Sunteți pe pagina 1din 16

Etică şi

deontologie
profesională
Motto:
„ Etica profesiilor, legată de păstrarea,
diseminarea şi progresul cunoaşterii,
este, poate, câmpul celor mai înalte,
mai profunde şi mai altruiste
responsabilităţi „.
Ion Stoica
Semnificaţia conceptelor
Etică ( grec.ethos- lăcaş, locuinţă, morav, obicei, caracter ) este:
• ştiinţă a comportamentului, moravurilor,
• studiu teoretic al principiilor morale care guvernează problemele
practice,
• ansamblu de reguli de conduită morală urmate de o persoană sau
un grup, fundamentate de distincţia între bine şi rău.
Morala ( lat. mores - obicei, datină, obişnuinţă ), sinonim al eticii,
• prevede totalitatea mijloacelor , normelor de conveţuire, de
comportare a oamenilor în raporturile dintre ei şi faţă de societate,
• prevede ansamblul prescripţiilor concrete, a normelor adoptate de
către agenţi individuali sau colectivi, a principiilor de dimensiune
universal-normativă, bazate pe distincţia dintre bine şi rău.
Spre deosebire de drept, care asigura respectarea normelor juridice,
înscrise în legi, prin forta de constrângere a statului, morala asigura
respectarea normelor convietuirii umane, de obicei nescrise, prin
forta educatiei, a traditiilor, a opiniei publice
Semnificaţia conceptelor
Etica profesională este ştiinţa ce reglementează, printr-o
serie de norme etice, comportamentul reprezentanţilor
unor grupuri sociale specifice, ce aparţin profesiei
respective.
Etica profesională presupune totalitatea îndatoriilor strict
legate de activitatea profesională desfăşurată în
societate.
• Etica profesională s-a constituit ca ştiinţă în rezultatul
conştientizării şi stabilirii unor relaţii reciproce între
profesioniştii dintr-o sferă de activitate şi societate în
genere, rezultatul fiind Codul Etic, ce constituie un fel
de contract sau înţelegere între comunitate şi grupul
profesional
Semnificaţia conceptelor
Deontologia ( deontos- nevoie, necesitate, ceea ce se
cuvine, obligaţie şi logos- ştiinţă, studiu; deontologie-
ştiinţa despre obligaţii, datorii)
• este o parte a eticii, care se ocupă cu studiul normelor
şi obligaţiilor specifice fiecărui domeniu de activitate,
unei anumite profesiuni,
• care studiază problemele fişei de post
• reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o
organizaţie, instituţie, profesie sau o parte a acesteia, în
raporturile din cadrul acesteia, în raporturile cu clienţii
sau cu publicul, prin intermediul organizaţiilor
profesionale, care devin instanţa de elaborare, aplicare
şi supraveghere.
Deontologia supraveghează respectarea normelor etice
profesionale prin Comitete de Etică cu sancţiuni
corespunzătoare pentru nerespectare până la
excluderea din profesie.
Categoriile eticii sunt:
• binele (dragostea, cultura, bunăvoinţa)
• răul (ura, agresiune, brutalitatea, violenţa)
• datoria
• conştiinţa
• onestitatea
• demnitatea
Etica se construieşte pe baza
unor principii:
• Principiul egalităţii în faţa normelor. În faţa
principiilor şi normelor morale, ca şi în faţa
legii, toţi sunt egali, la fel ca şi în faţa lui
Dumnezeu, dacă ne referim la aspectul
religios.
• Principiul clarităţii şi clarificării ( conceptelor
sau poziţiilor ). Într-o societate deschisă,
pluralistă, oamenii pot să-şi enunţe clar
poziţia faţă de o problemă morală şi să
acţioneze în consecinţă.
Ce implică etica pentru viaţa
profesională?
Factorii care îi fac pe oameni să îşi pună
probleme etice la nivelul vieţii profesionale sunt:
• Rezistenţa individuală
• Conflictele de roluri
• Alegerea între moduri de viaţă
• Schimbările sociale
• Schimbările din societate
• Responsabilitatea pentru standarde
Îndatoriile eticii. Condiţii esenţiale
Libertatea.
• avem tot timpul libertatea de a alege
• cine nu are libertatea alegerii nu este responsabil pentru
consecinţele alegerii care s-a făcut.
Sensibilitatea
•fiinţa umană trebuie să fie sensibilă la distincţia între bine şi rău,
între corect şi greşit
•fără sensibilitate etica nu este cu putinţă
•datorită acestei sensibilităţi fiecare individ poate judeca acţiunile şi
comportamentele proprii sau ale celorlalţi în termeni de bine şi rău.
Reflecţia
•etica presupune abilitatea de a reflecta, de a gândi despre ceea ce
este corect sau nu
•raţionalitatea nu este o condiţie suficientă pentru comportamentul
etic
•originile eticii constau în deschiderea raţională şi emoţională către
tot ceea ce stimulează fiinţa umană pentru a duce o viaţă bună în
fiecare zi
•una dintre cele mai importante sarcini ale educatorului este de
a-i îndruma pe beneficiari în regăsirea acestei deschideri.
Motivaţiile

