Sunteți pe pagina 1din 15

ETNIILE DIN REPUBLICA MOLDOVA

STRUCTURA ETNICĂ A
REPUBLICII MOLDOVA
BĂȘTINAȘI
DECLARAȚI MOLDOVENI (69.62%)
UCRAINENI (11.23%)
RUȘI (9.39%)
GĂGĂUZI (3.85%)
BULGARI (2.02%)
BĂȘTINAȘI
DECLARAȚI ROMÂNI (1.87%)
ȚIGANI (0.32%)
ALTE ETNII (1.69%)
ETNIILE DIN R.M
Republica Moldova din punct de vedere etnic este un stat multinațional.
Potrivit recensământului din 2004, principala comuniatate etnicăeste aceea a
băștinașilor (71,49% din populație), care conform legii se pot declara fie
« moldoveni » (69,62%), fie « români » (1,87%).
Denumirea de « moldoveni » ale însă înțelesuri diferite în funcție de:
•Dreptul internațional, conform căruia « moldoveni » sunt toți cetățenii Republicii
Moldova indiferent de etnia lor;
•Dreptul României, după care « moldovenii » sunt o parte din poporul
român (definit prin vorbirea limbii daco-romane), anume partea originară din
teritoriile fostului Principat al Moldovei, pe ambele maluri ale Prutului;
•Dreptul fostelor republici unionale sovietice inclusiv Republica Moldova,
conform căruia « moldovenii » sunt numai vorbitorii limbii daco-române cetățeni
ai acestor state, ei constituind o « etnie diferită de Români », inclusiv de Românii
din Moldova românească: acesta este înțelesul folosit în acest articol.
Celelalte comunități etnice sunt minoritare și constituie 28,51% din totalul
populației potrivit aceluiași recensământ din 2004.
Regiunile cu cea mai mare diversitate etnică din republică sunt nordul
(ucraineni, ruși, țigani), sud-estul (găgăuzi și bulgari) și estul țării (ruși,ucraineni,
etc).
TRADIȚII

Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii


TRADIȚII
Mărțișorul se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii
Republica Moldova este o țară europeană cu o îndelungată istorie în cadrul statului
românesc (medieval și pre-modern) Moldova, populată preponderent de moldoveni
(români), dar și de
diverse etnii precum ucraineni,bulgari, găgăuzi,ruși, evrei,germani,
cehi etc. Aici s-au păstrat multe tradiții multiseculare care se regăsesc și în jumătatea
vestică a Moldovei și în restul României, cu elemente comune popoarelor creștine din
estul Europei.
Multe evenimente tradiționale moldovenești reprezintă un amalgam de elemente
caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios și civil, amestec, care în Moldova
s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoință, căldură și ospitalitate.
Oaspeții Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un șir de evenimente
culturale: concerte („Mărțișor”, „Cireșar”, „Invită Maria Bieșu” etc.), teatre („Bitei”
etc.), parade și manifestări de masa de Ziua Independenței, „Limba Noastră”,
hramurile orașelor și satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele și satele noastre
prin iarmaroace tradiționale. În timpul acestor evenimente turiștii străini pot cunoaște
îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, etc.
Apar multe tradiții cu caracter familiar: cumetriile, nunțile, petrecerile etc., care în
sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulți oaspeti și daruri. Tradiționale în
Moldova sunt șezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari și dansuri. În mare
parte, sărbătorile din Republica Moldova și cele din România, sunt identice.
UCRAINENII DIN REPUBLICA MOLDOVA
Ucrainenii (în ucraineană Молдавські українці) reprezintă cea mai numeroasă minoritate etnică
din Republica Moldova. La recensământul populației din 2004 au fost înregistrați în Republică
442.475 etnici ucraineni sau 11,23% din populația țării (dintre care 282.406 persoane (8,34%) în
dreapta Nistrului și 160.069 de persoane (28,82%) în Transnistria).
