Coloana vertebrală face parte din scheletul axial al trunchiului fiind

aşezată posterior şi median.

Măsoară în lungime în medie 73 cm la bărbat şi 63 cm la femeie.

Coloana vertebrală este formată din 33 – 34 de piese osoase

numite vertebre, suprapuse, care în funcţie de localizarea lor se
împart în:
- 7 cervicale;
- 12 toracale;
- 5 lombare;
- 5 sacrale, care prin sudură formează sacrul;
- 4 – 5 coccigiene, rudimentare, care sudate constituie coccigele.

vertebre adevărate - sunt independente şi mobile (vertebrele

cervicale, toracale şi lombare)
vertebre false - sunt sudate între ele (vertebrele sacrale şi
coccigiene)
Coloana vertebrală în totalitate.
În general este mai lungă la bărbat (73 cm), decât la femeie (63 cm).
Are rol în statică şi dinamică, precum şi în protejarea măduvei spinării.

Coloanei vertebrale i se descriu curburi în plan sagital (anteroposterioare)

- cu convexitatea înainte când se numesc lordoze, curbura cervicală şi
lombară, fie
- cu convexitatea înapoi când se numesc cifoze, curbura toracală şi
sacrată

Şi respectiv curburi în plan frontal (curburi laterale, curbura toracală, cur-

bura sacrococcigiană)

La noul născut şi la sugar întâlnim o singură curbură la nivelul segmentului

toracic.

Lordoza cervicală apare în lunile 3-5 de viaţă fiind rezultatul ridicării

capului de către sugar. În jurul vârstei de 2 ani apare şi lordoza lombară
indispensabilă locomoţiei şi ortostatismului.
 Coloana vertebrala prezintă 4 curburi fiziologice:

- curbura cervicala - cu concavitatea inainte (lordoza cervicala);

- curbura toracala - cu concavitatea inapoi (cifoza dorsala);
- curbura lombara - cu concavitatea inainte (lordoza lombara);
- curbura sacro-coccigiana - cu concavitatea inapoi (cifoza sacro-
coccigiana);

Curburi cifoza lordoza scolioza

fiziologice
Prezintă caractere generale comune tuturor vertebrelor şi caractere
regionale specifice pentru vertebrele cervicale, toracale şi lombare.
Există şi vertebre cu caractere speciale, cum ar fi primele două
vertebre cervicale

Caractere generale.
Fiecare vertebră adevărată prezintă:
- corpul vertebrei - anterior
- arcul vertebral - posterior
- pediculii vertebrali - lateral, de o parte şi de alta

Aceste elemente delimiteaza gaura vertebrală care prin

suprapunerea vertebrelor constituie canalul vertebral ce
adăposteşte măduva spinării.
 Procesul
spinos Lamele vertebrale

Procesul
articular
Gaura vertebrala
Procesul
transversar

Corpul vertebral
 CARACTERE GENERALE

Corpul vertebrei - este porţiunea cea mai voluminoasă a sa şi are o

formă aproximativ cilindrică,
prezintă două feţe (anterioară şi posterioară)ce servesc la articulaţia
dintre vertebre şi o circumferinţă, care prin porţiunea ei posterioară
contribuie la delimitarea găurii vertebrale.
Arcul vertebral – formează peretele posterior al găurii vertebrale
Este alcătuit din următoarele elemente:
*Lamele vertebrale - una dreaptă şi alta stângă, de formă
patrulateră, situate între pediculul vertebral şi baza apofizei spinoase
*Procesul spinos - porneste de la locul de unire al celor doua lame
vertebrale si se prelungeste posterior
*Procesele transversare - sunt doua proeminente, una dreapta si alta
stanga, care pleaca de pe partile laterale ale arcului vertebral
*Procesele articulare - sunt in numar de patru, doua superioare si
doua inferioare şi servesc la articularea vertebrelor intre ele
Pediculii vertebrali - unesc corpul de arcul vertebrei şi mărginesc
lateral, dreapta-stânga, gaura vertebrală.

Gaura vertebrală - Dimensiunile sale diferă de la o vertebră la alta

 CARACTERE REGIONALE
VERTEBRELE CERVICALE

Corpul - este mic şi alungit

transversal.

Procesul spinos - este scurt şi are

vârful bifid. Este înclinat în jos şi
înapoi.

Procesele transversare - prezintă

la baza lor gaura transversară prin
care trec vasele şi nervul
vertebral.

Procesele articulare - sunt

orientate pe un plan aproape
orizontal.

Gaura vertebrală - este largă şi

triunghiulară.
 CARACTERE REGIONALE

VERTEBRELE TORACALE

Corpul - este uşor alungit

anteroposterior , prezintă suprafete
articulare pentru coaste

Procesul spinos - este alungit,

prismatic triunghiular fiind orientat
oblic înapoi şi în jos.

Procesele transversare - prezintă o

suprafaţă de articulare cu tuberculul
coastei corespunzătoare

Procesele articulare - sunt verticale

şi dispuse în plan frontal

Gaura vertebrală - este rotundă

 CARACTERE REGIONALE

VERTEBRELE LOMBARE

Corpul - este uşor alungit

anteroposterior , prezintă suprafete
articulare pentru coaste

Procesul spinos - este o lamă osoasă

groasă, dreptunghiulară cu direcţie
orizontală.