• motivaţiile eticii pot fi externe şi interne


• motivaţia externă se găseşte în afara
noastră- facem bine sau rău sub
presiunea şefului, a familiei, a societăţii,
din frică de Dumnezeu etc. Motivaţia
internă a acţiunilor noastre se află în noi şi
este doar capriciul nostru al fiecăruia.
Etica drepturilor
• Drepturile sunt esenţiale pentru orice discurs
etic şi pentru construirea oricărui cod etic
democratic.
• Atunci când drepturile sunt stabilite la nivelul
unei profesii, subiecţii drepturilor pot fi
profesioniştii, clienţii, beneficiarii, utilizatorii,
consumatorii, acţionarii, proprietarii, contribualii
etc.
• Drepturile sunt uneori conflictuale între ele. De
exemplu, dreptul la libera exprimare se
ciocneşte de respectul pentru convingerile
religioase sau de dreptul la o bună imagine a
persoanei sau a instituţiei.
Profesii şi profesionalism
• M. Devis a dat definiţia profesiei, ca fiind „ o
ocupaţie pe care o au mai multe persoane
organizate voluntar să îşi câştige existenţa prin
slujirea directă a unui anumit ideal într-un mod
moral permisibil, dincolo de ceea ce le cere
nemijlocit legea, piaţa şi morala comună „.
• Profesiilor le sunt necesare coduri etice.
• Pentru ca aceste coduri să aibă autoritate
morală, ele trebuie să aibă consimţământul tacit
sau explicit al fiecărui membru, acesta fiind cerut
la intrarea in profesie, astfel încălcarea
principiilor cadru poate duce la excluderea
persoanei din profesie.
Caracteristicile ideale ale
profesiilor
• Profesia presupune o cunoaştere a teoriilor domeniului, o
pregătire profesională consistentă şi îndelungată
• Standardele de iniţiere, menţinere şi avansare în competenţă
profesională sunt stabilite de către profesioniştii domeniului
• Cea mai dură măsură de pedepsire pentru delicte profesionale
este eliminarea din comunitatea profesională
• Rolul profesiilor este să satisfacă unele nevoi sociale, deci
practica profesională este legitimată de către comunitatea care
beneficiază de rezultatele ei
• Membrii unui grup profesional sunt legaţi printr-un cod etic
• Membrii unei profesii trebuie să aibă relaţii colegiale, iar
comportamentul fiecărui membru este monitorizat colegial
• În cazul de haos şi catastrofă, cutremure, membrii unei profesiuni
trebuie să fie pregătiţi să se sacrifice, inclusiv , să îşi rişte viaţa.
Profesionalismul este
caracterizat prin:
• Experiză în exercitarea unei profesii
• Credinţa în autonomia deciziilor profesionale şi a exercitării
profesiei ( protejarea de amatorism şi diletantism )
• Identificarea cu profesia şi cu cei din acelaşi domeniu (
profesia devine element al identităţii personale )
• Dedicaţia pentru o lungă parte a vieţii faţă de profesia
aleasă ( recunoaşterea şi prestigiul se dobândesc în timp)
• Obligaţia morală de a lucra în serviciul clientului, evitând
implicarea emoţională excesivă, arbitrarul şi tratamentul
preferenţial nejustificat prin politicile domeniului
• Credinţa în capacitatea de autoreglare şi menţinerea
colegială a standardelor profesionale.
Insubordonare cerinţelor
profesionale
• Profesioniştii sunt educaţi în loialitate faţă de
cerinţele domeniului lor şi ale comunităţii, dar
adesea pot să facă parte din instituţii, în care
cele două loialităţi intră în conflict, astfel apare
un refuz al loialităţii şi fenomenul de
insubordonare.
• Valorile democratice ar trebui să fie în centrul
oricărui cod etic al celor care lucrează pentru
public, pentru clienţi, în deosebi, dacă clienţii
sunt copii.
• Insubordonarea este acceptată ca legitimă în
cazul în care conflictul derivă din motive de
încălcare a principiilor de bază ale
democraţiei.
Valorile profesionale ale
profesiei
Orice profesie, în deosebi, ce ţine de domeniul educaţiei şi
culturii, se bazează pe trei mari categorii de valori:
• Valori etern-umane: adevărul, dragostea, toleranţa, mila,
compătimirea, puritatea, desăvârşirea etc.
• Valorile comunităţii naţionale sau general-umane:
patriotismul, devotamentul, prietenia, munca, libertatea,
bunul simţ, bunăvoinţa, omenia etc.
• Valorile epocii- relevă preferinţele omului ce aspiră spre
viitor: egalitatea, fraternitatea, pacea, democraţia,
interculturalitatea.
• Valorile profesionale fundamentale ale profesiei de
bibliotecar sunt: libertatea exprimării, libertatea
intelectuală şi accesul liber la informaţie.