EXPLORAREA

ELECTROCARDIOGRAFICĂ
- SUPRAÎNCĂRCĂRI ATRIALE ȘI VENTRICULARE -
 Hipertrofiile atriale

- atriul drept - situat anterior şi la dreapta

ventriculilor, iar cel stâng posterior de acestia

- vectorul de depolarizare al atriului drept va înregistra

potenţiale de depolarizare pozitive în V1 şi DII;

- vectorul de depolarizare atrial stâng se departeaza de V1 -

deflexiune negativă la acest nivel și pozitivă în DII

- depolarizarea miocitelor atriale începe la nivelul atriului

drept;

- activarea atriului stâng începe înainte de terminarea

depolarizării atriale drepte;
 Depolarizarea atrială
 Vectorul de depolarizare al atriului drept va
înregistra potenţiale de depolarizare pozitive în
V1 şi DII.
 Celstâng se departeaza de V1 - deflexiune
negativă la acest nivel.
V6

V5

V4

V3
V1 V2
 Depolarizarea atrială
Rezultanta depolarizării atriale are axul între + 30 - + 60º fiind
pozitivă în majoritatea derivațiilor frontale, prezintă proiecția
maximă la nivelul DII
 Supraîncărcarea unui atriu amplifică vectorul
corespunzător acestuia
 Fibrele hipertrofiate cresc în lungime și în
diametru

! Supraîncărcarea = noțiune fiziopatologică

Hipertrofia = noțiune morfologică
 HAD

- datorită hipertrofiei miocitelor atriale și alungirii acestora,

depolarizarea atrială dreaptă va avea amplitudine și
durată crescută;

- depolarizările atriale sunt defazate - vectorul de

depolarizare al AD nu este antagonizat în segmentul
iniţial de cel al AS;
 HAD – derivaţii drepte
Amplitudine și durată crescută
a deflexiunii pozitive a undei P
din V1 (aferentă depolarizării
AD).

V1
HAD - derivaţii inferioare
Depolarizările atriale sunt defazate
- cea dreaptă se termină înaintea
celei stângi, ca urmare durata
totală a undei P rămâne normală

DII
 HAD

- în derivațiile DII, DIII, aVF - undă P hipervoltată (peste

3mm), simetrică şi ascuţită (aspect „în cort”) = P
„pulmonar”

- în derivaţiile V1,2 undă P bifazică – deflexiune pozitivă

peste 1,5 mm (în unele situații dificil de vizualizat)

- modificarea axei undei P - tendinţă la verticalizare +75

pâna la +90º
 HAD - etiologie

HAD poate apare în:

- hipertensiune pulmonară;
- emfizem pulmonar;
- fibroza pulmonară;
- TEP;
- valvulopatii pulmonare sau tricuspidiene.
HAD
HAD
 HAS

- depolarizarea atrială va necesita mai mult timp (datorită

hipertrofiei și alungirii miocitelor atriale)

Consecinţe:
1. Creşterea duratei undei P - peste 0,11 sec
2. Modificarea axei undei P - deviere la stânga
 HAS

4. Amplitudinea deflexiunii negative

a undei P în V1 - peste 1mm.

V1
 HAS
3. P cu amplitudine normală în DII
cu aspect bifid, în “cocoașă de cămilă”

DII
 HAS - etiologie
HAS poate apare în:

- valvulopatii mitrale;

- valvulopatii aortice;

- insuficienţă ventriculară stângă;

- hipertensiuni arteriale severe decompensate;

- supraîncărcări volemice cu creşterea presarcinii.

HAS
HAS
Hipertofii atriale
 Hipertrofiile ventriculare

 Suprasolicitări de volum (diastolice)

- sinteză crescută de proteine contractile dispuse în serie,

cu creşterea lungimii fibrelor miocardice, rezultând o
rază crescută a cavităţii ventriculare;
- septul cu dimensiunile normale;
- hipertrofie ventriculară moderată;
- presiunea la nivelul miocitului cardiac este redusă prin
distribuirea solicitării pe o rază mai mare.
 Hipertrofiile ventriculare

 Suprasolicitările presionale apar datorită creşterii

postsarcinii ventriculare, frecvent în hipertensiune
arterială sistemică sau hipertensiune pulmonară.

