1

Genul Vibrio
OBIECTIVE 2

 TAXONOMIE
 HABITAT
 CARACTERE MORFOLOGICE
 CARACTERE DE CULTURĂ
 CARACTERE BIOCHIMICE SI DE METABOLISM
 ACTIUNEA AGENTILOR FIZICI SI CHIMICI
 STRUCTURA ANTIGENICĂ
 RĂSPUNSUL IMUN
 CARACTERE DE PATOGENITATE
 PATOGENIE. BOALA LA OM
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR
 TRATAMENT
 EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE SI CONTROL
Taxonomie 3
 Familia Vibrionaceae (Veron 1965)
 Genurile:
 Aliivibrio
 Allomonas
 Beneckea
 Catenococcus
 Enterovibrio
 Grimontia
 Listonella
 Lucibacterium
 Photobacterium
 Salinivibrio
 Vibrio (Pacini 1854 ) – 70 specii
Specii cu importanta 4

medicala
 Vibrio cholerae - agentul etiologic al holerei
 Vibrio parahaemolyticus - infectii gastrointestinale,
infectii ale plăgilor
 Vibrio vulnificus – septicemii, infectii localizate ale
plăgilor.
HABITAT 5

 Vibrio cholerae – izolat de Robert Koch in

1883
 microorganisme acvatice
 În apele dulci se pot găsi speciile non-
halofile ex. V. cholerae
 În apele marine si estuariene, speciile
halofile care tolerează concentratii
crescute de NaCl persistă sub mai multe
forme:
 forma liberă
 forma epibiotică (asociere strânsă a vibrionilor
cu matricea chitinoasă a zooplanctonului,
scoicilor)
 forma dormantă (celule viabile dar
necultivabile , Imunofluorescenta pe probe de
mediu)
Caractere morfologice 6

 formă de bastonase relativ scurte (1,5-3/ 0,5μm),

încurbate sau drepte, alteori în formă de S
 Gram negativ
 mobili, un flagel polar
 nesporulat
 necapsulat
Caractere morfologice 7
Caractere de cultură 8

 Vibrionii sunt bacterii aerobe.

 Cresc pe medii cu pH alcalin care au în
componentă săruri biliare.
 Pe apă peptonată alcalină vibrionii au o
crestere rapidă, în 6 ore fac un văl fin la
suprafată si tulbură mediul.
 Pe mediile solide dau colonii de tip S, umede.
 Pe mediul TCBS descompun sucroza coloniile
având culoarea galbenă.
 Pe geloză sânge variantele neholerigene
produc în general colonii hemolitice. Dintre
tulpinile holerigene,
 biotipul El Tor produce hemoliză beta.
Caractere biochimice si de 9
metabolism
 aerob
 oxidazo-pozitiv si catalazo-pozitiv
 descompune unele zaharuri (glucoză, manoză,
sucroză si galactoză)
 este indol pozitiv
 nu produce urează si H2S
Actiunea agentilor fizici si 10
chimici
 Vibrio cholerae moare repede prin expunere la
lumină, uscare si antiseptice.
 in fructe, peste si alte vietuitoare marine rezistă 2 –
3 zile la 20 - 30ºC
 In ape rezista in functie de temp, pH
Structura antigenică 11

 Antigen flagelar H - comun tuturor

vibrionilor.
 Antigen somatic O – serogrupe O1 si
nonO1 (.... O150). Holerigene sunt
serogropele O1 si O139 (1992 Sudul
Indiei).
 Serogrupul O1 prezintă două biotipuri:
clasic si El Tor, diferentiate pe baza unor
proprietăti fiziologice si a sensibilitătii fată
de bacteriofagi.
 prezintă 13 factori antigenici (A ...M). A, B si C
cele mai frecvente; prin combinatia acestor
factori antigenici, biotipurile se subdivid în 3
serotipuri: Inaba (A+C), Ogawa (A+B) si
Hikojima (A+B+C)
Structura antigenică 12
Răspunsul imun 13

 Anticorpi anti O – vibriocizi in prezenta

complementului
 Anticorpi anti H – imobilizarea vibrionilor
 Anticorpi antitoxici – neutralizarea toxinei

 Dupa boala sau vaccinare persista cateva luni

Caractere de 14

patogenitate
 producerea de toxină holerică
 mobilitatea
 producerea de chemotaxine
PATOGENIE. BOALA LA OM 15

