Metode de determinare a

ambiantei termice si actiunea

asupra organismului
Ambianta termica (microclimatul)

 Totalitatea factorilor fizici ai aerului

(temperatura, umiditate, miscarea aerului si
temperatura radiata), care isi exercita
influenta asupra organismului
 Mecanismul de termoreglare: productia de
caldura (termoreglare chimica sau
termogeneza) si pierderea de caldura
(termoreglare fizica sau termoliza)
Omul – organism homeoterm
termogeneza

TERMOREGLARE

termoliza
Pierderea de caldura se realizeaza prin:
- conductie – 3-5% din caldura pierduta in 24 ore;
- convectie – prin intermed.aerului care vine in
contact cu supraf.corpului  se form. microcurenti
de aer care preiau o parte din caldura – 15% din
caldura cedata in 24 ore;
- evaporare – la nivelul pielii si pe cale respiratorie
(perspiratie insensibila) – peste 25% din pierderile
de caldura;
- prin radiatii calorice – organismul emite radiatii
infrarosii, cant. de caldura pierduta e determinata de
temperatura radianta a supraf. si obiectelor
inconjuratoare = cel mai important mecanism
termolotic – 50-60% din caldura pierduta in 24 ore
Aerul interior – trei cerinte de baza:

 confort termic,
 menţinerea în limite normale a concentraţiei
gazelor respiratorii,
 menţinerea poluanţilor din aerul interior la un
nivel care să nu afecteze confortul sau
sănătatea celor expuşi (prin difuzie sau
eliminare).
Metode de determinare a factorilor de
microclimat si valorile de confort termic
 Determinarea temp.aerului – intre 20-22 °C, vara
pana la 24-26 °C - intr-o incapere se masoara cu
termometrul la:
0,5 m de usa si la 2 nivele:
0,5 m de fereastra la 0,5 md de podea
in centru la 1,5 m de podea
 Determinarea umiditatii aerului – intre 35-65%
Se masoara cu psihrometrul Assman – prevazut cu 2
termometre cu Hg, unul invelit cu un manson de tifon care se
umezeste cu ajutorul unei pipete (rezervor umed) - principiul
consta in evaporarea apei de pe un substrat, in functie de
cantitatea de umezeala din aer. Se determina umiditatea
relativa a aerului cu ajutorul unor tabele psihrometrice,
cunoscand cele 2 valori ale temperaturii uscate si umede.
Metode de determinare a factorilor de
microclimat si valorile de confort termic
 Determinarea vitezei curentilor de aer – intre 0,1-0,3
m/s , vara max. 0,5 m/s
Se masoara cu catatermometrul Hill – cu alcool, are doar 2
diviziuni 35° si 38°. Se incalzeste apa intr-un pahar si se
introduce aparatul. Alcoolul urca, apoi suspendam
aparatul in aer si masuram timpul necesar scaderii
nivelului de alcool de la 38° la 35°.
Se masoara catavaloarea H = F / T, unde F=505, marime
cunoscuta pt fiecare aparat
H = pierderea in milicalorii / sec prin racirea alcoolului
Apoi se calculeaza H/Q, unde Q= 36,5 – Taer
* 36,5 = media intre 35 si 38
Metode de determinare a factorilor de
microclimat si valorile de confort termic
 Determinarea temperaturii radiante – intre +/- 4°C
fata de T aerului
Se masoara cu un termocuplu care prezinta niste sonde
 Pentru determinarea temperaturii pereţilor, a
podelei şi a surselor de încălzire se utilizeaza fie
termometre cu Hg, prevăzute cu rezervor plat şi
montate pe suprafaţa cercetată, fie termometre cu
rezistenţă electrică.
 Temperatura surselor de încălzire nu trebuie să depaşească
800C
 Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
1. Metode fizice – masuratori fizice, cu ajutorul
instrumentelor a factorilor fizici ai ambiantei termice
2. Metode fiziologice – determinarea modificarilor functiilor
organismului in diferite conditii de microclimat:
