Sunteți pe pagina 1din 26

PRINCIPII DE ANTIBIOTERAPIE

DEFINIŢIE ANTIBIOTICE

 antibioticele şi chimioterapicele sunt un grup de substanţe


medicamentoase cu acţiune selectivă şi specifică, capabile să
oprească multiplicarea anumitor microorganisme patogene sau
să le distrugă, fără însă a leza celulele gazdă.

 Distincţii: antibiotice – antiseptice

 antibioticele se deosebesc de dezinfectante şi antiseptice

prin faptul că, acestea din urmă, nu au acţiune selectivă şi


specifică.
ANTIBIOTICE CLASIFICARE I

 În funcţie de spectrul iniţial:


 Antibiotice cu spectru îngust
 De tip penicilinic
 De tip streptomicinic
 Antibiotice cu spectru larg: active pe coci şi bacili gram
pozitivi/negativi, spirochete, leptospire, rickettsii, chlamidii,
micoplasme (tetraciclina şi cloramfenicolul)
 Antibiotice cu spectru lărgit şi ultralarg: ureidopenicilinele,
cefalosporinele de generaţia II/III şi, mai nou, iv, imipenem-cilastatin,
meropenem
ANTIBIOTICE CLASIFICARE II

 În funcţie de modul de acţiune:

 Bactericide - peniciline, cefalosporine, aminoglicozide,

vancomicina, aztreonam, imipenem-cilastatin,


fluorochinolone, metronidazol.

 Bacteriostatice - eritromicina, clindamicina, tetraciclina,

cloramfenicolul, sulfamidele

 În funcţie de faza ciclului bacterian în care acţionează:

 Active pe bacterii în faza de multiplicare - penicilina

 Active pe bacterii şi în faza de repaus - aminoglicozide


ANTIBIOTICE CLASIFICARE III

 În funcţie de proprietăţile PK ŞI PD
 ABx cu efect dependent de timp, neinfluenţat practic de
concentraţie, şi cu EPA minor (t>CMI): betalactamine,
clindamicina, oxazolidinone, macrolide, flucitozina.
 ABx cu efect dependent de timp, neinfluenţat practic de
concentraţie, dar cu EPA important (ASC 0-24/CMI):
glicopeptide, tetracicline, azitromicina, streptogramine,
fluconazol.
 ABx cu efect dependent de concentraţie şi cu un EPA
prelungit (ASC 0-24/CMI şi Cmax): fluorochinolone,
aminoglicozide, ketolide, amfotericina B.
ANTIBIOTICE CLASIFICARE IV
 În funcţie de modul de acţiune asupra metabolismului
bacterian:
REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE I

 Mecanisme:
 producţia de enzime inactivatoare (ex. beta-lactamaze)
 alterarea ţintei antibioticului (rezistenţa la FQ prin modificarea
ADN girazei)
 diminuarea cantităţii de antibiotic care atinge ţinta
 Prin diminuarea permeabilităţii (rezistenţa la aminoglicozide)
 Prin eflux (rezistenţa la FQ)
 crearea unei căi metabolice alternative (de ex. în cazul

sulfamidelor), ş. a.
REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE II

 Factori care favorizează apariţia rezistenţei:


 folosirea abuzivă a atb, mai ales perioade lungi de timp

 aspecte socio-ecomonice care favorizează îmbolnăviri

repetate şi deci utilizarea de atb.


 capacitatea microbilor de a realiza schimburi de material

genetic
 utilizarea atb în scop terapeutic şi profilactic în zootehnie
REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE III
EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE I

 Intoleranţă la locul administrării:

 Orală: greţuri, vărsături, diaree

 Intramuscular: durere (benzatinpenicilina, benzilpenicilina),

inflamaţie, noduli, necroză, dermatită livenoidă, sindrom


Hoigne

 Intravenos: tromboflebita chimică (rolitetraciclina,

amfotericina B)

 În plăgi: iritaţie, întârzierea cicatrizării , alergizare, ş.a.


EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE II

 Manifestări alergice şi de hipersensibilizare

 reacţii alergice imediate

 reacţii alergice accelerate

 reacţii tardive

 alte reacţii
EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE III

 Toxicitate

 Nefrotoxicitate

 Ototoxicitate

 Neurotoxicitate

 Hepatotoxicitate

 Medulotoxicitate
EFECTE ADVERSE ANTIBIOTICE IV

 Perturbări ecologice şi biologice


 dismicrobisme
 Infecţii nosocomiale
 perturbarea gravidităţii , embriopatii, efecte secundare la
noul-născut
 Altele
 Tulburări metabolice şi avitaminoze
 Interferenţă cu imunitatea postinfecţioasă
 Fenomene Herxhaimer
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI I

 Profilactice

 Principii:

 profilaxia este indicată fată de un singur agent patogen, care

produce o boală specifică transmisibilă şi în condiţiile unui

contact infectant sigur

 vizează de preferinţă germenii care nu dobândesc rezistenţă la

antibiotice
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI II

 Profilactice (principii - continuare):


 se folosesc antibiotice cu spectru cât mai îngust, admnistrate pe
durate cât mai scurte, dar în doze şi la intervale similare celor
folosite în caz de boală
 reprezintă o măsură individuală de prevenire a îmbolnăvirii
 nu înlocuieşte măsurile de asepsie/antisepsie
 este CI profilaxia cu antibiotice a ipoteticelor suprainfecţii
bacteriene din cursul virozelor respiratorii, din corticoterapia de
scurtă duartă, sau în cea prelungită cu doze mici, din intervenţiile
chirurgicale aseptice
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI III
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI IV

