorbtia normala a cuprului.

Manifestarea clinica a deficitului este cu atat mai importanta cand malabsorbtia se

petrece in perioadele de crestere ale organismului copilului.; absorbtia cuprului este
diminuata de prezenta altor oligoelemente ca zincul si cadmiul care intra in
competitie pentru situs-urile de legatura din mucoasa digestiva.

Cantitatile mari de fitati din alimente pot interfera cu absorbtia cuprului;

-pierderi excesive:
Se noteaza eliminari crescute de cupru prin
scaun in gastroenterite si in bolile diareice cronice.
In sindromul nefrotic se pierd complexe cupro-proteice
pe cale urinara.

Nevoi crescute de cupru se inregistreaza in perioada sarcinei,

a lactatiei si la copil in puseele de crestere.
D: MANIFESTARILE CLINICE ALE DEFICITULUI DE CUPRU:
Tabloul clinic realizat de deficitul dobandit manifestat de cupru este foarte
complex, ilustrand numeroasele cai metabolice in care se face resimtita absenta
acestui oligoelement.
a) Semne hematologice: in sangele periferic se constata in cazul deficitului de cupru o
anemie sideroblastica care nu se corecteaza cu nici un tratament, cu exceptia
administrarii de Cu. Un alt semn hematologic periferic este neutropenia, care poate fi
primul simptom si cel mai constant in cursul deficitului de Cu. In maduva osoasa se
constata o importanta vacuolizare a elementelor seriei albe si rosii. Unele vacuole
sunt incarcate cu feritina. Mitocondria contine de asemenea depozite de fier. Seria
eritroida este dominata de sideroblasti. Se mai constata ca semn districtiv oprirea
maturatiei seriei albe.
b) Semne osoase: Modificarile clinice sunt asemanatoare celor din scorbut(in prezenta
unei concentratii normale de acid ascorbic). Ele se caracterizeaza
 prin matanii controcostale proeminente, latirea extremitatilor metafizare, dislocari
epifizare, reactii periostale, fracturi spontane. Radiologic se evidentiaza osteoporoza.
Bilantul fosfocalcic este normal.
c) Modificari ale tegumentelor si fanerelor: Depigmentarea pielii si a parului se
datoreaza carentei de tirozinaza, cuproproteina necesara hidroxilarii tirozinei in dopa,
precursor al melaninei. Se mai intalneste dermatita seboreica.
d) Manifestari digestive: In cursul deficitului de cupru se noteaza anorexie, diaree si
hepatomegalie.
e) Tulburari de crestere in contextul unui aport caloric normal.
f) Manifestari neuropsihice: se noteaza hipotonie, intarziere psihomotorie.
SINDROMUL MENKES(sindromul parului sarmos sau Menkes KynKy): Boala
genetica rara, cu transmitere X-linkata, a fost descrisa de Menkes in 1962 ca o boala
degenerativa severa a sistemului nervos, asociata
 cu modificari caracteristice ale firului de par care este decolorat, rar, aspru(sarmos)
cu nodozitati din loc in loc. La microscop apare rasucit(pili torti), cu diametru
variabil.
Manifestari clinice particulare: dismorfie faciala-faciesul este rotund cu obrajii cazuti,
sprancenele orizontale si rasucite. Aspectul este intregit o data cu cresterea
parului, in general dupa varsta de 3 luni. Acesta este rar aspru, sta ridicat(valvoi)
lasand la atingere impresia unei perii de sarma. Celelalte modificari(pili torti) apar
dupa varsta de 1 an; din prima luna de viata se remarca lipsa de crestere staturo-
ponderala. Unii au greutate mica la nastere; semne de interesare neuropsihica: din
perioada neonatala se constata un tonus muscular crescut care evolueaza catre
spasticitate. Pe fondul de hipertonie musculara apar convulsii prediminant clonice.
Craniul ramane mic. EEG arata modificarea difuza si necaracteristica a traseului.
Pneumoencefalografia gazoasa poate evidentia zone de atrofie cerebrala.
Dezvoltarea psihomotorie este extrem de redusa. Bolnavii nu reusesc sa tina capul,
sa intre in relatie cu adultul. Miscarile spontane sunt foarte reduse. Examenul
anatomopatologic al creierului arata circumvolutii mici, focare de
degenerare si subtierea substantei albe. Corpul calos, carein mod normal este
bogat in cupru este de dimensiuni reduse. Celulele granulare ale cortexului
cerebelos sunt diminuate. Celulele Purkinje sunt tumefiate; hipotermia se poate
exprima prin dereglarea controlului hipotalamic in relatie posibila cu scaderea
activitatii monoamin-oxidazei; manifestarile scheletice sunt asemanatoare cu cele
din scorbut iar vasele sanguine au lumenul neregulat cu obstruari determinate de
structura modificata a peretilor vasculari.
Atat leziunile osoase cat si anomaliile vasculare sunt consecinta formarii
defectuoase a colagenului si a elastinei prin deficit de aminoxidaza. Nu se constata
anemie. Biologic se constata o scadere marcata a cuprului seric si a
ceruloplasminei.
Mecanismul patogenic al bolii se bazeaza pe scaderea absorbtiei
intestinale a cuprului si pe blocarea mecanismelor de transport la nivel de
membrana enterocitara.
 Tratamentul cu cupru este ineficace. Evolutia bolii este severa cu
deces in prima copilarie.

E: DIAGNOSTICUL DEFICITULUI DE CUPRU:

Deficitul de cupru se apreciaza in functie de valorile cuprului si
ceruloplasminei in plasma. O concentratie de cupru sub 40-50 µg/100 ml si de
ceruloplasmina sub 15 mg/100 ml atesta starea de carenta la varsta de sugar(valori
normale de cupru la adult=80-150 µg/100 ml plasma). Concentratia cuprului
enterocitar este pe jumatate din valoarea celei plasmatice.
Masurarea superoxid-dismutazei(SOD), metaloproteina ce protejeaza
celulele impotriva efectului toxic al superoxidului(O₂), arata o scadere a acesteia
paralel cu hipocupremia. Determinarea SOD in eritrocite
 constituie de asemenea un indicator fidel al deficitului de cupru, care se coreleaza cu
activitatea citocromoxidazei hepatice.

F: TRATAMENTUL DEFICITULUI DE CUPRU:

In cazul deficitului de cupru se folosesc solutii de sulfat de cupru 0,1-1%
pe cale orala, in doza de 0,1 ml de 2-3 ori/zi.
In carente severe, prin malabsorbtie de Cu sau in pierderile excesive
dozele pot fi majorate. In prematuritate se recomanda 30-50 µg/kg/zi. In cazul
nutritiei parenterale se suplimenteaza cu 20-40µg/kg/zi. Dovada rapida al
raspunsului la tratament este cresterea neutrofilelor periferice care se produce dupa
36 ore de la primele administrari.
Pentru efectele antiinfectioase s-a facut recomandarea tratamentului cu
Cu-Oligosol(sarea de acid gluconic 0,2590 gr/100 ml, in fiole de 2 ml).