Ucrainenii locuiesc preponderent în nordul și estul țării (raioanele Rîșcani, Glodeni, Edineț,
Briceni, Ocnița, Drochia, Camenca, Rîbnița), dar și în orașele mari (Chișinău, Bălți, Tiraspol și
Bender).
În unele regiuni, ucrainenii dețin un nume alternativ: "haholi" (mai ales în nordul țării).

An Populație % din tot. pop. % creștere/desc.


1817 30.000 6,2% ▬
1856 119.000 12,0% ▲ 296,7%
1897 379.698 19,6% ▲ 219,1%
1930 315.004 11,0% ▼ 17,0%
1941 261.200 11,1% ▼ 17,1%
1959 420.820 14,6% ▲ 61,1%
1970 506.560 14,2% ▲ 20,4%
1979 560.679 14,2% ▲ 10,7%
1989 600.366 13,8% ▲ 7,1%
2004 442.475 11,2% ▼ 26,3%
SĂRBĂTORILE DE IARNĂ LA UCRAINENII DIN MOLDOVA
Majoritatea sărbătorilor de iarnă la ucrainenii din Moldova s-au întreţesut cu tradiţiile populare moldoveneşti. Spre
exemplu, sînt asemănătoare colindele de iarnă, precum şi umblatul cu Malanca.
Toate sărbătorile de iarnă la ucrainenii din Moldova, ca şi la cei din Ucraina şi din alte ţări, încep cu Sfîntul Nicolae care se
sărbătoreşte pe data de 19 decembrie. În această zi oamenii cu o deosebită plăcere şi căldură împart cadouri. Primii care se
bucură de cadouri sînt copiii. Părinţii ascund dulciurile într-o cizmuliţă special împodobită pentru această ocazie, sau în
încălţămintea obişnuită a copiilor.
Pentru această sărbătoare se împodobeşte un pom. Este una din cele mai preferate tradiţii care s-a păstrat pînă în prezent.
În această zi nu doar copiii, dar şi maturii cred în minuni, cred că toate visele lor se vor împlini. Ei cred că Sf. Nicolae care
este venerat în toată lumea ortodoxă îi va ajuta să-şi realizeze aceste vise.

Departamentul Relaţiilor Interetnice a organizat pe data de 20 decembrie 2005 la Palatul Naţionalităţilor sărbătoarea
Sfîntului Nicolae la care au participat elevii de la liceul ucrainean „M. Koţiubinski”. Au răsunat colinde şi cîntece sacre în
cinstea lui Sf. Nicolae, iar tradiţiile populare ucrainene s-au împletit cu obiceiurile moldoveneşti.
De Anul Nou (noaptea de 31 decembrie) ucrainenii din Moldova umblă cu colinda, merg în ospeţie unii la alţii, dăruiesc
dulciuri copiilor şi maturilor.
O altă sărbătoare tradiţională este Seara Sfîntă (i se mai spune „şedvivka”, de la cuvîntul „şedrîi” – generos) care se
sărbătoreşte pe data de 6 ianuarie. La ruşi această sărbătoare se numeşte Socelnik, adică ajunul Crăciunului. În această
seară sînt interpretate colinde prin care oamenii îşi manifestă bucuria pentru că pe pămînt a venit Isus Hristos.
La masa din Seara Sfîntă trebuie să fie 12 feluri de mîncăruri de post, tot atîtea cîţi apostoli a avut Isus Hristos. Pe masă se
aşterne cea mai frumoasă faţă de masă, iar sub ea se pune fîn. În alte case fînul se aşterne sub masă. Este un simbol că Isus
Hristos s-a născut în iesle.
Oaspeţii sînt serviţi, în primul rînd, cu colţunaşi cu varză şi cartofi. În unele sate ucrainene colţunaşii sînt umpluţi cu mac,
ceea ce simbolizează cerul paşnic. Printre felurile de mîncare se numără fasole făcăluite, bob făcăluit, turte cu mac, peşte
înăbuşit, colivă. Pe înserate se umblă cu pomana. Finii se duc cu cadouri pe la naşii lor pentru a le arăta respect. Un atribut
obligatoriu al acestor daruri sînt chibriturile şi lumînările.
