Miozita

Miozita - Generalităţi
• Miozita poate fi asociată cu inflamarea altor organe care includ articulaţiile, inima, plămânii,
intestinele şi pielea. În dermatomiozită, se dezvoltă o erupţie complementară inflamării
muşchiului.
•
• Inflamarea muşchiului apare şi la persoanele care suferă de boli reumatice cum ar fi artrita
reumatoidă, lupus şi sclerodermă. Mulţi pacienţi cu miozită răspund bine la tratament. Unii
pacienţi au un singur atac şi pot stopa medicaţia după aproximativ un an. Alţii se confruntă
cu atacuri recurente ale bolii care răspund însă la medicaţie. Există, în cazuri rare, şi
miozita acută cronică iar tratamentul trebuie administrat în mod continuu.
•
• Polimiozita este o afecţiune rară care are o incidenţă mai mare în rândul femeilor. Chiar
dacă ea poate apărea la persoanele de orice vârstă, ea afectează cel mai adesea pacienţii
cu vârsta între 20 şi 60 de ani.
•
• Copiii pot face dermatomiozită. În Japonia se înregistrează cele mai mici rate ale bolii, în
timp ce afecţiunea înregistrează o incidenţă mare în Africa şi America.
 Miozita - Cauze

• Miopatiile inflamatorii sunt considerate boli autoimune, ceea

ce înseamnă că sistemul imun al corpului se dereglează şi
atacă propriile ţesuturi. Se crede că aceste afecţiuni sunt
declanşate de factori de mediu la indivizii susceptibili din
punct de vedere genetic. Cauzele specifice sau evenimentele
declanşatoare ale miopatiilor inflamatorii sunt necunoscute,
dar se cunosc virusurile implicate.
• La toţi oamenii cu miozită, limfocitele (globule albe) atacă
muşchii.

• Organismul generează anticorpi care atacă ţesuturile

sănătoase ale diferitelor părţi ale organismului. Aceşti
autoanticorpi şi unele limfocite acţionează împotriva
ţesuturilor organismului şi degradează muşchii şi pielea.
 Polimiozita - Incidenţa
• Polimiozita afectează persoanele cu vârsta între 20 şi 40 de ani. Afecţiunea
este rară la persoanele cu vârsta mai mică de 18 ani. La cei mai mulţi
oameni, polimiozita se dezvoltă treptat după o perioadă de câteva luni sau
chiar ani. Boala apre şi dispare, deseori, aparent fără niciun motiv.
Caracteristicile polimiozitei includ:
•
• · Slăbiciune musculară, oboseală, artrită
• · Slăbiciune a muşchilor proximali
• · Slăbiciune a muşchilor gâtului
• · Probleme pulmonare
• · Probleme ale inimii
• · Atrofie musculară
• · Simptome sistemice: febră, pierdere în greutate, fenomenul Raynaud
(sensibilitate extremă şi decolorarea la rece a degetelor)
• · Dureri musculare
• · Dureri ale articulaţiei
 Dermatomiozita - Simptome

• Simptomele progresează uşor şi sunt

prezente cel mai adesea cu 5-6 ani înainte
de a fi diagnosticate. Peste 20% din
pacienţi prezintă complicaţii ale afecţiunii.
•
• Pe măsură ce slăbiciunea musculară
devine severă, acesta este acompaniată
de diminuarea reflexelor tendoanelor.
 Dermatomiozita - Diagnostic

• Pentru diagnosticarea miozitei doctorul va pune o

serie de întrebări legate de simptomele pe care
pacientul le prezintă şi va efectua un examen fizic
şi o serie de teste de laborator. Unii pacienţi pot fi
internaţi pentru teste şi examene suplimentare şi
pentru ţinerea sub observaţie.
• Dacă slăbiciunea este progresivă şi pacientul nu
se poate îngriji singur ori dacă există probleme
legate de muşchii respiratori, cel mai probabil
pacientul va ajunge la spital.
 Miozita - Tratament

• Tratamentul pentru miopatii include odihnă, terapie

fizică (menţine flexibilitatea şi reduce riscul de atrofie
musculară), administrarea de corticosteroizi
(medicamentele de primă linie pentru miopatiile
inflamatorii), imunoglobină intravenoasă şi evitarea
radiaţiilor solare.
•
• Înainte de începerea tratamentului doctorul va efectua
o serie de teste care să pună sub observaţie forţa
grupelor de muşchi individuali, nivelul enzimelor din
muşchi, radiografia pulmonară şi altele.