a) Temperatura cutanata – test fiziologic pentru aprecierea
starii termice a organismului, se masoara cu ajut.
termocuplurilor sau se det. media ponderata pe mai multe
puncte: T cutanata medie = (0,07 x T fruntii) +(0,13 x T
torace la niv.sternului) + (0,13 x T brat) + (0,07 x T
antebrat) + (0,05 x T mana) + (0,07 x T abdomen) + (0,13
x T torace pe fata post) + (0,19 x T coapsa) + (0,13 x T
gamba) + (0,07 x T picior)
 Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
Norme pentru temp. cutanata: T cutanata medie ~ 30°C
Variatii topografice: - zone cu T ridicata si relativ constanta
(frunte 32-34°C), zone cu T scazuta si variabila
(extremitatile inferioare)
Diferenta intre T fruntii si T picior = gradient termic (N = 7-8°C)
La acelasi individ, in aceeasi regiune si in aceleasi conditii de
ambianta termica T cutanata poate oscila in limita a 1° -
platou termic
In unele puncte (lobul urechii, varful degetelor) – variatii de 2°
T cutanata poate oscila in puncte simetrice ale supraf.
corporale in limita a 0,1-0,5°C – simetrie termica
Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
b) Pierderea de caldura – prin radiatie si convectie,
exprimata in kcal/mp/ora
c) Bilantul hidric (regimul de transpiratie) – determinarea
pierderii de caldura prin evaporare – 3 metode:
- Metoda ponderala : cantarirea subiectului la inceputul si
sfarsitul perioadei de determinare (2-4-8 ore) 
diferenta = volumul transpiratiei in litri
- Metoda electrometrica – bazata pe principiul modificarii
rezistentei electrice a tegumentului dat.conductibilitatii
electrice > a pielii umezite – indica momentul aparitiei si
intensitatea transpiratiei;
- Metoda colorimetrica – se bazeaza pe o reactie chimica
iod-amidonata pe supraf.cutanata transpirata
Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
d) Frecventa pulsului si a tensiunii arteriale – limita admisa:
70-80 / min, exceptional 120 / min
e) Modificarile ap. respirator – ventilatia pulmonara,
frecventa, ritmul si amplitudinea respiratorie, consumul
energetic
e) Reactivitatea nervoasa si endocrina
Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
3. Metode psihologice (indicatori fiziologici subiectivi)
a) Senzatia de caldura – are 5 grade: rece neconfortabil,
rece confortabil, confort termic, cald confortabil, cald
neconfortabil
b) Temperatura efectiva(T.E.) – indice al caldurii percepute
de corpul omenesc, prin efectul combinat al temp,
umiditatii si curentilor de aer; valoare relativa obtinuta
prin aprecierea senzatiei de caldura.
Principiu: doua ambiante cu caracteristici fizice deosebite pot
fi echivalente daca subiectii, trecand de la o ambianta la
alta, exprima aceeasi senzatie termica.
Temperatura efectiva(T.E.)

Modul de lucru:
Se determina t°C, u% si viteza curentilor de aer.
Calculul se face cu ajutorul tabelelor si graficelor
sau cu ajutorul nomogramei:
Se unesc indicatiile temperaturii uscate cu aceea a
temperaturii umede printr-o dreapta care
intersecteaza linia ce indica miscarea vantului in
m/sec.
Acest punct de intretaiere corespunde pe liniile
transversale, temperaturii efective.
Nomograma pentru determinarea
temperaturii efective si a zonei de confort
Metode complexe de determinare a
ambiantei termice
c) Temperatura efectiva corectata – ia in calcul toti cei 4
factori de microclimat (si radiatiile calorice).
T ambianta = 0,45 x T aer + 0,55 x T radianta

Metoda temperaturii efective a fost folosita pentru stabilirea

zonei de confort:
- iarna: 17,3°-21,7° TE cu linia de confort (optima) 21,7 °
- vara: 18,9°-23,9° TE 18,9 °
Vicierea aerului
Cauze principale:

