PROIECT

UTILIZAREA
CALCULATORULUI
Elev: Sofinceanu (Popa) Laura
An 1 A
 CE ESTE PNICILINA?ASPECTE GENERALE.

Penicilina este una dintre primele antibiotice, fiind descoperită înaintea

lui Alexander Fleming, în anul 1870, de medicul englez John Scott Burdon-
Sanderson, dar neputând fi purificat, a cauzat o serie de intoxicații. Ea
acționează în special asupra bacteriilor gram pozitive.În prezent multe
tulpini de bacterii au devenit prin folosirea irațională a antibioticului
penicilino-rezistente.
Sunt două forme uzuale de penicilină:
Penicilina f (forma injectabilă) și Penicilina v
(forma acidorezistentă) care se poate
admnistra oral. Penicilina este un antibiotic
cu un spectru bactericid relativ redus contra
germenilor gramnegativi, ceea ce a
determinat obținerea derivatelor ei ca
ampicilina care are un spectru bactericid
contra gramnegativilor și grampozitivilor.
Ce este alergia la penicilina ?
Dupa cum ii spune si numele, alergia la penicilina este o reactie
de natura alergica ce apare ca raspuns al organismului la
administrarea acestui antibiotic. Reactia poate fi initiata fie de
molecula propriu zisa de antibiotic fie de metabolitii acesteia.
Sensibilizat la acesti stimuli, organismul ajunge sa ii considere
antigene, si incearca sa ii indeparteze imediat din circulatie.
Sunt secretate astfel o serie de substante proinflamatorii,
citokine, precum si anticorpi. Paradoxal, amplitudinea reactiei
alergice a organsimului, chiar daca ar trebuie sa protejeze, este
cea care determina intensitatea simptomelor si alergiei.
Alergia la penicilina nu apare de la anastere, ci in
cursul vietii, dupa expunerea la acest antibiotic.
Dupa primul contact alergizant, pacientul poate
dezvolta alergii la fiecare noua adminsitrare de
peniclina sau orice alt beta lactamic. Unii pacienti
alergici la penicilina sunt alergici si la cefalosporine, o
clasa de antibiotice asemanatoare penicilinelor.
Aproximativ 4% dintre cei care au avut un episod
clinic de alergie la penicilina pot dezvolta reactie
incrucisata la cefalosporine.
Care sunt cauzele alergiei la penicilina?

Alergia la penicilina se manifesta in cazul

persoanelor care in general prezinta un fond atopic,
cauzlele acestor alergii nefiind elucidate, dar se pare
ca este implicata ereditatea. Alergiile reprezinta un
raspuns exagerat al sistemului imunitar la substante
care nu sunt atat de puternic alergene si la care multe
alte persoane nu reactioneaza. Aceasta
hipersensibilizare se caracterizeaza prin formarea
unor anticorpi la primul contact cu substanta alergena,
urmand ca la al doilea contact organismul sa
reactioneze promp la adiministrarea acelei substante,
putand induce chiar socul anafilactic
Cum recunoasteti alergia la penicilina?

Alergia se poate manifesta cu simptome de la simple la severe

in cazul administrarii de penicilina:
- Eruptii cutanate;
- Mancarimi ale pielii;
- Umflarea fetei si a limbii (este o urgenta medicala,
umflarea limbii putand obstrua caile respiratorii,
producand asfixie);
- Soc anafilactic (se contracta puternic caile respiratorii
astfel incat persoana respectiva simte ca se sufoca si scade
mult si brusc teniunea arteriala, fiind nevoie de asistenta
medicala de urgenta pentru a salva viata pacientului);
- Laringita;
- Greturi, varsaturi, diaree;
- Dureri de cap etc.
Alergia se poate manifesta nu doar pentru penicilina,
ci si pentru alte substante antibiotice din clasa
penicilinelor, cum ar fi:
1. Amoxicilina;
2. Ampicilina;
3. Dicloxacilina;
4. Nafcilina;
5. Penicilina V;
6. Penicilina G.
Tratamentul de urgenta implica administrarea uneia sau
mai multor injectii cu adrenalina. Daca medicul
considera necesar se pot administra si antihistaminice si
corticosteroizi pentru a sustine functiile si a modera
raspunsul alergic. In cazul in care reactiile sunt
moderate, ele pot fi controlate prin administrarea unui
antihistaminic eliberat fara prescriptie medicala. Insa,
deoarece alergia la penicilina poate evolua sever, se
recomanda ca pacientul sa se prezinte la spital chiar daca
semnele par initial usoare
 PREVENIRE
Testele alergologice au ca scop depistarea
alergenului implicat în declanșarea unei reacții
alergice. Se folosesc în mod uzual trei tipuri de
teste: cutanate, serologice și hematologice,
ultimele două fiind executate în laboratoarele
de specialitate.
Teste cutanate

Se bazează pe folosirea unei doze mici de

alergen, care se amplasează pe piele sau se
injectează intradermic pentru a urmări dacă
apare o reacție alergică locală. Sunt
disponibile trei tipuri de teste cutanate
Testul prick: se plasează pe piele o picătură
de soluție diluată de alergen și se efectuează
scarificarea sau înțeparea tegumentului
subiacent, pentru a permite pătrunderea
soluției în piele. Testul este pozitiv pentru
alergenul respectiv dacă apare o indurație
sau înroșire pruriginoasă a pielii la locul de
contact
Testul intradermic: Se injectează
intradermic o cantitate mică de soluție
diluată de alergen și se urmărește dacă
apare sau nu o reacție inflamatorie locală,
similară cu cea descrisă la testul prick. Este
un test mai sensibil decât testul prick, dar cu
un procent mai mare de reacții fals pozitive.
Testul patch: se aplică pe
piele un plasture pe care s-a
plasat o doză mică de
alergen și se menține pe
piele timp de 24-72 de ore,
urmărind apariția reacției
cutanate locale.
Teste serologice
Spre deosebire de testele cutanate, ale căror
rezultate pot fi interpretate subiectiv, gen «da»,
«nu», «dubios», testele serologice dau rezultate
cantitative, cu posibilitatea de a calcula statistic
pertinența testului, sensibilitatea și specificitatea.Pe
baza unor studii pe un mare număr de analize
testele serologice dau o sensibilitate de aproximativ
70.8% și o pozitivitate predictivă de 72.6%.
Teste hematologice
Analizele de laborator
hematologice sunt relativ
recente și se execută în mai
puțin de 20 de țări
(S.U.A,Anglia,Germania,
Damenarca,Israel, Italia,
Mexico, Spania ș.a.). Aceste
analize hematologice, centrate
pe alergiile provocate de
alimente.
 Acest medicament a avut un puternic impact
asupra medicinei. Până la descoperirea
antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli
precum sifilisul erau aproape mortale. În mai
puțin de un secol de când există, antibioticele au
salvat peste 200 de milioane de vieți.