 HOLERA - toxiinfectie alimentară

 Diaree apoasă  deshidratare gravă
 mortalitate de 50 - 80%
 Afebrilitate
 Exista forme usoare sau inaparente clinic
 MECANISM
 Adezine – adera de epiteliul intestinal
 Mucinaza – degradeaza glicocalixul
 Enterotoxina (5 subunitati B si 1 A) subunitatea A activa –
patrunde in enterocit unde se cliveaza (A1 si A2) si
subunitatea A1 activeaza adenilat ciclaza cu producere de
cAMP (exista 2 forme antigenic distincte de enterotoxina) –
pierdere de apa si electroliti (Na, K, HCO3)
 Alte toxine: Zot (Zonula occludens toxin) si Ace (accessory
cholera enterotoxin)
 PIERDERE DE ELECTROLITI SI APA (20 L) – deshidratare,
hemoconcetratie, insuficienta circulatorie periferica, oligurie,
insuficienta renala, colaps, soc hipovolemic, tulburari
cardiace (pierdere de potasiu), acidoza metabolica (prin
pierdere de baze), hiperbilirubinemie (hemoliza
intravasculara) - exitus
 DIAGNOSTIC DE LABORATOR 16
 Izolarea si identificarea vibrionului holeric din materiile fecale emise spontan
ETAPE
 Examen macroscopic – scaun apos cu granulatii riziforme (“fiertura de orez”)
 Examen microscopic pe preparat nativ – miscari vii “in bancuri de peste”
 Insamantare rapid (sensibil la uscaciune) sau in medii de transport:
 apa peptonata alcalina (si mediu de imbogatire)
 Cary Blair
 Dupa 6 ore pe mediu de imbogatire (apa peptonata alcalina) trecere pe
medii selective:
 BSA (bile salts agar)
 TCBS (thiosulphate - citrate - bile salts - sucrose)
 Geloza sange (GS)
 Incubare in aerobioză, la 37ºC, 24 de ore
 Identificare:
 caracterele microscopice
 caracterele de cultură
 teste biochimice
 identificare serologica - reactie de aglutinare cu ser anti holeric O1 si
O139.
 Antibiograma
TRATAMENT 17

 Compensarea rapidă a pierderilor

hidroelectrolitice prin :
 rehidratare intravenoasă
 rehidratarea orală  când există tolerantă gastrică
 Medicatia antimicrobiană  cure scurte, în
functie de antibiograma
EPIDEMIOLOGIE 18
 1817 - India, Pakistan, Birmania – prima pandemie
 7 pandemii (I - VI cu O1, a VII- El Tor, 1961)
 A VIII-a cu O139
 Boala endemică în India si o parte din tările din Asia si Africa (Afghanistan, India,
Cambodgia, Malaezia, Nepal, Sri Lanka) si apare sporadic în America de Nord,
Australia si unele tări europene
 Rezervorul de infectie :
- rezervorul uman
- principal  omul bolnav
- purtătorul convalescent
- purtătorul sănătos
- rezervorul extrauman  organismul sau cochilia unor specii de crustacei,
moluste si pesti
 Transmiterea infectiei
 consum de apă contaminată, mai ales în zonele endemice
 consumul alimentelor marine insuficient tratate termic.
 pe cale fecal-orală prin contact direct interuman în conditii precare de igienă
 contactul cu diferite obiecte contaminate (veselă, rufărie).
 mustele  vectori.
 Receptivitate – generala
 Factorii favorizanti - subnutritia, hipoaciditatea gastrică.
PREVENIRE SI CONTROL 19
Măsurile nespecifice :
 educatie sanitară, igienă generală si alimentară;
 renuntarea la consumul alimentelor marine în stare crudă
dacă sunt recoltate din zone cunoscute că ar fi populate cu
vibrioni;
 evitarea contaminării alimentelor gătite cu cele crude.

Măsurile specifice: vaccinare.

 în pandemia din 1913, pe teritoriul României prima dată
vaccinare pe scară largă, care a dus la stingerea rapidă a
epidemiei (Prof. I. Cantacuzino)
 Vaccinuri cu administrare parenterală : (primele vaccinuri) cu
eficientă mai redusă.
 Vaccinuri cu administrare orală
 vaccinuri corpusculare inactivate – 6 luni imunitate – in
zone endemice
 vaccinuri vii obtinute prin inginerie genetică - rezultate
promitatoare
VIBRIO 20
PARAHAEMOLYTICUS
 gastroenterite cu scaune sangvinolente ce apar
după consumul de animale marine.
 infectii extraintestinale : plăgi, otite, conjunctivite.
 au un caracter profesional si apar la personalul
care se ocupă cu transportul animalelor marine.
 Mai frecvent in Japonia si regiuni costiere marine
 Diagnosticul prin izolarea bacteriilor din:
 materii fecale
 alimentele suspecte
 sange
 halofil  creste pe medii hiperclorurate.