După 9-10 seara se încep cîntările de sărbătoare. După miezul nopţii şi pînă la răsăritul soarelui are loc un ritual străvechi -
umblatul cu Malanca. Cete de oameni mascaţi umblă din casă în casă, interpretînd colinde, iar stăpînii le dau daruri şi
dulciuri. Se consideră că cei mai stimaţi sînt oamenii în a căror casă au fost cei mai mulţi colindători. Cetele de colindători
umblă cu capra sau cu steaua împodobită cu panglici colorate. De multe ori colindătorii sînt deghizaţi în soldaţi.
RUŞII ÎN R.M ŞI TRADIŢIILE LOR
Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și
Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării.
Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.
Tradiţia sărbătorilor de Crăciun la ruşi este foarte veche, datînd cel
puţin de pe vremea kneazului Vladimir, din secolul al X-lea,
potrivit Wikipedia.
Obiceiurile lor însă diferă de ale noastre. Colindele sunt mai rare,
dar, în schimb, se organizează coruri cu cîntece tradiţionale, în aer
liber. Un spectacol la care vine cine vrea şi rămîne cine rabdă. De
frig.
Au însă cîteva obiceiuri care îi caracterizează. În Rusia, ca şi în alte
părţi, este răspîndită superstiţia conform căreia potcoava aduce noroc.
Ca urmare, fierarii din toată ţara trudesc din timp, ca să fabrice cît mai
multe potcoave, pe care amatorii de noroc le cumpără şi le asează în pragul casei.
Comerţul cu potcoave este şi astăzi înfloritor, mai ales în mediul rural.
Se pare că ruşii sunt tradiţionalişti, aşa că încercarea unor întreprinzători de a pune pe piaţă
potcoave de plastic, ornate şi fumos colorate, n-are succes.
Succes are potcoava originală, bătută cu ciocanul pe nicovală sau, şi mai bine, una folosită care i-a
căzut calului din copită. Dar unde mai găseşti astăzi cal şi unde găseşti copita?
Un alt obicei spune că atunci cînd în dimineaţa de Crăciun primul intrat în casă este un barbat, se
va revărsa belşugul aspra casei. Dacă, dimpotrivă, primul intrat este o femeie, casa va fi lovită de
nenorociri. Ca urmare, în dimineaţa de Crăciun femeile stau toate acasă, ca să nu-i nenorocească
pe alţii.
GĂGĂUZII ÎN R.M ŞI TRADIŢIILE LOR
Găgăuzii (în găgăuză gagauz, plural gagauzlar) sunt o populație minoritară din Republica Moldova (în provincia
Găgăuzia) și în sudul Basarabiei (Bugeac), în număr de aproximativ 250.000 de locuitori, precum și în Dobrogea (vezi
articolul Găgăuzii din România), estul Bulgariei și alte zone din Balcani.
Se presupune că găgăuzii fac parte din grupul turcilor oguzi. Împreună cu ciuvașii, un alt popor vorbitor de limbă
turcică, găgăuzii sunt printre puținele grupuri etnice de limbă turcică de religie creștină (ambele populații sunt de rit
ortodox).
Cântecele populare, bucatele tradiţionale, vinul aromat, dar şi costumele naţionale, brodate iscusit cu ornamente
specifice sunt mândria găgăuzilor, stabiliţi în regiunea de sud a Moldovei. Mărturii ale spiritualităţii acestui popor de
origine turcică pot fi găsite în singurul muzeu de Istorie şi Etnografie a găgăuzilor din satul Beşalma.
Mesele de sărbătoare ale găgăuzilor sunt doldora de bucate tradiţionale. Nelipsite sunt plăcintele cu diverse
umpluturi, numite "câvârma".