 Curative
 în alegerea şi utilizarea unui antibiotic se vor avea în consideraţie
următoarele:
 1.      MICROBUL: proprietăţile agentului patogen, cunoscut sau
suspectat – ABX să cuprindă în spectrul său microorganismul
vizat
 2.      GAZDA: factori legaţi de gazdă, care pot influenţa
eficienţa şi toxicitatea antibioticului (vârsta, stări fiziologice şi
patologice, localizarea infecţiei) – ABX să aibă cât mai puţine
efecte toxice, să fie cât mai bine tolerat, să nu aibă CI la PX
tratat
 3.      ANTIBIOTICUL: proprietăţile antimicrobiene şi
farmacocinetice ale antibioticului - să difuzeze şi să aibă
concentraţie bactericidă activă la locul infecţiei
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI V

 Asocierile de antibiotice sunt recomandate:


 pentru asigurarea unui spectru larg de acţiune, în infecţii severe
cu etiologie necunoscută, la bolnavul febril cu neutropenie, pentru
acoperirea bacteriilor Gram pozitive/negative
 în infecţii polietiologice cu germeni cu sensibilitate diferită la
antibiotice; abcesele intraabdominale sunt tratate cu
aminoglicozide pentru acoperirea germenilor gram negativi aerobi
şi cu clindamicină pentru Bacteroides fragilis şi alţi anaerobi; unii
autori asociază şi penicilina care acţionează sinergic cu
aminoglicozidele faţă de enterococi.
 asigurarea efectului sinergic, în infecţiile monoetiologice extrem
de severe sau la gazdele cu apărare compromisă
 limitarea sau prevenirea apariţiei de tulpini rezistente,cum este
cazul tuberculozei
INDICAŢIILE ANTIBIOTERAPIEI VI

 Principii:
 Asemănătoare monoterapiei la care se adaugă următoarele
 se asociază antibiotice bactericide cu efect sinergic sau cel
puţin aditiv şi în nici un caz nu se folosesc antibiotice
antagoniste
 microorganismul vizat să fie sensibil la ambele antibiotice din
asociere; în cazul infecţiilor mixte fiecare microorganism să fie
sensibil la cel puţin un antibiotic din asociere
 în alegerea ABX pe criterii de probabilitate în cazul infecţiilor
nozocomiale se ţine cont de modelul particular de sensibilitate
a germenilor implicaţi în aceste situaţii
 se asociază antibiotice cu efecte toxice similare (ex.
aminoglicozide între ele)
 nu se asociază antibiotice cu spectru larg
ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE I

 Graviditatea
 în terapia cu antibiotice la gravide se iau în considerare
particularităţile legate de sarcină, de toxicitatea antibioticelor
şi de capacitatea lor de traversare a placentei, precum şi de
riscul apariţiei unor efecte teratogene.
 În primul trimestru de sarcină: nu se administrează
antibiotice care pot interfera cu embriogeneza:
aminoglicozide, polimixine, rifampicina, cotrimoxazolul,
chinolonele, metronidazolul.
ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE II

 Antibioterapia la femeia însărcinată (continuare):


 În trimestrele II şi III: se menţine interdicţia pentru:
aminoglicozide, polimixine, cotrimoxazol, tetraciclină,
metronidazol, pirimetamină.
 Perinatal: se contraindică cloramfenicolul şi sulfamidele. 
 Antibiotice ce se pot administra la gravide: penicilina G
şi toate penicilinele de semisinteză, cefalosporinele,
carbenicilina, lincosamidele, macrolidele
ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE III

 La nou născut/sugar
 imaturitatea funcţiei renale, rata de filtrare glomerulară mai
redusă, (T1/2 al antibioticului mai lungdozaj mai mic, ritm
mai rar) capacitatea de resorbţie intestinală mai mare decât
la adult, imaturitatea unor sisteme enzimatice ce intervin în
metabolizarea antibioticelor condiţionează alegerea
antibioticului.
 Reguli generale de administrare: indicaţii stricte, alegerea
unor antibiotice fără contraindicaţie de vârstă, calcularea
dozelor după formule pediatrice (pe kgc sau suprafaţă
corporală), folosirea unor preparate pediatrice, etc.
ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE IV

 La nou născut/sugar (continuare):

 Antibiotice de utilizat preferenţial: Penicilina G, Oxacilina,

Ampicilina, Ticarcilina, Cefalosporine, Eritromicina (sau alte

macrolide), Lincomicina

 Antibiotice de utilizat cu precauţie: Aminoglicozide

 Antibiotice de evitat: Cloramfenicol, Sulfamide,

Cotrimoxazol, Tetraciclina, Rifampicina

 Contraindicaţie relativă până la 14 ani: FQ


ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE V

 Bolnavii cu insuficienţă renală: administrarea antibioticelor se

supune următoarelor reguli:

 Modificarea schemelor terapeutice şi corectarea lor

(reducerea dozei, creşterea intervalului dintre administrări)

 Monitorizarea cu mijloacele laboratorului clinic (nivel de

antibiotic în sânge, evaluarea gradului de insuficienţă renală)


ANTIBIOTERAPIA ÎN SITUAŢII SPECIALE VI

 Bolnavii cu insuficienţă renală (continuare):


 Se pot administra în regim normal: penicilina G, penicilinele
de semisinteză, majoritatea cefalosporinelor, lincosamidele,
eritromicina, cotrimoxazolul.
 Nu sunt recomandate: tetraciclinele, sulfamidele,
cloramfenicolul, rifampicina;
 Aminoglicozidele şi polipeptidele, antibiotice nefrotoxice, se
vor folosi în situaţii extreme, când sunt absolut necesare
bolnavului şi nu există altă alternativă, după ajustarea
schemei şi o strictă monitorizare.