- miocitele ventriculare sintetizează proteine contractile

dispuse în paralel;
- creşte grosimea pereţilor liberi şi a septului
interventricular;
- cel mai frecvent forma de hipertrofie ventriculară este
concentrică;
- celula musculară hipertrofiată are aceeaşi lungime cu cea
normală, dar un volum mai mare.
 HVS - criterii de diagnostic:
 Criterii de amplitudine și morfologie:

Morfologic – este respectat modelul standard de

depolarizare qRs

În derivaţii frontale:

 R în aVL peste 13mm

 R în DI +S în DIII peste 25mm

 S în aVR peste 14mm

 R în derivaţiile inferioare (DIII, aVF, DII) peste 20mm

 HVS-criterii de diagnostic:
Criterii de amplitudine:

În derivaţiile orizontale:

 Indice Sokolov Lyon: S în V1+ R în V5 sau V6

peste 35mm

 S maxim în derivaţiile drepte peste 26mm

 R maxim în derivaţiile stângi peste 26mm

 HVS-criterii de diagnostic:

 Criteriile Cornell (Circulation, 1987;3: 565-72)

SV3 + RaVL > 28 mm la bărbaţi sau SV3 + R aVL > 20 mm
la femei

 Criteriile Framingham (Circulation,1990; 81:815-820)

R aVL > 11mm, R V4-6 > 25mm S V1-3 > 25 mm,
S V1 sau V2 + R V5 sau V6 > 35 mm,
R DI + S DIII > 25 mm
 HVS-criterii de diagnostic:
 Criterii de durată: durata QRS peste 0,08 şi sub 0,12 secunde

 Criterii de fază terminală:

- Opoziţie de fază în derivaţiile stângi (V5,6, DI, aVL) – T negativ,
asimetric, rotunjit
- Subdenivelări descendente discrete de ST în derivaţiile stângi şi
supradenivelări ascendente în cele drepte

 Criterii de ax:
- Axul cardiac se calculează numai în derivaţiile frontale
- Situat în cadranul normal ( I ), dar deviat spre 0°; în cazul în care
hipertrofia este severă , axa poate merge până la -30° (cadranul IV)
HVS
HVS
HVS
HVS
HVS - criterii de diagnostic:

 Dacă se îndeplinesc toate patru categoriile de criterii EKG

diagnosticul este de HVS.
 Dacă nu sunt îndeplinite toate, dar există criterii de
amplitudine şi date clinice sugestive (HTA), la un pacient cu
conformaţie normală (fără sdr de emaciere) – diagnosticul
este de HVS.
 Dacă avem 1-2 criterii şi nu există argumente clinice, trebuie
efectuat examen ecografic.
 Dacă pacientul are în antecedente IMA, criteriile de
hipervoltaj şi de fază terminală necesare pentru diagnosticul
HVS pot fi alterate.
 Hipertrofia severă şi medie asociază şi tulburări de
conducere.
 Pot exista unde q cu amplitudine şi durată mai mari în
cazurile de hipertrofie septală.
 Hipertrofia ventriculară dreaptă
(HVD)
 În HVD depolarizarea VD creşte ca durată fiind
suprapusă însă cu depolarizarea ventriculară stângă.

 Vectorii electrici au direcții similare cu sensuri însă

diferite în cei doi ventriculi, ca urmare potenţialele ample
ale VD hipertrofiat sunt anulate de cele stângi (în loc de
hipervoltaj – microvoltaj).

 unda T, segmentul ST vor avea un aspect de deflexiuni

negative în derivațiile drepte și pozitive în cele stângi.
 Criterii de HVD
Criterii de amplitudine și morfologie :

 Modificarea modelului epicardic în derivaţiile drepte cu

aspect rR’, rSr’ cu r’ > r;
 Dublarea înălţimii undei r în V1 şi adâncirea undei s în
V6;
 Apariţia de unde q în derivaţiile drepte (modelul qRs este
normal numai pentru derivaţiile stângi) – aspect de qR
fără lărgirea QRS;
 Raport r/S < 1 în derivaţiile stângi;
 Unda R minim 7 mm în V1;
 R în V1+ s în V5/6 > 10,5 mm;
 Criterii de HVD
Criterii de durată:
- durata QRS peste 0,08 şi sub 0,12 secunde

Criterii de fază terminală:

- ST subdenivelat în derivaţiile drepte

- undă T negativă, asimetrică în derivaţiile drepte (aspectul

simetric al undei T sugerează posibilitatea asocierii şi a
unui alt tip de patologie).
 Criterii de HVD
Criterii de ax:

 Axul electric al cordului este deviat la dreapta –

diagnosticul diferenţial cu cordul verticalizat anatomic
sau o hipertrofie biventriculară;
 Axa la 120° - 180° - HVD clasice;
 La asocierea cu un infarct miocardic, axa se deplasează
în direcţia opusă zonei de infarctizare: HVD + infarct pe
VS – axa poate depași 180°;
 În cazurile de CPC sau HVD severă axa este situată
180° şi 90°.
HVD
HVD
HVD