"Aluatul se pregăteşte din făină şi apă. Apoi adăugăm brânză de vaci. Sunt foarte gustoase. În perioada postului, le
umplem cu bostan. Copiii le adoră", spune o femeie.Iar cântecele populare găgăuze, un fel de strigătură cântată, se
numesc "mani". Găgăuzii sunt şi dansatori iscusiţi. Un loc aparte în cultura găgăuză îl ocupă ţesutul covoarelor şi
brodatul costumelor naţionale. Fiecare ornament îşi are sensul. "Poporul nostru întotdeauna a avut un sentiment de
admiraţie faţă de păsări şi animale. Cocoşul este pasărea care s-a bucurat mereu de un respect deosebit. Acesta poate
fi întâlnit pe covoare sau prosoape. El simbolizează prietenia şi unitatea familiei. Nu se folosesc nuanţele aprinse, toate
culorile sunt naturale", susţine directorul muzeului din satul Beşalma, Ludmila Marin.În unele familii se mai
păstrează covoare, ţesute acum un secol.
"Acest covor are 120 de ani. Nici nu ştiu cine l-a ţesut. Bunica i l-a transmis mamei, iar ea, la rândul ei, soţiei mele",
spune un bărbat. Costumul popular pentru bărbaţi este compus din pălărie, cămaşă, vestă şi pantaloni - toate din
ţesături naturale. Femeile poartă rochie, şorţ şi batic, iar drept accesorii - mărgele şi flori naturale.
"Fiecare fată creştea acasă flori de muşcată. Când planta înflorea, fata îşi prindea muşcata uite-aici şi ieşea în centrul
satului. Floarea de muşcată simbolizează frumuseţe şi puritate", susţine o femeie.
Principalele sărbători ale găgăuzilor sunt "Hederlez", marcată primăvara, de ziua Sfântului Gheorghe, şi "Câsâm",
care este sărbătorită toamna şi coincide cu ziua Sfântului Dumitru. Acestea semnifică începutul şi sfârşitul sezonului
agricol din regiune, când animalele sunt scoase la păşune.
BULGARII ÎN R.M ŞI TRADIŢIILE LOR
Bulgarii (în bulgară Българи, transliterat bălgari) sunt al cincilea grup etnic minoritar din Republica
Moldova, numărând 79.520 de persoane conform recensământului din 2004, adică 2,02% din totalul populației.
Bulgarii trăiesc în mare parte în sudul țării, cu preponderență în raionul Taraclia aici constituind 65,56% din
populația regiunii, dar și în Găgăuzia precum și-n raioanele Slobozia, Cahul, Leova, Cantemir, Basarabeasca,
Cimișlia și Căușeni.
Sărbătoarea cea mai spectaculoasă din calendarul popular bulgăresc este Baba Marta, care, ca şi Baba Dochia,
personifică primăvara. La sfârşitul lui februarie, bulgarii fac curăţenie generală în case, deoarece se spune că
Baba Marta nu vizitează decât casele îngrijite. Bătrânii nu trebuie să iasă prea devreme din casă, pentru că
bătrâna doreşte să întâlnească doar fete tinere şi femei. În ultima zi a lunii februarie, copiii din mediul rural
aprind un foc cât se poate de mare. Ei strigă: Baba Marta, eu te încălzesc pe tine azi, iar tu să mă încălzeşti pe
mine mâine! şi se adună în jurul focului, cu diverse strigături, iar când focul se stinge, sar peste el. Focul trebuie
să ardă cât mai mult şi cât mai sus ca să o încălzească pe Baba Marta, care personifică şi soarele care poate să
ardă feţele oamenilor.
„Ladouvane” este numai un exemplu. Acest obicei se ţine în ziua dinaintea Anului Nou, a zilei de Sfântul
Gheorghe sau de Sfântul Lazăr, înseamnă „cântecul inelelor” şi presupune un ritual pe care îl execută fetele
dornice de măritat. Dimineaţa, acestea îşi pun inelele într-o căldare cu apă proaspătă, împreună cu un buchet de
ovăz şi alte plante cu încărcătură simbolică: iederă, busuioc, etc. Căldarea se lasă peste noapte sub cerul liber, ca
să o vadă stelele, iar fetele dansează în jurul ei cântând descântece.
