Sunteți pe pagina 1din 12

Procesul de

învăţământ ca obiect
de studiu al didacticii

Curs 2
Cuprins:

1. Abordarea sistemică a procesului


de învăţământ

2. Procesul de învăţământ ca relaţie de


predare – învăţare – evaluare
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
 Procesul de învăţământ, privit ca sistem, se caracterizează prin:

 Intrări - un flux de intrare, reprezentat de resursele umane şi tehnico-


materiale;
 Proces - pune în acţiune şi orientează resursele în vederea realizării
obiectivelor („menirii” sistemului educativ); - presupune exercitarea
funcţiilor/activităţilor esenţiale: predare – învăţare – evaluare,
concretizate în metode, procedee, strategii de acţiune utilizate
 Ieşiri - reprezentat de rezultatele sistemului rezultatele oferite de
şcoală societăţii- elevi formaţi, absolvenţi calificaţieste o prestare de
servicii la cererea societăţii
 Feed-back - reglarea continuă a bunei funcţionări la nivelul dorit

 Observaţii: Toate aceste elemente se află în strânse interdependenţe


şi condiţionează existenţa sistemului şi a procesului.
Abordarea sistemică a
procesului de învăţământ
 Orice sistem stabileşte relaţii de interacţiune cu alte sisteme,
echivalente (pe orizontală), dar şi supra sau subordonate – pe
verticală. În acest caz, vorbim de sub-sisteme sau de supra-
sisteme. Sistemul de învăţământ şi procesul care se derulează în
cadrul acestuia (procesul instructiv-educativ) reprezintă un
subsistem al sistemului social mai larg, dar reprezintă şi un
suprasistem pentru o instituţie şcolară (o şcoală).

 Sistemul de învăţământ este un sistem deschis, dinamic, în sensul


că elementele sale componente sunt influenţate de factori exteriori
(ambianţa socială, politică, familia, factori politici etc.). Acţiunea
acestor factori asupra unui element sau asupra unui proces din
sistem poate conduce la modificări care se resimt la nivelul
întregului sistem.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

 Procesul presupune o schimbare în comportamentul


individual ca urmare a unei experienţe proprii, adică învăţarea.

 Menirea procesului de învăţământ este deci să angajeze elevii în


trăirea unor noi şi noi experienţe, organizate pedagogic, astfel
încât ele să genereze învăţarea.

 Doi actori:
 profesorul – subiectul transformării care înlesneşte schimbarea
 elevul – obiectul transformării, care suportă schimbarea

 Trei acţiuni specifice:

1. Predarea - specifică cadrului didactic - urmează o logică a


îndeplinirii obiectivelor didactice
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare
 2. Învăţarea - specifică elevului - aspect personal care ţine de
psihologia elevului
 3. Evaluarea - este integrată de didactica modernă în cadrul
procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare - completează
ciclul de intervenţie al profesorului asupra elevului.- ghidează acţiunea
profesorilor şi elevilor

 Observaţii:Aceste trei acţiuni nu sunt juxtapuse ci sunt inseparabile,


contopindu-se într-un singur proces calitativ superior. Ele fac parte
dintr-o acţiune comună, de cooperare între elev şi profesor.
 Deşi sunt inseparabile fiecare dintre ele îşi păstrează trăsăturile
specifice. Predarea nu are sens în afara învăţării. Esenţa procesului
de învăţământ rezidă tocmai în această unitate dialectică între
predare şi învăţare, în organizarea optimă a interacţiunilor dintre
predare şi învăţare. Deşi este o relaţie cauză-efect ea nu este una
liniară, în sensul că un anumit tip de predare generează automat un
anumit tip de învăţare, întotdeauna rezultatele predării sunt
condiţionate de activitatea de învăţare depusă de elev şi de alţi
factori.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare
 ÎNVĂŢAREA:

 Definire: Schimbarea în comportamentul individual ca urmare a unei


experienţe proprii

 Ipostaze ale învăţării:


 A) Proces: o succesiune de operaţii, acţiuni, stări şi evenimente
interne, conştient finalizate în transformări ce intervin în structurile de
cunoştinţe, în operaţiile mentale, în modurile de reflectare a realităţii şi
de comportare a individului.
 În acest sens este pusă în legătură cu dezvoltarea şi este un factor
determinant al dezvoltării individuale.
 Nu este o problemă de asimilare, de răspunsuri la situaţii standard, ci
de un proces de cunoaştere, de reflectare a realităţii şi de transformare
permanentă a modurilor de reflectare a acestei realităţi. Este o
elaborare şi o reelaborare permanentă de structuri cognitive şi
operatorii, presupune organizare, prelucrare, sistematizare, analiză,
integrare sintetică a noilor cunoştinţe etc.
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

B) Produs: un ansamblu de rezultate exprimate în termeni de noi


cunoştinţe, noţiuni, idei, norme, priceperi, deprinderi, modalităţi de
gândire, de expresie şi de acţiune, atitudini, comportamente etc.
Aceste rezultate sunt o materializare a schimbărilor cantitative şi
calitative de natură cognitivă, afectivă şi acţională produse în cadrul
procesului de învăţământ. Aceste rezultate:- oferă măsura eficienţei
activităţii de predare-învăţare, a valorii învăţământului.-
caracterizează elevul şi îi conferă o valoare în clasa de elevi, în
şcoală

 C) Funcţie de diverşi factori (condiţii): interne (ţin de elev: factori


biologici şi psihologici) sau externe (independente de elev:
organizarea şcolară, factori socio-culturali) care facilitează sau
frânează învăţarea. Vezi figura de mai jos:
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare
Procesul de învăţământ ca relaţie de
predare – învăţare – evaluare

 PREDAREA:

 Definire: Se face raportat la învăţare


 = a provoca schimbarea a ceea ce există în ceea ce trebuie să existe,
angajând elevii într-o nouă experienţă de cunoaştere, de acţiune sau de
trăire.
 = un ansamblu de acţiuni şi operaţii sistematice, întreprinse de cadrul
didactic în vederea organizării şi desfăşurării optime a învăţării:
 - a prevedea (a planifica, a proiecta) producerea schimbărilor dorite
 - a preciza natura schimbărilor (obiectivele de urmărit)
 - a determina conţinutul acestor schimbări
 - a organiza condiţiile care favorizează apariţia schimbării respective
 - a controla şi aprecia nivelul la care se realizează schimbarea
aşteptată, concretizată în rezultatele învăţării.
Procesul de învăţământ ca relaţie
de predare – învăţare – evaluare

 EVALUAREA:

 Este operaţia care completează ciclul Predare-Învăţare-Evaluare


şi dă seama de calitatea actului didactic. Operaţiile esenţiale ale
actului evaluatic sunt măsurarea şi aprecierea rezultatelor
instruirii.