 Cresterea temperaturii aerului din încaperi (aerul expirat de

persoanele din încapere este mai cald; caldura radiata de
organism prin convectie).
 Cresterea umiditatii aerului (aerul expirat este bogat în vapori
de apa; evaporarea apei de pe suprafata tegumentara).
 Viteza curentilor de aer foarte redusa sau chiar absenta lor.
 Temperatura radianta a obiectelor si suprafetelor
înconjuratoare crescuta, datorita degajarii de caldura de catre
organisme.
 Alterarea microclimatului subvestimentar, care devine cald si
umed, cu scaderea posibilitatilor de termoliza.
 Ca urmare a acestor modificari este afectata termoreglarea si
organismul se supraîncalzeste (hipertermie si chiar soc
caloric).
Vicierea aerului

Cauze secundare:

 Prezenta unor produsi de metabolism

eliminati de organism.
 Scaderea concentratiei oxigenului din aer.
 Cresterea concentratiei dioxidului de carbon
din aer.
Actiunea asupra organismului
Efecte acute - depind de gradul de viciere a aerului, timpul
cât actioneaza, capacitatea de adaptare a termoreglarii
organismului etc.

Simptomtologia se manifesta prin:

 senzatie de caldura sufocanta,transpiratii, uscaciunea
mucoaselor, sete, cefalee, vertij,dispnee, palpitatii,
greata, varsaturi, astenie, scaderea atentiei,somnolenta
sau agitatie.
 Daca persoana afectata nu are posibilitatea sa
paraseasca încaperea, simptomatologia evolueaza spre
delir, sincopa si deces.
Actiunea asupra organismului

Efecte cronice - apar la persoanele care locuiesc în

conditii de aglomeratie timp îndelungat, în încaperi
cu un anumit grad de viciere a aerului.

Manifestarile constau în reducerea metabolismului

energetic, alterarea proceselor metabolice,
scaderea rezistentei organismului la infectii si fata
de anumite substantechimice, anemii (cu paloare,
adinamie), deficiente în dezvoltarea fizica si
neuropsihica etc.
Metoda de determinare a gradului de
viciere a aerului
 In practica se utilizeaza determinarea concentratiei
dioxidului de carbon in aerul incaperii, considerat ca
indicator chimic de viciere a aerului.
 S-a observat ca atunci când dioxidul de carbon
ajunge la concentratia de 0,07-0,10 %, proprietatile
fizice ale aerului sunt modificate în asemenea
masura, încât aerul poate fi considerat viciat.
Interpretarea rezultatelor

 Se face prin comparare cu concentratia dioxidului de

carbon admisa (nelegiferat):
 Pentru locuinte si sali publice: maxim 0,1% CO2;
 Pentru încaperi cu destinatie speciala ( pentru copii,
unitati spitalicesti): maxim 0,07% CO2.
Profilaxia
 Cea mai eficienta masura de profilaxie este ventilatia aerului
în încaperi. Aprecierea unei ventilatii corespunzatoare trebuie
efectuata pe baza urmatorilor factori:
- Volumul ventilatiei (exprimat în metri cubi), cantitatea de aer
necesara unei persoane din încapere, timp de o ora;
- Volumul de aer din încapere (exprimat în metri cubi), care
revine unei persoane;
- Coeficientul de ventilatie (multiplul de schimb), adica
periodicitatea cu care trebuie înlocuit aerul din înc pere, într-o
ora.
 Se obtine prin calcularea raportului dintre volumul ventilatiei si
cubajul de aer, iar exprimarea se face printr-o cifra (exemplu:
3, deci într-o ora, reîmprospatarea aerului din încapere sa se
efectueze de 3 ori).
 Daca nu este posibila realizarea unei ventilatii naturale
optime, în încapere se va introduce ventilatia artificiala pentru
mentinerea proprietatilor fizice ale aerului în limite
corespunzatoare.