Trifon Zarezan este la rândul său o tradiţie locală, un festival antic al viticultorilor. Se ţine la data de 14
februarie a fiecărui an şi are menirea de a aduce binecuvântare viilor, care, în acest scop, sunt stropite cu vin şi
curăţate.
Bulgarii poartă mărţişoarele întreaga lună martie, fie la reverul hainei, fie prinse la încheietura mâinii, existând şi
particularităţi de ordin social: fetele nemăritate în partea stângă a rochiei, fetele bătrâne la degetul mic al mâinii
stângi, iar bărbaţii căsătoriţi la şoşeta dreaptă. Scoaterea mărţişoarelor a fost legată de practicile de previziune a
vremii, fiind agăţate în copacii care urmează să înflorească. Este marcată astfel tranziţia între iarnă şi primăvară
şi credinţa fiecăruia că toate vor fi mai bune în anul ce incepe.
În ceea ce priveşte obiceiurile bulgarilor ele sunt legate, aproape în întregime, de riturile bisericii romano-catolice
şi de sfintele sărbători şi corespund, aproape integral.
ROMII ÎN R.M ŞI TRADIŢIILE LOR
În Moldova locuiesc cca. 12,300 de cetățeni romi (2004), reprezentând 0,4% din populație. Conform unor
surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15,000 până la 20,040 sau chiar 25,0000 (circa 7% din
populație), precum susțin unii lideri ai comunității rome. În același timp, nu există date exacte care să
confirme faptul că numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.
Tradițiile sunt o parte esențială a vieți pentru romi. Acest grup etnic a păstrat multe din tradițiile lor de
când erau sclavi. Cel mai decorat și important eveniment din tradiția lor este "nunta țigănească". Ca la
cele mai multe culturi din lume nunta la romi este foarte decorată și strălucitoare. Există mult dans și
multă muzică. Una din tradițiile care iese la iveala astăzi este tradiția de "căsătorie minoră". Vârsta
medie la căsătorie pentru fete este nouăsprezece ani[2]. Aceasta este o vârstă foarte fragedă în comparație
cu alte culturi ale lumii moderne. Romii de multe ori au un respect mai mare pentru tradiția și obiceiurile
lor decât față de legile țării în care trăiesc. În cazul căsătoriei minore acest respect al tradiției este motivul
multor conflicte între romi și instituțiile de protecție a copilului și Uniunea Europeană.
Romii fierari fabricau toată gama de produse din fier necesare într-o gospodărie
ţărănească sau la o curte boierească, cum ar fi, unelte pentru agricultori, arme şi
armuri, cuţite, ace, foarfeci, potcoave, diferite alte tipuri de instrumente şi unelte.
Astăzi,există foarte mulţi romi care au învăţat să cînte la diferite
instrumente.Aceştia se numesc lăutari.
Tradiţia spune că o femeie măritată trebuie să poarte un batic pe cap pentru a
arăta acest lucru
Pentru bărbati nu a existat de obicei o îmbrăcăminte tradiţională. Unii poartă
pălării sau mustăţi mari. La ocazii deosebite, bărbaţii romi poartă un costum bun,
deseori viu colorat. Pentru femeile lor însă, lucrurile sunt total diferite. Romanca
(ţiganca) tipică poartă fustă lungă, din mai multe straturi şi bogat colorată, cercei
mari, părul lung, împletit şi uneori o floare în par. Tradiţia romă spune că
picioarele unei femei nu trebuie să se vadă. De altfel, întreaga parte inferioară a
corpului unei femei este considerată impură. Încălcarea acestui principiu este
foarte gravă, deci fustele lungi trebuie purtate întotdeauna.