Procesele transversare - sunt mici

proeminenţe aşezate înapoia
proceselor costale. Se mai numesc şi
procese accesorii

Procesele articulare - sunt dispuse în

plan sagital şi au o direcţie verticală

Gaura vertebrală - este triunghiulară

şi evident mai mică
ATLASUL – Prima vertebră cervicală CARACTERE SPECIALE

Corpul - NU ARE dar prezintă

2 mase osoase numite mase laterale
unite între ele prin 2 arcuri osoase,
(anterior şi posterior). Acestea au o
cavitate articulara superioara
pentru articularea cu condilii
occipitalului si o faţă articulara
inferioara pentru articularea cu
axisul

Procesele transversare - prezinta

gaura transversară prin care trec
artera si vena vertebrala
Gaura vertebrală - are forma
circulara fiind împărţit de ligamentul
transvers într-o parte anterioară
(spatiu prin care trece dintele
axisului (apofiza odontoida) şi o
parte posterioară - adevărata gaură
vertebrală
 CARACTERE SPECIALE
AXISUL – a 2-a vertebră cervicală

Corpul - este mic şi alungit

transversal iar caracteristic este
prezenţa pe faţa superioară a cor-
pului a unei prelungiri orientată în sus
numită apofiza odontoidă,
care patrunde in portiunea
anterioara a orificiului vertebral al
Atlasului

Procesul spinos - este scurt şi are

vârful bifid. Este înclinat în jos şi
înapoi.
Procesele transversare - prezintă la
baza lor gaura transversară
Procesele articulare - sunt orientate
pe un plan aproape orizontal.
Gaura vertebrală - este largă şi
triunghiulară.
 CARACTERE SPECIALE

VERTEBRA CERVICALĂ 6
Tuberculul anterior al procesului transvers (tuberculul lui
CHASSAIGNAC) este mai proeminent şi se poate palpa
fiind un reper important pentru explorarea arterei carotide
comune.

VERTEBRA CERVICALĂ 7
Este cunoscută şi sub numele de vertebră proeminentă
deoarece prezintă un proces spinos lung ce se
evidenţiază sub piele (reper în numărarea vertebrelor)

VERTEBRELE TORACALE T11-T12

Prezintă o singură scobitură pe corp destinată capului
costal corespunzător.
 SACRUL

Este situat în continuarea coloanei lombare

Este un os median si nepereche
Ia naştere prin sudarea celor 5 vertebre sacrate
Formeaza cu ultima vertebra lombara un unghi numit promontoriu cu
importanta in obstetrica

BAZA - este superioara si se articuleaza cu ultima vertebra lombara

VARFUL - este inferior si se articuleaza cu coccisul
FATA ANTERIOARA (pelvină):
- este concava; rezultă din sudarea celor 5 vertebre sacrale;
- prezinta 4 linii transversale ce indica locul de sudura a corpilor
vertebrali;
- la extremitatea fiecarei linii se afla cate o gaura sacrala anterioară
prin care trec ramurile anterioare ale ultimilor perechi de nervi spinali
FATA POSTERIOARA (dorsala):
- este convexa;
- prezinta pe linia mediana creasta sacrala mediană ce rezulta din
unirea proceselor spinoase;
- de o parte si de alta a acestora se afla gaurile sacrale
posterioare prin care trec ramurile posterioare ale nervilor spinali.
- mai lateral se găseşte câte o creastă sacrală laterală ce
corespunde proceselor transverse

FETELE LATERALE in numar de doua, prezintă fiecare în porţiunea lor

superioară câte o suprafaţă articulară ce se articuleaza fiecare cu
cate un os coxal

CANALUL SACRAT
- se afla in interiorul sacrului;
- se continua in sus cu canalul vertebral si in jos este deschis fiind
delimitat de coarnele sacrate ce servesc la articularea sacrului cu
coccigele

1. bază;
2. proces articular superior;
3. aripioara sacrului;
4. linii transversale;
5. coccigele;
6. vârful sacrului;
7. găuri sacrale pelvine.
1. bază;
2. proces articular superior;
3. faţă auriculară;
4. creasta sacrală laterală;
5. creasta sacrală mediană;
6. creasta sacrală Intermediară (medială);
7. hiat sacral;
8. corn sacral;
9. coccigele;
10. găuri sacrale dorsale;
11. faţă auriculară; 12. parte laterală.
COCCIGELE

- Este un os rudimentar şi nepereche format din unirea celor 4 sau 5

vertebre coccigiene atrofiate.
- Împreună cu oasele coxale şi osul sacru formează pelvisul osos
(bazinul osos).

Prezintă:
- 2 feţe (anterioară, concavă şi posterioară, convexă),
- 2 margini (dreaptă şi stângă ce converg spre vârf),
- o bază situată în sus ce prezintă o feţişoară eliptică pentru
articularea cu vârful sacrului
- vârf ce priveşte în jos.
Oasele ce formează scheletul membrului inferior sau pelvin
sunt legate de trunchi prin centura pelvină reprezentată de
osul COXAL.
Cele două coxale, împreună cu sacrul şi coccigele formează
pelvisul osos sau bazinul.

Centura este formată din oase prin care membrul inferior se

prinde de scheletul axial al trunchiului (coloana vertebrală).

Cele 2 coxale sunt unite anterior prin simfiza pubiană, iar

posterior cu sacrul ce se înfige ca o pană între coxalul drept şi
stâng.
COXALUL

este un os lat şi torsionat ca o elice , compus din 3 oase care la adult

se sudează între ele:
- ilion - este situat în partea superioară a coxalului
- ischion – reprezintă partea postero-inferioară
- pubele - reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului

Corpul celor trei oase participă la formarea acetabulului.

Ramura inferioară a pubelui formează împreună cu ramura ischionului
ramura ischiopubiană

Coxalului i se descriu:
- două feţe ( mediala si laterala )
- patru margini ( anterioara , posterioara , inferioara si superioara)
- patru unghiuri ( anterosuperior , anteroinferior , posterosuperior si
posteroinferior)
Faţa laterală prezintă dinspre superior spre inferior,
- Faţa gluteală a aripii osului iliac - uşor escavată în porţiunea ei
mijlocie
- Cavitatea acetabulară (cavitatea cotiloidiană) - este o
cavitate profundă emisferică. Prezintă incizura acetabulului .
Serveşte la articulaţia cu femurul
- Gaura obturată - de formă aproximativ ovalară prezintă un cadru
osos alcătuit din pube şi ischion

Faţa medială prezintă

- Linia arcuată - cu traiect oblic de sus în jos şi dinapoiînainte ce
reprezintă limita între pelvisul mare (bazinul mare) şi pelvisul mic (bazinul
mic)
- Fosa iliacă - situată deasupra liniei arcuate
- iar dedesubt se gasesc , de sus în jos şi dinspre posterior spre anterior,
tuberozitatea iliacă, faţa auriculară (ce serveşte la articulaţia cu sacrul),
ele formând suprafaţa sacropelvină
- O suprafaţă plană situată dedesubtul feţei auriculare ce răspunde
acetabulului
- Gaura obturatoare ce apare pe ambele feţe ale coxalului.
Marginea superioară sau creasta iliacă - se întinde între spina iliacă
anterosuperioară şi spina iliacă posterosuperioară, fiind cea mai
groasă margine

Marginea inferioară - se întinde între unghiul pubelui şi tuberozitatea

ischiadică, fiind reprezentată de ramura ischiopubiană

Marginea anterioară - este situată între spina iliacă anterosuperioară şi

simfiza pubiană. Prezintă următoarele elemente: Spina iliacă
anterosuperioară , Incizura iliacă anterioară , Spina iliacă
anteroinferioară , O scobitură , Eminenţa iliopubiană , Suprafaţa
pectineală , Tuberculul pubian , Creasta pubelui

Marginea posterioară - este cuprinsă între spina iliacă posterosuperi-

oară şi tuberozitatea ischiadică. Prezintă: Spina iliacă
posterosuperioară , Spina iliacă posteroinferioară , Marea scobitură
sau scobitura ischiadică , Spina ischiadică , Mica scobitură ischiadică ,
Tuberozitatea ischiadică
 1. creasta iliacă;
2. spira iliacă anterosuperioară;
3. linia gluteală inferioară;
4. spina iliacă anteroinferioară;
5. sprânceana acetabulară;
6. suprafaţa semilunară a
acetabulului;
7. fosa acetabulului;
8. incizura acetabulului;
9. tuberculul pubian;
10. gaura obturată;
11. tuberozitatea ischiadică;
12. mica incizură ischiadică;
13. spina ischiadică;
14. marea incizură ischiadică;
15. spina iliacă posteroinferioară;
16. spina iliacă posterosuperioară;
17. faţa gluteală a aripii osului iliac;
18. linia gluteală anterioară.
Faţa laterală a osului coxalului

Faţa medială a osului coxalului
1. tuberozitatea iliacă;
2. spina iliacă posterioară;
3. faţa auriculară;
4. corpul ischionului;
5. spina ischiadică;
6. ramura ischionului;
7. tuberzotitatea ischiadică;
8. gaura obturată;
9. ramura inferioară a pubelui;
10. forţa simfizară;
11. corpul pubelui;
12. tuberculul pubian;
13. creasta pectineală;
14. ramura superioară;
15. linia arcuată;
16. spina iliacă anteroinferioară;
17. spina iliacă anterosuperioară;
18. fosa iliacă;
19. creasta iliacă
Unghiul anterosuperior - este format de spina iliacă anterosuperioară
care este palpabilă sub piele.

Unghiul anteroinferior - este format de unghiul pubelui

Unghiul posteroinferior - este reprezentat de tuberozitatea ischiadică

Unghiul posterosuperior - este reprezentat de spina iliacă posterosu-

perioară